ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5475/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1 februarie 2005, la

Tribunalul Olt, reclamanta T.C.C. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

să-i fie acordate măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală

pentru suprafața de 597,5 mp aferentă imobilului construcție situat în Caracal,

în cuantum de 1.874.658.000 lei (ROL), precum și diferența de valoare a

clădirii existente la adresa respectivă, ca urmare a uzurii pe întreaga

perioadă cât imobilul a fost naționalizat.

În cuprinsul acțiunii reclamanta a arătat că este

moștenitoarea fostului proprietar al imobilului (fost cinematograf, grădină de

vară și terenul aferent), care a fost preluat de stat, în mod abuziv, prin

naționalizare, în anul 1948. În continuarea acțiunii, reclamanta a arătat că,

urmare notificării ce a adresat-o, prin dispoziția nr. 75 din 5 ianuarie 2005

emisă de primarul municipiului Caracal, i-a fost restituită în natură suprafața

de 304,77 mp pe care se află construcția cu destinația de cinematograf, iar

pentru suprafața de 597,5 mp aferentă imobilului construcție i s-au acordat

măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală în cuantum de

79.348.000 lei.

Reclamanta a motivat că nu este mulțumită cu măsurile

reparatorii stabilite prin dispoziția emisă de primar și s-a adresat justiției.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Olt, prin

sentința civilă nr. 163 din 30 martie 2005, a admis în parte acțiunea și în

consecință a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 75 din 5 ianuarie 2005

emisă de Primarul municipiului Caracal, în sensul acordării de măsuri

reparatorii, pentru suprafața de 597,5 mp teren, în cuantum de 1.874.658.000

lei. Capătul de cerere privind acordarea diferenței de valoare a clădirii a

fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că suma

reprezentând valoarea măsurilor reparatorii a fost stabilită prin raportul de evaluare

întocmit de evaluatorul S.G. și depus la dosar (filele 12-40), coroborat cu

adresele agențiilor imobiliare referitoare la prețul terenurilor în zona centrală

a municipiului Caracal (filele 57-58).

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 3042

din 7 decembrie 2005, a respins apelurile declarate de D.G.F.P. Olt în nume

propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de Primăria Municipiului

Caracal împotriva sentinței Tribunalului Olt, cu aceeași motivare dezvoltată și

prin considerentele hotărârii primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs D.G.F.P.

Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice susținând că decizia a fost pronunțată

cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, deoarece valoarea imobilului aflat în

litigiu trebuia stabilită prin efectuarea unei alte expertize tehnice care să

fie dispusă de instanță.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Părțile nu au contestat, în cauză, că imobilul aflat în

litigiu, teren și construcție, a fost preluat de stat în mod abuziv, prin

naționalizare, în anul 1948.

O parte din totalul suprafeței de teren și anume 304,77 mp,

pe care se află construcția, a fost restituită reclamantei în natură prin

dispoziția nr. 75 din 5 ianuarie 2005 emisă de primarul municipiului Caracal.

Restul suprafeței de teren și anume 597,5 mp, aferentă

construcției, nu poate fi restituită în natură deoarece este ocupată de blocuri

de locuințe, alei pietonale și trotuare, așa cum rezultă din raportul întocmit

de comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului

Caracal (fila 6 din dosarul primei instanțe).

Atât prima instanță cât și instanța de apel au aplicat corect

dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (așa cum erau în vigoare la

data înregistrării cererii de chemare în judecată) potrivit cărora în cazul

imobilelor care aveau numai altă distincție decât aceea de locuință și care au

fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este

posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin

acordarea de titluri de valoare nominal folosite exclusiv în procesul de

privatizare.

Valoarea corespunzătoare a imobilului în vederea acordării

măsurilor reparatorii prin echivalent va fi stabilită, potrivit art. 31 alin. (3)

din Legea nr .10/2001, numai pe bază de expertiză.

Raportul de evaluare (expertiză), întocmit în cauză, a

argumentat amplu că valoarea corespunzătoare a terenului aflat în litigiu este

de 1.874.658.000 ROL (filele 12-40 din dosarul primei instanțe).

Concluziile raportului de evaluare sunt asemănătoare

valorilor comunicate de două agenții imobiliare (filele 57-58 din dosarul

primei instanțe).

Prima instanță și instanța de apel fiind lămurite, prin

expertiza făcută, cu privire la valoarea corespunzătoare a terenului în vederea

acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, nu aveau motive temeinice să

dispună, conform art. 212 C. proc. civ., o nouă expertiză.

Considerentele expuse conduc la concluzia că decizia

instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii

nr. 10/2001, așa încât recursul declarat în cauză, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 3042

din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2006.