ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, la Curtea de Apel București, reclamanta A.S., personal și în calitate de reprezentantă legală a celor trei copii

minori, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și

Protecție Socială, ca instanță, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, să

constate refuzul nejustificat al autorității pârâte de a acorda reclamantei și

copiilor săi, ajutorul rambursabil pentru refugiați, conform art. 23 alin. (3) lit.

a) din O.G. nr. 102/2000 și pe cale de consecință, să fie obligată pârâta să-i

acorde acest ajutor, pe o perioadă de 6 luni.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1322 din 11 septembrie

2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.A.

A constatat refuzul

nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei.

A obligat pârâta să acorde

reclamantei, personal și în calitate de reprezentantă minoră, ajutorul

rambursabil pentru refugiați, pe o perioadă de 6 luni, conform art. 23 alin.

(3) lit. a) din O.G. nr. 102/2000.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (3) și (4)

din O.G. nr. 102/2000, în sensul că persoanele care au obținut statutul de

refugiat, beneficiază de ajutor rambursabil pe o durată de 6 luni, iar

întârzierea depunerii cererilor a fost justificată, deoarece reclamanta la data

obținerii statutului de refugiat, nu se afla pe teritoriul României.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea, verificând în

prealabil competența de soluționare a acestui litigiu, de către instanțele de

contencios administrativ, constată următoarele:

Obiectul prezentei acțiuni

îl constituie ajutorul rambursabil acordat persoanelor refugiate, în temeiul art.

23 alin. (3) din O.G. nr. 102/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 30

alin. (3) din O.G. nr. 102/2000, în cazul hotărârilor privind una din formele

de protecție reglementate de O.G. nr. 102/2000, străinul poate face plângere în

condițiile prevăzute de prezenta ordonanță.

Normele procedurale

reglementate prin art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 102/2000, trimit la judecătorie,

plângerile împotriva hotărârilor de respingere a statutului de refugiat.

Ca atare, în temeiul acestor

dispoziții și cum cererea formulată privește ajutorul rambursabil prevăzut la art.

23 alin. (3) din O.G. nr. 102/2000, instanța competentă să soluționeze pricina,

este judecătoria.

Astfel, cererea urmează să

fie analizată de Judecătoria sectorului 1 București, motiv pentru care se va

trimite, spre competentă soluționare, dosarul, la această instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie împotriva sentinței civile nr.

1322 din 11 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei sectorului 1

București.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2005.