ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3707/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

noiembrie 2004 pe rolul Tribunalului Olt reclamanții A.E., S.V. și S.M. au

formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 6326 din 3 noiembrie 2004, în

contradictoriu cu Primăria Caracal prin care s-a respins notificarea 162 din 8

noiembrie 2001 de revendicare a imobilului compus din teren în suprafață de 773

mp situat în Caracal.

Reclamanții și-au precizat acțiunea

în sensul că au solicitat și anularea deciziei 6327/2004 emisă de Primăria

municipiul București.

Tribunalul Olt, prin sentința civilă

nr. 304 din 28 iunie 2005 a admis acțiunea așa cum a fost precizată și s-au

anulat dispozițiile 6326/2004 și 6327/2004, a fost respins ca prematur capătul

de cerere privind restituirea în natură.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că prin dispoziția nr. 6326/2004 Primăria Caracal, urmare notificării

nr. 161 din 8 noiembrie 2001 a acordat măsuri reparatorii reclamanților A.E. și

S.V. sub formă de titluri de valoare nominală în valoare de 55.395.915 lei

pentru teren în suprafață de 465 mp, iar reclamantei S.M., în valoare de

36.692.348 lei pentru 306 mp teren, suprafețe de teren imposibil de restituit

în natură.

Prin dispoziția 6327/2004 Primăria

Caracal a respins notificarea nr. 162 din 8 noiembrie 2001 pentru terenul de

773 mp situat în Caracal, pentru că terenul este ocupat de blocuri.

Instanța a constatat că prin cele

două dispoziții Primăria Caracal nu s-a pronunțat și cu privire la o altă

notificare formulată de reclamanți la 27 iunie 2002 pentru suprafața de teren

de 1119 mp.

Instanța a constatat de asemenea că

o parte din terenul de 773 mp este ocupat de garaje închiriate prin contracte

de închiriere de Primăria Caracal, că reclamanții au avut o poziție oscilantă și

că Primăria nu a făcut dovada că s-a respectat procedura prevăzută de art. 23

din Legea nr. 10/2001 cu privire la răspunsul ce trebuia dat reclamanților și

nici că s-ar fi făcut reclamanților o ofertă de despăgubire.

Instanța a considerat că se impune anularea

celor două dispoziții pentru verificarea situației juridice a terenurilor,

inclusiv a contractelor de închiriere pentru garajele existente pe teren și

reluarea procedurii administrative.

S-a mai observat că până la

epuizarea acestei proceduri, orice cerere de restituire este prematură.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

nr. 3083 din 12 decembrie 2005 a admis apelurile reclamanților A.E. și S.M.

precum și cel formulat de pârâta Primăria Caracal.

A fost desființată sentința nr. 304

din 21 iunie 2005 și trimisă cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În motivarea acestei hotărâri s-a

reținut că reclamanții au urmat procedura instituită de art. 23 și art. 24 din

Legea nr. 10/2001 privind restituirea terenului de 773 mp fiind deja emisă

dispoziția 6326 din 3 noiembrie 2004, prin care s-a respins notificarea nr.

162/2002 pentru restituirea în natură a terenului în litigiu.

Ca urmare constatându-se că instanța

a respins în mod nelegal cererea de restituire ca prematură s-a trimis cauza

spre rejudecare.

Tribunalul Olt, rejudecând cauza,

prin sentința civilă nr. 330 din 8 mai 2006, a admis contestația reclamanților,

a anulat dispozițiile nr. 6326 și 6327 emise în 2004 de Primăria Caracal și a

obligat pe pârâtă să restituie suprafața de 773 mp teren intravilan situat în

str. C. nr. 8.

În motivarea acestei soluții

instanța a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite conform Legii nr.

10/2001 pentru a revendica proprietatea, clădire și teren aferent și pentru

care au formulat notificare.

Din expertiza efectuată în cauză de

expert C.E. s-a constatat că pe o parte din terenul de 773 mp cu o lungime de

50 m și o lățime de 15,5 m se află garaje construite din BCA, sticle goale și

beton, mare parte din acestea fiind edificate fără autorizație.

Instanța a făcut aplicarea regulii

instituită de art. 9 al Legii nr. 10/2001 în sensul că imobilele preluate

abuziv se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii și

libere de orice sarcini, regulă preluată și de Legea nr. 247/2005 în

modificarea și completarea art. 14 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 și care a

prevăzut că existența unor contracte de locațiune, concesiune locație de

gestiune sau asociere și alte asemenea nu mai pot constitui impedimente care să

facă imposibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 840 din 26 octombrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâta Primăria Caracal.

Instanța de apel a considerat

nefondate criticile formulate de pârâtă. Astfel s-a apreciat că în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 deoarece

acest text se referă la despăgubirile acordate prin echivalent pentru

terenurile ocupate de construcții noi, afectate de servituți legale sau de

amenajări de utilitate publică ale localității, or în speță terenul revendicat

este închiriat pentru construirea de garaje și potrivit art. 14 din Legea nr.

10/2001, cum a fost modificat și completat, restituirea în natură este

posibilă.

S-a apreciat ca nefondată și critica

referitoare la greșita anulare a dispoziției 6327/2004, prin care s-au acordat

măsuri reparatorii pentru 465 mp teren.

Instanța de apel a reținut, sub

acest din urmă aspect, că pârâta în primul ciclu procesual nu a atacat această

soluție.

S-a mai constatat că ambele

dispoziții, 6326 și 6327 s-au emis ca urmare a notificării ce viza restituirea

în natură a terenului de 773 mp. Prin decizia 6326/2004 s-au acordat

despăgubiri în natură pentru două suprafețe de teren care împreună însumează

suprafața revendicată iar prin dispoziția 6327/2004 s-a respins notificarea

pentru restituirea în natură a aceleiași suprafețe de teren.

Ca urmare, în raport de dispozițiile

legale aplicabile în speță, instanța de apel a apreciat că în mod corect s-au

anulat ambele dispoziții.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat recurs în termen legal, la 22 noiembrie 2006.

În motivarea în fapt recurenta a

reiterat motivele de apel, motive care, pe baza dezvoltării prezentate de

recurentă se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând motivele de recurs prin

prisma probelor administrate și a situației de fapt și de drept stabilite de

instanța de apel se constată că recursul nu este fondat și se va respinge

pentru considerentele ce urmează.

Este indiferentă împrejurarea că

pârâta, într-un prim ciclu procesual nu a declarat apel, în raport de criticile

aduse soluției de anulare și a dispoziției de acordare de despăgubiri.

Câtă vreme hotărârea instanței de

fond a fost desființată și reluată judecata, nu se poate vorbi despre

autoritate de lucru judecat în raport de soluția desființată nici în raport de

situația că, urmare rejudecării cauzei, s-a dat aceeași soluție.

Pe fond judecata a fost corectă,

instanțele constatând că în cauză nu sunt impedimente potrivit Legii nr. 10/2001

să se restituie terenul revendicat.

Expertiza efectuată în cauză a

concluzionat, urmare constatărilor efectuate, că pe terenul de 1119 mp deținut

de reclamanți urmare exproprierii prin Decretul 45/1987, au fost construite

blocuri de locuințe, rămânând o suprafață de teren de 773 mp cu dimensiuni

lungime 50 m și lățime 15,5 m, pe care s-au ridicat garaje urmare închirierilor

efectuate de Primărie.

Instanțele au constatat că din

proprietatea expropriată s-a justificat preluarea, pentru scopul de utilitate

publică, numai a terenului pe care s-au edificat blocuri. Pentru restul de

teren, rămas liber urmare construcției blocurilor, Primăria nu a putut

justifica deținerea și cu atât mai puțin afectarea dată acestuia.

Instanța de apel a constatat în mod

temeinic că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 10 alin. (2) pentru a se

acorda despăgubiri pentru terenul de 773 mp, el putând fi restituit în natură.

Primăria a încheiat contracte de

închiriere pentru o parte din terenul rămas liber, fără să-și justifice

calitatea de proprietar pentru a putea face asemenea acte juridice.

Este de remarcat de altfel că parte

din contractele de închiriere au fost încheiate în anul 2005 deci după ce

Primăria a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 773 mp.

Ca urmare, în mod corect nu s-a

primit critica potrivit căreia nu s-a analizat situația garajelor din punctul

de vedere al autorizației de construcție. Un atare motiv este străin de cauză

câtă vreme respingerea notificării de restituire în natură a fost determinată,

conform motivării de existența pe teren a blocurilor de locuințe și nu a

garajelor.

Constatând așadar că în cauză nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta Primăria municipiului Caracal prin primar împotriva deciziei 840 din 26

octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 mai 2007.