ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4620/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acest pârât să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009, prin care s-a dispus ca H.M. să exercite temporar atribuțiile de director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Brașov până la pronunțarea instanței de fond, invocând întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 2208 din 1 iulie 2009, a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov și că prin Ordinul nr. 2761 din 5 octombrie 2009 emis de Ministrul Finanțelor Publice, s-a dispus, începând cu data de 16 octombrie 2009, încetarea aplicabilității Ordinului nr. 2208/2009 și încetarea de drept a contractului său de management conform art. 10 alin. (1) lit. b). Prin sentința civilă nr. 138/F/CA din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantului având ca obiect suspendarea Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009. Prin întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Această excepție a fost invocată și de H.M., introdusă în cauză de către instanță, din oficiu, la termenul din 9 decembrie 2009. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 9/F din 22 ianuarie 2010 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.I. și a admis acțiunea formulată de acesta, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009 emis de Ministrul Finanțelor Publice, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale active nu este întemeiată pentru că dispozițiile menționate în ordinul a cărui suspendare se solicită sunt subsecvente și date în considerarea executării Ordinului nr. 2761/2009.

Pe de altă parte, reclamantul a fost menținut în continuare în funcția de director coordonator, astfel că nu se poate afirma că ordinul prin care H.M. a fost împuternicită cu exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției ocupate de reclamant nu este susceptibil de a vătăma interesele acestuia. În consecință s-a apreciat ca justificată poziția reclamantului de persoană vătămată. Referitor la cererea de suspendare, s-a reținut că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția referitoare la cazul bine justificat, s-a reținut că aceasta a fost dovedită prin împrejurarea că Ordinul nr. 3214/2009 a fost emis sub semnul unei îndoieli a legalității, dat fiind faptul că prin sentința civilă nr. 138/F/CA din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov dispusese suspendarea Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009, prin care încetase numirea reclamantului în funcția de director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov. În ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamant, s-a reținut că acesta este evident, întrucât urmare a unei soluții favorabile privind suspendarea ordinului prin care s-a dispus încetarea calității de director coordonator, reclamantul s-a văzut în situația imposibilității exercitării funcției deținute, nefiind de înlăturat nici consecințele pe care reclamantul le suferă în plan profesional și psihic urmare a poziției pârâtului.

De asemenea, declararea neconstituționalității O.U.G. nr. 105/2009 se răsfrânge și asupra legalității ordinului emis în baza dispozițiilor acesteia. Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și H.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Ulterior, H.M. prin „notele de ședință” din 20 octombrie 2010, depuse la instanța de recurs, a declarat că înțelege să renunțe la recursul promovat. Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat ca temei legal al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., aducând următoarele critici sentinței atacate: - în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât acesta nu a avut calitatea de persoană vătămată în raport de Ordinul nr. 3214 din 19 noiembrie 2009. - eronat instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, deși reclamantul nu a dovedit acest fapt. De asemenea, se susține că nu s-a avut în vedere faptul că reclamantului nu i-au fost afectate drepturile materiale și deci, nu a fost prejudiciat material. Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 246 C. proc.

civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului formulat a recurentei H.M. În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța de recurs apreciază că aceasta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente ce vor fi expuse. În mod corect a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta are calitate de persoană vătămată în raport de Ordinul a cărui suspendare s-a solicitat pentru că acesta viza funcția de director coordonator din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov pe care acesta a ocupat-o până la emiterea Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009. Prin urmare, există identitate între persoana reclamantă și titularul dreptului afirmat, astfel că nu sunt fondate criticile care vizează acest aspect.

Însă, în ceea ce privește soluția instanței pe fond, criticile sunt fondate. Din expunerea rezumativă prezentată anterior, s-a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov, prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2208 din 1 iulie 2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, încheindu-se cu acesta un contract de management pe termen de 1 an, iar ulterior, prin Ordinul nr. 2761 din 5 octombrie 2009 a încetat aplicabilitatea acestui ordin și a contractului de management. Prin Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009 a cărui suspendare se solicită, s-a dispus ca H.M. să exercite temporar și atribuțiile de director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Brașov.

Cunoscut este faptul că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”, astfel cum acestea sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004. Necontestat este faptul că Ordinului nr. 2761/2009 i-a fost suspendată executarea prin sentința nr. 3214 din 19 noiembrie 2009, iar H.M. a fost împuternicită prin Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009 să îndeplinească temporar și atribuțiile funcției de director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov, însă, reclamantul nu a fost prejudiciat din punct de vedere salarial, nefiindu-i afectate drepturile bănești pentru funcția de director coordonator.

Prin urmare, condiția privind existența unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită prin art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, chiar dacă s-a anulat în primul ciclu procesual Ordinul nr. 3214/2009 a cărui suspendare a executării se solicită, putându-se aprecia ca fiind îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, pentru considerentele anterior menționate, nu se poate reține ca fiind îndeplinită și condiția referitoare la paguba iminentă, cu atât mai mult cu cât la 1 iulie 2010 a expirat perioada pentru care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov cât și contractul de management încheiat pentru 1 an.

În consecință, se apreciază că este îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 9/F din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Ia act că recurenta-pârâtă H.M. a renunțat la judecata recursului formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010