ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2166/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 138/F din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a fost numit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2208/2009 în funcția de director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Brașov, încheindu-se contractul de management între reclamant și pârât.

Prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2761 din 5 octombrie 2009 s-a dispus încetarea aplicabilității Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2208/2009 și încetarea de drept a contractului de management din 2009, reținându-se aplicabilitatea prevederilor art. 10 alin. (2) și (4) din H.G. nr. 34/2009 și ale O.U.G. nr. 37/2009. Împotriva acestui ultim ordin, reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 16 octombrie 2009, susținând și împrejurarea că se afla în concediu medical la data la care a fost emis ordinul atacat și, imediat după formularea plângerii prealabile, reclamantul a formulat prezenta cerere de suspendare a executării ordinului respectiv, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a reținut că este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, având în vedere că prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2895 din 15 octombrie 2009 pârâtul a constatat suspendarea executării Ordinului nr. 2761/2009, ca urmare a intervenirii incapacității temporare de muncă a reclamantului cauzată de boală, precum și faptul că, din actele depuse de părți la dosar, rezultă că pârâtul a desemnat o comisie de evaluare a activității directorilor coordonatori ai direcțiilor județene de finanțe publice, redactând tabele în care au fost înscrise date cu indicatori realizați și nerealizați, pe baza cărora pârâtul a luat decizia înlăturării din funcție a unora dintre directorii coordonatori, cum este și situația reclamantului, fără ca pentru indicatorii menționați în tabel să existe explicații pe baza cărora persoanele evaluate să își poată expune propriile puncte de vedere, să își poată face apărarea în cadrul unei astfel de proceduri administrative.

în actul de evaluare este avută în vedere inclusiv luna iunie 2009, ce a fost imputată tot reclamantului, deși funcția de director coordonator al D.G.F.P. Brașov era ocupată de altă persoană. În ceea ce privește prevenirea producerii unei pagube iminente, instanța a reținut că, prin punerea în executare a ordinului, s-ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantului prin lipsa veniturilor de natură salarială. La pronunțarea hotărârii, instanța a avut în vedere și Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Comisiei Europene potrivit căreia este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu dificil de reparat și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.

Împotriva sentinței civile nr. 138/F din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține, în esență, următoarele: În mod greșit instanța a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009, deși acest act nu și-a produs efectele, fiind suspendat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2895 din 15 octombrie 2009. Susține recurentul-pârât că în mod greșit instanța a reținut îndeplinirea condiției referitoare la existența unui caz bine justificat, întrucât actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, iar, în caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Recurentul-pârât susține că în mod corect s-a procedat la evaluarea activității directorului coordonator, pe baza obiectivelor și indicatorilor de performanță din contractele de management asumate de semnatarul acestuia prin raportare la informațiile privind realizarea acestora pentru perioada 1 iulie - 31 august 2009, comunicate A.N.A.F. de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov. Mai susține recurentul-pârât că, având în vedere rezultatele evaluării activității, repunerea reclamantului în funcția de director coordonator ar însemna îndeplinirea în continuare în mod necorespunzător a obiectivelor și indicatorilor asumați prin contractul de management.

În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurentul-pârât susține că nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, întrucât intimatul-reclamant nu a făcut dovada producerii vreunei pagube materiale, și că pentru perioada cât se află în incapacitate temporară de muncă beneficiază de drepturile de asigurări sociale de sănătate potrivit prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 158/2005, cu modificările și completările ulterioare. Analizând cauza prin prims motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare: Este necontestat faptul că actul administrativ ce formează obiectul cauzei a fost emis în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, așa cum se precizează în preambulul ordinului respectiv. De asemenea, este necontestat faptul că, prin Decizia nr. 1257/2009 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale. Caracterul executoriu al unui act administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act administrativ este emis în baza și în limitele legii, așa cum este și cazul Ordinului nr. 705/2009 care a fost emis, între altele, și în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009. Or, în situația în care temeiul legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu, ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la soluționarea cererii de anulare a acestuia. În ceea ce privește existența celei de-a doua condiții, a existenței unei pagube iminente, instanța de recurs reține că instanța de fond a judecat corect cauza, fiind necontestat faptul că, urmare a emiterii ordinului în litigiu, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică fiind astfel lipsit de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate, astfel că și condiția iminenței unei pagube este îndeplinită.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 138/F din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.]