ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1482/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.1109 din 18

martie 2002 la Tribunalul Giurgiu reclamanții T.D., T.G., L.N. și T.L. au

chemat în judecată S.C. R. S.A. Giurgiu solicitând să fie obligată pârâta să le

restituie în natură moara și terenul aferent situate în com. Toporu jud. Giurgiu,

naționalizată în baza Legii nr. 119/1948 din patrimoniul autorului lor T.T.,

decedat la data de 14 aprilie 1995.

La data de 18 aprilie 2002 reclamanții și-au

completat acțiunea în sensul că au chemat în judecată și A.P.A.P.S.

Tribunalul Giurgiu prin sentința civilă nr. 409

din 4 iulie 2002, menținută prin decizia nr. 13 din 21 ianuarie 2003 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins contestația.

S-a reținut că în temeiul Legii nr. 119/1948 din

patrimoniul lui T.T., decedat la data de 14 aprilie 1995, autorul

reclamanților, a fost naționalizată moara cu terenul aferent, proprietatea

acestuia, situată în com. Toporu, jud.Giurgiu.

S-a arătat că prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 373 din 15 iulie 1994 F.P.S., în cadrul procesului de

privatizare a vândut printre alte bunuri, S.C. R. S.A. Giurgiu bunul în

litigiu.

S-a considerat că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 13

din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au

declarat recurs reclamanții T.G., T.D., L.N. și T.L., solicitând casarea potrivit

art. 304 pct. 8 și pct. 9 teza a II a C. proc. civ. și susținând în esență că:

greșit instanțele au respins cererea de restituire în natură a imobilului

considerând că în speță se aplică dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și de apel au reținut corect

că moara și terenul aferent, situate în comuna Toporu, jud.Giurgiu,

proprietatea lui T.T., decedat la data de 14 aprilie 1995, autorul

reclamanților, a fost naționalizată în temeiul Legii nr. 119/1948 și constituie

imobil preluat abuziv în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989.

Prin contractul nr. 373 din 15 iulie 1994 în

cadrul procesului de privatizare, F.P.S. a vândut Asociației R. Programul

acțiunilor salariaților printre alte bunuri și pe cel în litigiu.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de

privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidența prevederilor acestui

act normativ, sunt valabile, dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în

vigoare la data înstrăinării.

Cum imobilul nu poate fi restituit în natură,

reclamanților li se aplică dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 potrivit

cărora pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul

unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale,

persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Față de considerentele menționate, CURTEA va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții T.D., T.G., L.N. și T.L. împotriva deciziei nr. 13 din

21 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2004.