ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 686/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 1704/CA/2005, la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta U.N.C.A.L.P. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și A.R.R., solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună suspendarea aplicării dispozițiilor art. 16 alin. (2) teza a IV-a din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că la data de 4 februarie 2005 a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ nr. 2691/2005, emis de A.R.R., prin care s-a refuzat vizarea licenței taxi seria TX nr. 010398 și a licenței de execuție pentru vehiculul seria VTX nr. 0022278 aparținând lui D.D., considerându-se că Uniunea nu este reprezentativă și nu poate elibera recomandări pentru membrii săi. Refuzul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 16 alin. (2) teza a IV-a din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003, act care încalcă Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi, Legea nr. 105/2000, cât și art. 53 din Constituția României și O.G.

nr. 26/2000. Se arată că este necesară suspendarea aplicării acestui text de lege, până la pronunțarea instanței de fond, pentru a preveni paguba iminentă reprezentată de imposibilitatea reclamantei, ca asociație nepatrimonială, de a-și reprezenta membrii în relațiile cu autoritățile publice, caz în care vor fi puși în situația de a nu-și mai putea realiza obiectivele prevăzute în statut, creându-se, astfel, și pagube majore pentru membrii asociației, care nu-și vor mai putea obține viza pentru licențele de taxi și de execuție pentru vehicul. Pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a formulat întâmpinare, invocând excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului București și a prescripției dreptului la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 997/2005, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Cauza a fost înregistrată sub nr. 1113/2005, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. Pârâta A.R.R. a formulat întâmpinare, invocând pe lângă excepția de necompetență materială a Tribunalului București, și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, a inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii. Pe fondul cererii, s-a arătat că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 939 din 18 mai 2005, prin care a respins excepțiile privind inadmisibilitatea cererii, a tardivității și a prescrierii dreptului la acțiune, precum și a lipsei de interes a reclamantei. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R., dispunând scoaterea ei din cauză. Totodată, a dispus respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ - art. 16 alin. (2) teza a IV-a din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, ca neîntemeiate, excepțiile invocate, mai puțin excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R., actul a cărei suspendare se cere fiind emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Pe fondul cauzei s-a reținut că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că în mod eronat instanța de fond a reținut că A.R.R. nu are calitate procesuală pasivă, aceasta fiind autoritatea cu atribuții în domeniul acordării și retragerii licențelor, și nu Ministerul Transporturilor.

Pe fondul cauzei se critică sentința, prin aceea că în mod greșit se reține de prima instanță că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, deoarece paguba iminentă despre care face vorbire, se referă la membrii asociației care nu pot obține licența taxi și nu își pot desfășura activitatea, pentru că reclamanta nu-și mai poate recomanda membrii care, nemaiputând munci, nu-și mai pot câștiga existența. A depus întâmpinare, intimata A.R.R., solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței instanței de fond. Intimatul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a depus note scrise, solicitând, de asemenea, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Primul motiv de recurs, referitor la calitatea procesuală pasivă a A.R.R., este nefondat. Calitatea procesuală a părților dintr-un proces este determinată de specificul raportului dedus judecății, calitatea procesuală pasivă aparținând titularului obligației corelative dreptului dedus judecății, în speță, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în calitatea sa de emitent al Ordinului nr. 1170/2003, a cărui suspendare se cere. În mod corect, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R., în raport cu obiectul dedus judecății, și anume, suspendarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) teza a IV-a din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003.

Cea de-a doua critică, ce se referă la fondul cauzei, este, de asemenea, nefondată. Art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe care-și întemeiază cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă, cere întrunirea mai multor condiții pentru suspendarea unui act administrativ: să existe un caz bine justificat, iminența producerii unei pagube, partea să fi suferit o vătămare prin actul administrativ respectiv și să existe dovada că s-a solicitat instanței, anularea actului administrativ a cărei suspendare se cere. Nici una din aceste condiții nu au fost dovedite de către recurentă, astfel încât în mod just instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, reprezentat de dispozițiile art. 16 alin. (2) teza a IV-a din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003.

Cum corect a reținut prima instanță, „cazul bine justificat” și „paguba iminentă” nu au fost probate, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezentând prejudiciul material viitor, dar previzibil. Or, recurenta este o societate cu caracter nepatrimonial și ca urmare a nerealizării obiectivelor, așa cum pretinde, nu poate suferi o pagubă materială, astfel că nu se poate prevala de dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cât privește, promovarea unei acțiuni pe fondul cauzei, reclamanta nu a făcut dovezi, astfel că nici suspendarea actului administrativ nu poate fi promovată în lipsa acestei dovezi. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare conform art. 304 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins, în baza art. 312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.N.C.A.L.P. București împotriva sentinței civile nr. 939 din 18 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2006.