ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 686/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată și

înregistrată sub nr. 1704/CA/2005, la Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta U.N.C.A.L.P. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și A.R.R., solicitând ca, prin

sentința ce va pronunța, instanța să dispună suspendarea aplicării

dispozițiilor art. 16 alin. (2) teza a IV-a din Ordinul Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

precizat că la data de 4 februarie 2005 a formulat plângere prealabilă

împotriva actului administrativ nr. 2691/2005, emis de A.R.R., prin care s-a

refuzat vizarea licenței taxi seria TX nr. 010398 și a licenței de execuție

pentru vehiculul seria VTX nr. 0022278 aparținând lui D.D., considerându-se că

Uniunea nu este reprezentativă și nu poate elibera recomandări pentru membrii

săi.

Refuzul s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 16 alin. (2) teza a IV-a din Ordinul Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003, act care încalcă

Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi, Legea nr. 105/2000, cât

și art. 53 din Constituția României și O.G. nr. 26/2000.

Se arată că este necesară

suspendarea aplicării acestui text de lege, până la pronunțarea instanței de

fond, pentru a preveni paguba iminentă reprezentată de imposibilitatea

reclamantei, ca asociație nepatrimonială, de a-și reprezenta membrii în

relațiile cu autoritățile publice, caz în care vor fi puși în situația de a

nu-și mai putea realiza obiectivele prevăzute în statut, creându-se, astfel, și

pagube majore pentru membrii asociației, care nu-și vor mai putea obține viza

pentru licențele de taxi și de execuție pentru vehicul.

Pârâtul Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului a formulat întâmpinare, invocând excepțiile

necompetenței materiale a Tribunalului București și a prescripției dreptului la

acțiune.

Prin sentința civilă nr. 997/2005,

Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată sub nr.

1113/2005, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.

Pârâta A.R.R. a formulat

întâmpinare, invocând pe lângă excepția de necompetență materială a

Tribunalului București, și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a

acestei autorități, a inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea

cererii.

Pe fondul cererii, s-a arătat că

aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În urma analizei actelor și

lucrărilor dosarului, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 939 din 18 mai 2005, prin care a

respins excepțiile privind inadmisibilitatea cererii, a tardivității și a

prescrierii dreptului la acțiune, precum și a lipsei de interes a reclamantei.

A admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.R.R., dispunând scoaterea ei din cauză.

Totodată, a dispus respingerea

cererii de suspendare a executării actului administrativ - art. 16 alin. (2)

teza a IV-a din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nr. 1170/2003, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, ca neîntemeiate, excepțiile invocate, mai puțin

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R., actul a cărei suspendare

se cere fiind emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Pe fondul cauzei s-a reținut că, în

speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii

unei pagube iminente.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând,

în esență, că în mod eronat instanța de fond a reținut că A.R.R. nu are

calitate procesuală pasivă, aceasta fiind autoritatea cu atribuții în domeniul

acordării și retragerii licențelor, și nu Ministerul Transporturilor.

Pe fondul cauzei se critică

sentința, prin aceea că în mod greșit se reține de prima instanță că nu sunt

întrunite condițiile cerute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act

administrativ, deoarece paguba iminentă despre care face vorbire, se referă la

membrii asociației care nu pot obține licența taxi și nu își pot desfășura

activitatea, pentru că reclamanta nu-și mai poate recomanda membrii care,

nemaiputând munci, nu-și mai pot câștiga existența.

A depus întâmpinare, intimata

A.R.R., solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală

și temeinică, a sentinței instanței de fond.

Intimatul Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a depus note scrise, solicitând,

de asemenea, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Primul motiv de recurs, referitor la

calitatea procesuală pasivă a A.R.R., este nefondat.

Calitatea procesuală a părților

dintr-un proces este determinată de specificul raportului dedus judecății,

calitatea procesuală pasivă aparținând titularului obligației corelative

dreptului dedus judecății, în speță, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului, în calitatea sa de emitent al Ordinului nr. 1170/2003, a cărui

suspendare se cere.

În mod corect, instanța de fond a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R., în raport cu

obiectul dedus judecății, și anume, suspendarea dispozițiilor art. 16 alin. (2)

teza a IV-a din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nr. 1170/2003.

Cea de-a doua critică, ce se referă

la fondul cauzei, este, de asemenea, nefondată.

Art. 14 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, pe care-și întemeiază cererea de chemare în

judecată, recurenta-reclamantă, cere întrunirea mai multor condiții pentru

suspendarea unui act administrativ: să existe un caz bine justificat, iminența

producerii unei pagube, partea să fi suferit o vătămare prin actul administrativ

respectiv și să existe dovada că s-a solicitat instanței, anularea actului

administrativ a cărei suspendare se cere.

Nici una din aceste condiții nu au

fost dovedite de către recurentă, astfel încât în mod just instanța de fond a

respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, reprezentat

de dispozițiile art. 16 alin. (2) teza a IV-a din Ordinul Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003.

Cum corect a reținut prima instanță,

„cazul bine justificat” și „paguba iminentă” nu au fost probate, în

conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, paguba

iminentă reprezentând prejudiciul material viitor, dar previzibil.

Or, recurenta este o societate cu

caracter nepatrimonial și ca urmare a nerealizării obiectivelor, așa cum

pretinde, nu poate suferi o pagubă materială, astfel că nu se poate prevala de

dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cât privește, promovarea unei

acțiuni pe fondul cauzei,

reclamanta nu a făcut dovezi, astfel că nici

suspendarea actului administrativ nu poate fi promovată în lipsa acestei

dovezi.

Pentru considerentele expuse,

constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, neexistând

motive de casare sau modificare conform art. 304 C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins, în baza art. 312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

U.N.C.A.L.P. București împotriva sentinței civile nr. 939 din 18 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 martie 2006.