ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția
comercială, prin sentința nr. 1668 din 29 martie 1999, a admis în parte
acțiunea formulată de reclamanta – pârâtă SC A.J. în contradictoriu cu pârâta –
reclamantă SC P. SRL București și în consecință s-a dispus rezilierea
contractului de închiriere nr. 368 din 13 februarie 1994, a fost obligată pârâta – reclamantă la plata sumei de 283.400.000 lei chirie; 49.476.000 lei
penalități de întârziere și 11.184.570 lei cheltuieli de judecată. A fost
respinsă, ca prematur formulată, cererea de evacuare formulată de aceeași
parte. A fost admisă în parte cererea reconvențională și obligată reclamanta –
pârâtă către pârâta – reclamantă la 427.627.893 lei contravaloare lucrări de
îmbunătățire a spațiilor închiriate și 26.291,.458 lei, cheltuieli de judecată.
S-a instituit un drept de retenție a pârâtei – reclamante asupra lucrărilor
efectuate până la achitarea de către reclamanta – pârâtă a debitului.
Curtea de Apel București, secția
comercială, prin decizia nr. 522 din 27 martie 2001, a admis apelurile declarate
de părți și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a dispus
evacuarea SC P. SRL București din obiectivele închiriate. A mai fost obligată
pârâta – reclamantă SC P. SRL București la plata sumei de 1.420.053.000 lei
reprezentând contravaloare lucrări, îmbunătățiri efectuate la obiectivele
închiriate. S-a dispus păstrarea celorlalte dispoziții și au fost compensate
cheltuielile de judecată efectuate în apel. De menționat că în această fază
procesuală a fost completat probatoriul cu o expertiză tehnică.
Curtea Supremă de Justiție, secția
comercială, prin decizia nr. 7431 din 06 decembrie 2002, a admis recursurile
declarate de reclamanta S.A. JILAVA și pârâta SC P. SRL București împotriva
deciziei nr. 522 din 27 iunie 2001 a Curții de apel București, secția a V-a
comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe de apel
pentru rejudecare.
În motivarea soluției,
instanța de recurs a reținut că, deși pe tot parcursul procesului pârâta
reclamantă a invocat excepția de non adimpleti contractus prin nepunerea la
dispoziția sa de către reclamanta – pârâtă a spațiilor închiriate, în starea
corespunzătoare destinației ce urma a o primi, instanța de apel nu a pus
excepția în discuția părților și nu s-a referit la aceasta în considerentele
deciziei.
S-a respins nemotivat
cererea formulată de ambele părți de efectuare a unei noi expertize și motivând
și soluția pe concluziile „expertizei” nefundamentate științific (fără
cercetări în teren, chiar și lucrările ascunse se pot identifica prin sondaje
în teren) și-a întemeiat soluția pe un mijloc de probă necorespunzător. Numai
prin administrarea unei expertize mixte (tehnico – contabilă) care să
identifice toate lucrările executate la fața locului, să determine calitatea
acestora și natura lor (partea tehnică) apoi să realizeze o evaluare economico
– financiară (partea contabilă) se poate ajunge la clarificarea definitivă a
raporturilor dintre părți și, la justa soluționare a cauzei.
În apel după casare, prin
decizia nr. 686 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a
comercială, au fost admise ambele apeluri formulate de apelanta – reclamantă –
pârâtă S.A.JILAVA și apelanta – pârâtă reclamantă SC P. SRL împotriva sentinței
civile nr. 1668 din 29 martie 1999 pronunțată de Tribunalul București, secția
comercială, în dosarul nr. 4978/1996, și a fost schimbată în parte sentința
atacată în sensul că a fost admisă acțiunea principală astfel cum a fost
precizată, dispunându-se evacuarea pârâtei – reclamante din obiectivele
închiriate în baza contractului de închiriere nr. 368/15 decembrie 1994.
A fost obligată pârâta –
reclamantă să plătească reclamantei – pârâte suma de 11.664.977.200 ROL din
care suma de 6.028.807.200 ROL chirie reactualizată și 5.636.170.000 ROL
penalități de întârziere.
De asemenea, a fost admisă
în parte cererea reconvențională astfel cum a fost precizată și obligată
reclamanta – pârâtă să plătească pârâtei – reclamante suma de 7.349.325.661 ROL
cu titlu de contravaloare lucrări îmbunătățiri efectuate la obiectivele
închiriate.
Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței atacate și compensate în parte cheltuielile de
judecată efectuate în toate fazele procesuale, obligând pe apelanta – pârâtă –
reclamantă să plătească apelantei – reclamante – pârâte suma de 53.013.834 ROL
diferențe cheltuieli de judecată.
S-a mai dispus obligarea
apelantei – pârâte – reclamantă la plata sumei de 10.000.000 ROL diferență
onorariu expertiză tehnică.
S-a apreciat că între părți
a fost încheiat contractul de închiriere nr. 368 din 15 decembrie 1994, prin
care apelanta - reclamantă – pârâtă, în calitatea de proprietar a închiriat
apelantei – pârâte – reclamante în calitatea de chiriaș obiectivele descrise,
existând o înțelegere tacită în sensul că SC P. SRL a acceptat închirierea
obiectivelor în starea în care se aflau iar S.A. JILAVA a acceptat efectuarea
de către chiriaș a unor lucrări de amenajare și reparare pentru ca obiective să
corespundă în totalitate scopului pentru care au fost închiriate.
În aceste condiții, apelanta
SC P. SRL nu se poate apăra invocând excepția
non adimpleti contractus, respectiv
că S.A. Jilava nu i-a pus la dispoziție obiectivele închiriate în stare
corespunzătoare. Dacă ar fi fost nemulțumită de starea imobilelor închiriate,
apelanta SC P. SRL putea solicita rezilierea contractului de închiriere, lucru
pe care nu l-a făcut. Dimpotrivă, bunurile închiriate au fost folosite și la
acestea au fost efectuate lucrări de întreținere, reparații, reabilitare și
chiar subînchiriate.
Împrejurarea că din septembrie
1995 SC P. SRL nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei,
deși a fost notificată în mai multe rânduri, a condus la rezilierea
contractului de închiriere, cu consecința evacuării.
A fost probată de SC P. SRL
efectuarea de îmbunătățiri la obiectivele închiriate, în sumă de 7.349.325.661
ROL, constatându-se un drept de retenție.
S-a reținut, din raportul de
expertiză contabilă că valoarea totală a datoriei SC P. SRL față de S.A. Jilava,
constând din chirie reactualizată și penalități de întârziere este de
11.700.547.200 lei.
Împotriva deciziei
comerciale nr. 686 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC P. SRL București, care a
criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în
temeiul art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 și 10 raportat la art. 312 pct. 1, 2 și 3 C.
proc. civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare
Tribunalului București.
În dezvoltarea motivelor de
recurs s-a evocat, în principal, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor cuprinse în cererea de apel, hotărârea nu cuprinde motivele
pe care se sprijină, a fost dată cu încălcarea legii și nu s-a pronunțat asupra
unor mijloace de apărare, sprijinite pe dovezi temeinice, hotărâtoare pentru
dezlegarea pricinii. Greșit a fost reziliat contractul de închiriere, deoarece
reclamanta nu și-a executat obligații principale, iar la cererea părților a
fost respinsă efectuarea unei noi expertize tehnice în construcții.
Intimata reclamantă S.A. Jilava
a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile
formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a
respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că
instanța de apel, cu ocazia rejudecării apelului, a respectat recomandările
cuprinse în decizia nr. 7431 din 6 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, în conformitate cu care au fost puse în
discuția părților toate excepțiile și s-au dispus efectuarea de expertize
tehnică și contabilă. Potrivit art. 385 alin. (1) C. proc. civ., în caz de
casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate,
precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru
judecătorii fondului.
Astfel, prin încheierea din
ședința publică de la 11 martie 2003, instanța de apel, deliberând asupra
probelor cerute de părți, a încuviințat o expertiză tehnică cu obiectivele
stabilite prin decizia de casare, o expertiză contabilă cu obiectivul de
evaluare economico financiară a lucrărilor executate, precum și proba cu
interogatorii și înscrisuri.
Raportul de expertiză
tehnică întocmit de ing. P.I., P.I.C. și P.C., experți tehnici judiciari
atestați de Ministrul Justiției, a urmat expertizelor tehnice efectuate de ing.
S.D. și ing. M.V. și a identificat lucrările de construcții efectuate,
calitatea lor și o evaluare. La data de 28 aprilie 2004 a fost încheiat un proces verbal, semnat de ambele părți, împrejurare în care SC P. SRL s-a
obligat să pună la dispoziția experților documentația tehnică proiect și
actele, situații de lucrări și facturi din care să rezulte cantitățile de
lucrări executate.
Amplu documentat și bine
argumentat, experții tehnici au analizat, în teren, prin măsurare toate
lucrările presupuse a fi executate după data semnării contractului, au descris
amănunțit fiecare construcție în parte și au explicat, acolo unde a fost cazul,
considerentele pentru care nu s-au luat în considerație anumite lucrări de
remediere (exemplu la Hala nr. 4 nu s-au luat în considerație lucrările de
remediere executate cu carton asfalt, deoarece contravin normelor neoferind
garanție în lucrări).
Prin încheierea de la 12
aprilie 2005 au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză
formulate de apelanta-pârâtă, iar experții tehnici au dat răspuns la acestea,
menținându-și punctul de vedere inițial.
Nu poate fi primită critica
din motivele de recurs că în cauză se impunea efectuarea unei noi expertize
tehnice, iar instanța de apel greșit a respins această cerere, deoarece, așa
cum s-a expus anterior, experții pe baza documentației prezentate de părți și a
constatărilor în teren, au răspuns la obiectivele stabilite, lămurind sub toate
aspectele problema legată de construcții.
Raportul de expertiză
contabilă, refăcut, al expertului contabil P.G. a răspuns la obiectivul
stabilit, acela de evaluare economico-financiară a lucrărilor prevăzute prin
expertiza tehnică, concluzionând că valoarea totală a construcțiilor este de
7.349.325.662 lei vechi. De asemenea, a fost evaluată datoria SC P. SRL către
reclamantă, care totalizează 11.700.547.200 lei vechi, compusă din valoarea
chiriei actualizate în cuantum de 6.064.377.200 lei vechi, și valoarea
penalităților de 5.636.170.000 lei vechi.
Dreptul de apărare a fost
respectat în egală măsură pentru ambele părți, care au solicitat probe ce au
fost admise, iar pe parcursul cercetării judecătorești le-au fost admise
obiecțiuni la raportul de expertiză. Mai mult, expertiza contabilă, în prima sa
formă, a fost refăcută la cererea pârâtei SC P. SRL, deoarece expertul P.G. nu
a făcut dovada convocării legale a pârâtei. Împrejurarea că s-a respins
efectuarea unei noi expertize tehnice, nu este natură a considera că au fost
încălcate drepturile procesuale ale pârâtei, prin aceea că s-a apreciat de
instanța de apel că experții au răspuns la toate obiectivele stabilite, cu suficientă
rigurozitate pentru a lămuri situația de fapt.
Printr-o motivare concisă,
au fost conferite argumente juridice la toate motivele de apel și au fost
examinate toate mijloacele de apărare ale părților, cu referință la drepturile
și obligațiile care au decurs din executarea contractului de închiriere,
inclusiv aplicarea dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., care dau
eficiență rezilierii contractului de închiriere pentru neplata chiriei de către
SC P. SRL.
Atât doctrina cât și
jurisprudența C.E.D.O., au statuat, că nu este necesar ca instanța să răspundă
în parte fiecărui motiv, ci este suficient ca, din modul în care a fost tratată
cauza să se desprindă convingerea că au fost avute în vedere toate aspectele
invocate, cu o expunere și motivare globală.
În baza art. 274 C. proc.
civ., urmează a obliga recurenta SC P. SRL București la plata sumei de 4000 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.A. JILAVA.
Pentru aceste rațiuni
urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SRL
împotriva deciziei nr. 686 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele
prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâta
SC P. SRL București împotriva deciziei nr. 686 din 20 decembrie 2006,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 4000 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei S.A. JILAVA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 februarie 2008.