ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6004/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 977 din 10 decembrie 2002 Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea, precizată ulterior, formulată de reclamanții D.N. și D.A. în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA Giurgiu și SC B.I. SRL a obligat pârâta SC B.I. SRL să restituie reclamanților imobilul situat în comuna Comana, județul Giurgiu (moara cu terenul aferent de 1557 mp în valoare totală de 592.062.595 lei) și a constatat din oficiu nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2964 din 30 noiembrie 2001 intervenit între pârâte. Instanța de fond a reținut, în esență, că imobilul în litigiu, moara cu terenul aferent, a fost naționalizat abuziv de la autorul reclamanților, Rață Ion, iar moștenitorii acestuia, în calitate de legatari universali cu o cotă de ½ fiecare sunt îndreptățiți să solicite restituirea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Actul de vânzare-cumpărare încheiat între părți este lovit de nulitate absolută conform art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât pârâta SC R. SA Giurgiu deși a fost notificată de reclamanți în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului, nu numai că nu a înțeles să dea curs notificării, dar l-a înstrăinat celeilalte pârâte, dând dovadă de rea credință. Împotriva sentinței au declarat apel ambele pârâte. Pârâta SC R. SA Giurgiu nu a motivat apelul. Pârâta SC B.I.

SRL a criticat sentința pentru următoarele motive: - în mod eronat instanța de fond a analizat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care unicul capăt de cerere al acțiunii viza restituirea în natură a imobilului; - s-au aplicat greșit dispozițiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; - trebuia reținută buna credință a cumpărătoarei; - nu s-au analizat temeinic actele depuse la dosar; - concluziile raportului de expertiză sunt eronate, reținând o valoare prea mare a terenului în litigiu. Prin decizia civilă nr. 478/A din 22 octombrie 2003 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis ambele apeluri și excepția lipsei competenței materiale în soluționarea cauzei și a schimbat în tot sentința în sensul că a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Instanța de apel a reținut că la termenul din data de 22 octombrie 2003 apelanta SC B.I. SRL a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Giurgiu în soluționarea cauzei. Inițial, instanța de fond a fost investită cu o acțiune prin care se solicită restituirea imobilului. În cursul judecății pârâta SC R. SA a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr. 2964/2001, iar în mod legal reclamanții, la termenul următor, și-au modificat acțiunea solicitând introducerea în cauză a SC B.I. SRL și obligarea acesteia la restituirea imobilului, arătând că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu rea credință și fraudă la lege. Curtea de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond, în baza principiului rolului activ al judecătorului, a constatat că este investită cu o acțiune modificată prin care se solicită constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și revendicarea imobilului.

Având în vedere că prețul trecut în contractul de vânzare-cumpărare este sub 2 miliarde lei și că revendicarea imobilului are caracter subsidiar, s-a apreciat că Judecătoria Giurgiu este competentă să judece prezenta cauză. Împotriva deciziei au formulat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive: - apelul declarat de SC R. SA Giurgiu nu a fost motivat și în temeiul art. 288 C. proc. civ. trebuia constatat nul; - în mod greșit s-a constatat că acțiunea are ca principal capăt de cerere constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare. Din analiza lucrărilor dosarului se constată că recursul este fondat. În considerentele deciziei atacate s-a reținut în mod greșit că instanța de fond, în virtutea rolului activ al judecătorului, a constatat că este investită cu o acțiune modificată prin care se solicită constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și, în subsidiar, revendicarea imobilului.

În cazul de față reclamanții nu au învestit expres instanța cu un capăt de cerere privind constatarea nulității intervenite între părți. Astfel, la fila 52 a dosarului de fond există cererea precizatoare și de chemare în judecată a altei persoanei, respectiv SC B.I. SRL, formulată de reclamanți în temeiul art. 57 alin. (3) C. proc. civ. în care se menționează doar că este „lesne de demonstrat reaua credință și frauda la lege” la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Această mențiune nu poate constitui un capăt de cerere distinct, întrucât constatarea nulității nu a fost cerută expres și motivată în drept și fapt. Principiul rolului activ al judecătorului implică, în principal, preocuparea acestuia de a dispune toate măsurile necesare pentru soluționarea corectă a procesului și nu-i conferă posibilitatea de a soluționa un capăt de cerere cu care nu a fost investit.

Neanalizând temeinic aspectele învederate mai sus, instanța de apel în mod nelegal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu privind soluționarea cauzei și, ca atare, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se impune casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelului. Cu ocazia rejudecării se vor analiza și celelalte critici formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții D.N. și D.A. împotriva deciziei civile nr. 478 A din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 iulie 2005.