ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1864/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1864/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2004,
reclamanta P.E., a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 4747 din 24
septembrie 2004 emisă de Primăria municipiului Caracal, susținând că în mod
eronat i-au fost acordate măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 numai
pentru suprafața de 723 mp menționată în Decretul de expropriere nr. 509/1969,
întrucât prin notificare a solicitat măsuri reparatorii pentru suprafața de
5016 mp, restul de teren fiind preluat abuziv.
Fiind astfel investit, Tribunalul
Olt, secția civilă, prin sentința nr. 64 din 15 februarie 2005, a respins ca
neîntemeiată contestația.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii doar pentru
suprafața de 723 mp, nu și pentru diferența până la 5016 mp pentru care nu a
făcut dovada că ar fi aparținut autorilor săi și că ar fi fost expropriată.
Prin decizia civilă nr. 1827 din 7
iulie 2005, Curtea de apel Craiova, a admis apelul formulat de reclamantă, a
schimbat sentința primei instanțe în sensul că a admis contestația, a anulat în
parte dispoziția nr. 4747/2004 emisă de Primăria Caracal și a constatat că
reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru
suprafața de 4293 mp teren situată în municipiul Caracal.
A respins contestația față de
Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a
acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că reclamanta a făcut dovada că autoarea sa, D.E. a deținut în
proprietate suprafața de 6860 mp intravilan situată în Caracal, și că
reclamanta este moștenitoare testamentară a acesteia, așa încât i-a transmis și
dreptul de proprietate pentru diferența de teren.
S-a mai reținut că din raportul de
expertiză aflat la filele 31-32 din recursul de fond, rezultă că autoarei
reclamantei i-a fost preluată suprafața de 5016 mp, din care 4293 mp abuziv,
iar 723 mp prin Decretul nr. 509/1969.
Cum pe terenul de 4293 mp preluat
abuziv s-au construit blocuri, reclamanta beneficiază de măsuri reparatorii
prin echivalent pentru întreaga suprafață în conformitate cu dispozițiile art.
11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
au declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Caracal, prin primar; Ministerul
Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Olt și reclamanta P.E.
I. Prin recursul declarat, pârâta
Primăria Municipiului Caracal, susține că hotărârea atacată este greșită, în
condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra
terenului în suprafață de 4293 mp și nici a preluării abuzive a acestuia.
Recursul este nefondat.
Din examinarea contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 185 din 11 februarie 1921 la Grefa Tribunalului Romanați
și transcris sub nr. 544/1921 (fila 12 dosar fond), coroborat cu raportul de
expertiză aflat la filele 31-32 din același dosar, rezultă că D.A.E. (autoarea
reclamantei) a deținut în proprietate de la părinții săi, D.E. și D.P., o suprafață
de teren de 6860 mp, intravilan, situată în municipiul Caracal.
Din această suprafață a fost
expropriată suprafața de 723 mp din Decretul nr. 509/1969, iar suprafața de
1844 mp a fost vândută reclamantei de către autoarea sa, conform contractului
de vânzare-cumpărare nr. 3857 din 4 decembrie 1990, diferența de 4293 mp fiind
preluată abuziv, ulterior construindu-se pe aceasta blocuri de locuințe.
Susținerea recurentei în sensul că
reclamanta trebuia să facă dovada exproprierii și a acestei suprafețe de 4293
mp nu poate fi primită, în condițiile în care recurentei- pârâte îi revenea
obligația procedurală de a dovedi titlul în baza căruia această suprafață de
teren ar fi fost trecută în proprietatea statului.
Drept urmare, în mod just a reținut
instanța de apel că și pentru suprafața de 4293 mp preluată abuziv reclamanta
beneficiază de măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr.
10/2001.
Ca atare, pentru considerentele expuse, recursul
pârâtei va fi respins ca nefondat.
II. Prin recursul declarat,
Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Olt, susține că în mod
greșit instanța de apel a reținut calitatea sa procesuală pasivă, în condițiile
în care nu are calitate de unitate deținătoare, această calitate având-o doar
Primăria municipiului Caracal.
Recursul este nefondat, în
condițiile în care instanța de apel a respins acțiunea reclamantei față de
acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, situație ce rezultă din
dispozitivul și considerentele deciziei.
III. Prin recursul declarat,
reclamanta P.E. critică decizia atacată prin aceea că instanța de apel nu a
menționat suma cuvenită ca despăgubire pentru suprafețele de 723 mp și
respectiv 4293 mp, deși ea a fost stabilită prin expertiza tehnică
necontestată.
Recursul reclamantei nu poate fi
primit, în condițiile în care din economia Legii nr. 10/2001, așa cum a fost
modificată prin Legea nr. 247/2005, rezultă că instanța judecătorească nu are
abilitarea de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent,
acestea putând fi acordate conform art. 32 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost
modificată prin Legea nr. 247/2005 care este de imediată aplicare.
De aceea, nemenționând cuantumul
măsurii reparatorii prin echivalent, instanța de apel a pronunțat o hotărâre
legală.
Drept urmare, pentru considerentele
expuse recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate și vor fi
respinse în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de
reclamanta P.E. și pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Olt,
Primăria Municipiului Caracal împotriva deciziei nr. 1827 din 7 iulie 2005 a
Curții de Apel Craiova, secția civilă
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.