ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6004/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 977 din 10

decembrie 2002 Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea, precizată ulterior,

formulată de reclamanții D.N. și D.A. în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA

Giurgiu și SC B.I. SRL a obligat pârâta SC B.I. SRL să restituie reclamanților

imobilul situat în comuna Comana, județul Giurgiu (moara cu terenul aferent de

1557 mp în valoare totală de 592.062.595 lei) și a constatat din oficiu

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2964 din 30

noiembrie 2001 intervenit între pârâte.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că imobilul în litigiu, moara cu terenul aferent, a fost naționalizat

abuziv de la autorul reclamanților, Rață Ion, iar moștenitorii acestuia, în

calitate de legatari universali cu o cotă de ½ fiecare sunt îndreptățiți

să solicite restituirea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Actul de vânzare-cumpărare încheiat

între părți este lovit de nulitate absolută conform art. 46 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 întrucât pârâta SC R.     SA Giurgiu deși a fost notificată de

reclamanți în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

pentru restituirea imobilului, nu numai că nu a înțeles să dea curs

notificării, dar l-a înstrăinat celeilalte pârâte, dând dovadă de rea credință.

Împotriva sentinței au declarat apel

ambele pârâte.

Pârâta SC R. SA Giurgiu nu a motivat

apelul.

Pârâta SC B.I. SRL a criticat

sentința pentru următoarele motive:

- în mod eronat instanța de fond a

analizat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care

unicul capăt de cerere al acțiunii viza restituirea în natură a imobilului;

- s-au aplicat greșit dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001;

- trebuia reținută buna credință a

cumpărătoarei;

- nu s-au analizat temeinic actele

depuse la dosar;

- concluziile raportului de

expertiză sunt eronate, reținând o valoare prea mare a terenului în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 478/A din 22

octombrie 2003 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis ambele

apeluri și excepția lipsei competenței materiale în soluționarea cauzei și a

schimbat în tot sentința în sensul că a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Instanța de apel a reținut că la termenul

din data de 22 octombrie 2003 apelanta SC B.I. SRL a invocat excepția lipsei

competenței materiale a Tribunalului Giurgiu în soluționarea cauzei.

Inițial, instanța de fond a fost

investită cu o acțiune prin care se solicită restituirea imobilului. În cursul

judecății pârâta SC R. SA a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr. 2964/2001,

iar în mod legal reclamanții, la termenul următor, și-au modificat acțiunea

solicitând introducerea în cauză a SC B.I. SRL și obligarea acesteia la

restituirea imobilului, arătând că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat

cu rea credință și fraudă la lege.

Curtea de apel a apreciat că în mod

corect instanța de fond, în baza principiului rolului activ al judecătorului, a

constatat că este investită cu o acțiune modificată prin care se solicită constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare și revendicarea imobilului.

Având în vedere că prețul trecut în

contractul de vânzare-cumpărare este sub 2 miliarde lei și că revendicarea

imobilului are caracter subsidiar, s-a apreciat că Judecătoria Giurgiu este

competentă să judece prezenta cauză.

Împotriva deciziei au formulat

recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. pentru

următoarele motive:

- apelul declarat de SC R. SA

Giurgiu nu a fost motivat și în temeiul art. 288 C. proc. civ. trebuia

constatat nul;

- în mod greșit s-a constatat că

acțiunea are ca principal capăt de cerere constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare.

Din analiza lucrărilor dosarului se

constată că recursul este fondat.

În considerentele deciziei atacate

s-a reținut în mod greșit că instanța de fond, în virtutea rolului activ al

judecătorului, a constatat că este investită cu o acțiune modificată prin care

se solicită constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și, în

subsidiar, revendicarea imobilului. În cazul de față reclamanții nu au învestit

expres instanța cu un capăt de cerere privind constatarea nulității intervenite

între părți.

Astfel, la fila 52 a dosarului de

fond există cererea precizatoare și de chemare în judecată a altei persoanei,

respectiv SC B.I. SRL, formulată de reclamanți în temeiul art. 57 alin. (3) C.

proc. civ. în care se menționează doar că este „lesne de demonstrat reaua

credință și frauda la lege” la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Această mențiune nu poate constitui un capăt de cerere distinct, întrucât

constatarea nulității nu a fost cerută expres și motivată în drept și fapt.

Principiul rolului activ al judecătorului

implică, în principal, preocuparea acestuia de a dispune toate măsurile

necesare pentru soluționarea corectă a procesului și nu-i conferă posibilitatea

de a soluționa un capăt de cerere cu care nu a fost investit.

Neanalizând temeinic aspectele învederate

mai sus, instanța de apel în mod nelegal a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Giurgiu privind soluționarea cauzei și, ca atare, în

temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se impune casarea deciziei atacate și

trimiterea dosarului la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelului.

Cu ocazia rejudecării se vor analiza

și celelalte critici formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții D.N. și D.A. împotriva deciziei civile nr. 478 A din 20 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 7 iulie 2005.