ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 iunie 2002, reclamanta G.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 513 din 25 martie 2002 prin care pârâta – Casa Județeană de Pensii Bihor - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a refuzat să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de acest act normativ, reclamanta motivând că, fiind născută la data de 2 februarie 1943, a suferit persecuții din motive etnice, urmând statutul de refugiați al părinților săi care, în luna septembrie 1940, au fost expulzați din localitatea de domiciliu de către armata maghiară de ocupație, fiind nevoiți să se refugieze în afara zonei de ocupație.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, susținând că actul administrativ atacat a fost comunicat reclamantei la data de 30 martie 2002, iar acțiunea în justiție a fost formulată după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut expres la art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 367/2001. Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 427/CA/2002 – P din 9 septembrie 2002, a respins acțiunea reclamantei, ca tardiv introdusă, motivând că reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru formularea acțiunii în justiție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs, recurenta a susținut că instanța de fond ar fi apreciat greșit ca nefiind justificată cererea sa privind repunerea în termenul prevăzut de lege pentru formularea acțiunii în justiție. Pentru dovedirea motivelor care au împiedicat-o să se adreseze justiției în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii emisă de pârâtă, recurenta a depus actul medical întocmit de Spitalul Clinic Județean Oradea. Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat anularea actului administrativ atacat și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că de la data nașterii sale, respectiv, 2 februarie 1943 și până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, urmând statutul părinților săi.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Hotărârea nr. 513 din 25 martie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor –Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 a fost comunicată reclamantei la data de 30 martie 2002, așa cum însăși reclamanta recunoaște prin acțiunea introductivă. Aprecierea instanței de fond, cum că reclamanta a formulat acțiunea cu depășirea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ atacat, este corectă. Cu actul medical întocmit de Spitalul Clinic Județean Oradea la data de 19 aprilie 2002, depus ca act nou în recurs, recurenta a făcut dovada că suferit de afecțiuni grave ale inimii și ficatului care au necesitat spitalizare și au împiedicat-o să-și exercite dreptul la acțiune în justiție.

Față de conținutul actului medical depus în recurs, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 103 C. proc. civ., pentru repunerea recurentei în termenul legal de contestare a hotărârii emisă de pârâtă. Recurenta a făcut dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, să formuleze acțiunea în justiție în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ emis de pârâtă. Pe fondul cauzei, Curtea constată că cele susținute de recurentă referitor la nelegalitatea actului administrativ emis de pârâtă, sunt întemeiate.

Pârâta și-a motivat refuzul său de a recunoaște reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe faptul că la data la care părinții acesteia au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu în afara zonei de ocupație, reclamanta nu era născută și că Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii prevăd că nu beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților. Hotărârea emisă de pârâta este nelegală, întrucât actul administrativ invocat ca temei juridic, respectiv, precizările sus-menționate, nu poate să completeze dispozițiile Legii nr. 189/2000 și nici nu poate să modifice prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.

Reclamanta , fiind născută după data la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a fost lipsită de dreptul său la domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei. Expulzarea din localitatea de domiciliu, din motive etnice, într-o perioadă caracterizată de anumite evenimente istorice și refugierea într-o localitate din afara zonei de ocupație, a afectat stabilitatea domiciliului pentru toți membrii familiei recurentei, în sensul că aceștia nu au mai avut o locuință statornică sau principală. Prin urmare, de la data nașterii sale, respectiv 2 februarie 1943, reclamanta a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, fiind îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Întrucât reclamanta a solicitat recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe baza statutului juridic avut la data nașterii sale, cele susținute de pârâtă prin întâmpinare, privind recunoașterea capacității de folosință anticipată a copilului numai pentru dreptul de moștenire, sunt lipsite de relevanță. Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa sentința atacată și, pe fond, va admite acțiunea formulată de reclamanta G.V. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 11 din Legea nr. 29/1990, Curtea va anula hotărârea nr. 513 din 25 martie 2002 emisă de pârâta – Casa Județeană de Pensii Bihor și o va obliga pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 februarie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 aprilie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.V. împotriva sentinței civile nr. 427/CA/2002 - P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. Casează hotărârea atacată și pe fond admite acțiunea formulată de G.V. Anulează hotărârea nr. 513 din 25 martie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligă pârâta să elibereze o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 februarie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 aprilie 2001. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.