ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4620/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acest pârât să

dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009, prin care

s-a dispus ca H.M. să exercite temporar atribuțiile de director coordonator al Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Brașov până la pronunțarea instanței de

fond, invocând întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 2208 din 1 iulie 2009, a fost numit în

funcția de director coordonator în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice

Brașov și că prin Ordinul nr. 2761 din 5 octombrie 2009 emis de Ministrul Finanțelor

Publice, s-a dispus, începând cu data de 16 octombrie 2009, încetarea aplicabilității

Ordinului nr. 2208/2009 și încetarea de drept a contractului său de management conform

art. 10 alin. (1) lit. b).

Prin sentința civilă

nr. 138/F/CA din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantului

având ca obiect suspendarea Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009.

Prin întâmpinare Ministerul

Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Această excepție a fost

invocată și de H.M., introdusă în cauză de către instanță, din oficiu, la termenul

din 9 decembrie 2009.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 9/F din 22

ianuarie 2010 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului

P.I. și a admis acțiunea formulată de acesta, dispunând suspendarea executării Ordinului

nr. 3214 din 19 noiembrie 2009 emis de Ministrul Finanțelor Publice, până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele:

Excepția lipsei calității

procesuale active nu este întemeiată pentru că dispozițiile menționate în ordinul

a cărui suspendare se solicită sunt subsecvente și date în considerarea executării

Ordinului nr. 2761/2009. Pe de altă parte, reclamantul a fost menținut în continuare

în funcția de director coordonator, astfel că nu se poate afirma că ordinul prin

care H.M. a fost împuternicită cu exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției

ocupate de reclamant nu este susceptibil de a vătăma interesele acestuia. În consecință

s-a apreciat ca justificată poziția reclamantului de persoană vătămată.

Referitor la cererea de

suspendare, s-a reținut că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția

referitoare la cazul bine justificat, s-a reținut că aceasta a fost dovedită prin

împrejurarea că Ordinul nr. 3214/2009 a fost emis sub semnul unei îndoieli a legalității,

dat fiind faptul că prin sentința civilă nr. 138/F/CA din 11 noiembrie 2009, Curtea

de Apel Brașov dispusese suspendarea Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009, prin

care încetase numirea reclamantului în funcția de director coordonator al Direcției

Generale a Finanțelor Publice Brașov.

În ceea ce privește prejudiciul

suferit de reclamant, s-a reținut că acesta este evident, întrucât urmare a unei

soluții favorabile privind suspendarea ordinului prin care s-a dispus încetarea

calității de director coordonator, reclamantul s-a văzut în situația imposibilității

exercitării funcției deținute, nefiind de înlăturat nici consecințele pe care reclamantul

le suferă în plan profesional și psihic urmare a poziției pârâtului.

De asemenea, declararea

neconstituționalității O.U.G. nr. 105/2009 se răsfrânge și asupra legalității ordinului

emis în baza dispozițiilor acesteia.

Împotriva sentinței au

declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare

Fiscală și H.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ulterior, H.M. prin „notele

de ședință” din 20 octombrie 2010, depuse la instanța de recurs, a declarat că înțelege

să renunțe la recursul promovat.

Recurentul Ministerul

Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat ca temei

legal al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., aducând următoarele critici sentinței atacate:

- în mod greșit a fost

soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât

acesta nu a avut calitatea de persoană vătămată în raport de Ordinul nr. 3214

din 19 noiembrie 2009.

- eronat instanța de fond

a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente,

deși reclamantul nu a dovedit acest fapt.

De asemenea, se susține

că nu s-a avut în vedere faptul că reclamantului nu i-au fost afectate drepturile

materiale și deci, nu a fost prejudiciat material.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, în raport de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., va lua act de renunțarea

la judecata recursului formulat a recurentei H.M.

În ceea ce privește recursul

formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare

Fiscală, instanța de recurs apreciază că aceasta este fondat, urmând a fi admis

pentru următoarele considerente ce vor fi expuse.

În mod corect a fost soluționată

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta are

calitate de persoană vătămată în raport de Ordinul a cărui suspendare s-a solicitat

pentru că acesta viza funcția de director coordonator din cadrul Direcției Generale

a Finanțelor Publice Brașov pe care acesta a ocupat-o până la emiterea Ordinului

nr. 2761 din 5 octombrie 2009.

Prin urmare, există identitate

între persoana reclamantă și titularul dreptului afirmat, astfel că nu sunt fondate

criticile care vizează acest aspect.

Însă, în ceea ce privește

soluția instanței pe fond, criticile sunt fondate.

Din expunerea rezumativă

prezentată anterior, s-a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director

coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov, prin Ordinul Ministrului

Finanțelor Publice nr. 2208 din 1 iulie 2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, încheindu-se

cu acesta un contract de management pe termen de 1 an, iar ulterior, prin Ordinul

nr. 2761 din 5 octombrie 2009 a încetat aplicabilitatea acestui ordin și a contractului

de management.

Prin Ordinului nr.

3214 din 19 noiembrie 2009 a cărui suspendare se solicită, s-a dispus ca H.M. să

exercite temporar și atribuțiile de director coordonator al Direcției Generale a

Finanțelor Publice a județului Brașov.

Cunoscut este faptul că

potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea

executării unui act administrativ este necesar a fi îndeplinite cumulativ condițiile

referitoare la „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”, astfel

cum acestea sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

Necontestat este faptul

că Ordinului nr. 2761/2009 i-a fost suspendată executarea prin sentința nr.

3214 din 19 noiembrie 2009, iar H.M. a fost împuternicită prin Ordinului nr.

3214 din 19 noiembrie 2009 să îndeplinească temporar și atribuțiile funcției de

director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov, însă, reclamantul

nu a fost prejudiciat din punct de vedere salarial, nefiindu-i afectate drepturile

bănești pentru funcția de director coordonator.

Prin urmare, condiția

privind existența unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită prin

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită.

Astfel cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, chiar dacă s-a anulat în primul ciclu procesual Ordinul

nr. 3214/2009 a cărui suspendare a executării se solicită, putându-se aprecia ca

fiind îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, pentru considerentele

anterior menționate, nu se poate reține ca fiind îndeplinită și condiția referitoare

la paguba iminentă, cu atât mai mult cu cât la 1 iulie 2010 a expirat perioada pentru

care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Generale

a Finanțelor Publice Brașov cât și contractul de management încheiat pentru 1 an.

În consecință, se apreciază

că este îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., se va admite recursul,

se va casa sentința recurată și se va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală

împotriva sentinței civile nr. 9/F din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Ia act că recurenta-pârâtă

H.M. a renunțat la judecata recursului formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010