ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2990/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7 din 22 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de Ț.I., în contradictoriu cu Garda Financiară - Comisariatul General, prin care reclamantul a contestat Decizia nr. 81 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă prin care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni în baza art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată (M. Of. al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004) pentru abaterea prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. j) din aceeași lege. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Decizia contestată a fost emisă în baza dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 188/1999, ale O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, ale H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, precum și în baza raportului Comisiei de disciplină din 10 iulie 2006, a procesului - verbal al ședinței din data de 27 aprilie 2006 privind cercetarea administrativă și a Normelor de lucru pentru personalul Gărzii Financiare. În sarcina reclamantului s-a reținut că nu a semnat acte de control alături de celălalt comisar din echipa de control, încălcând astfel prevederile pct. 5.1 din Normele de lucru pentru personalul Gărzii Financiare, și că a înmânat agenților economici verificați exemplarul al doilea al actelor de control, nesemnate de ambii membrii ai echipei, deși, în calitate de jurist, cunoștea faptul că acest fapt atrage nulitatea absolută a actului.

Perioada de activitate a reclamantului supusă controlului (conform raportului de audit din 27 martie 2006) a cuprins intervalele de timp: trimestrul IV 2005 și ianuarie - februarie 2006. S-a reținut că reclamantul se face vinovat de următoarele abateri: întocmirea și semnarea doar de către Ț.I. a procesului - verbal de contravenție din 26 ianuarie 2006; lipsa de eficiență a actelor de control întocmite; descrierea succintă a faptelor; neconcordanțe între faptele reținute în actele de control și textele de lege aplicabile; lipsa semnăturilor ambilor comisari pe actele de control. Curtea de Apel a reținut că raportul de audit din 27 martie 2006 a fost întocmit cu respectarea O.G. nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv.

În ceea ce privește decizia de sancționare contestată, Instanța de Fond a reținut că aceasta a fost emisă cu respectarea art. 15 alin. (5) din H.G. nr. 1210/2003, precum și cu respectarea art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată (M. Of. al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004). Pe fond, Curtea de Apel a reținut că faptele reținute în sarcina reclamantului constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999, republicată, constând în nerespectarea prevederilor pct. 5.1 din Normele de lucru pentru personalul Gărzii Financiare, dovedită prin procesele - verbale și notele unilaterale care poartă semnătura doar a unuia dintre membrii echipei de control.

Împotriva sentinței civile nr. 7 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul Ț.I., susținând în esență că în mod greșit Instanța a înlăturat excepțiile invocate de el, privind nulitatea Raportului de audit, precum și a neîndeplinirii obligației de aducere la cunoștință a sesizării în baza căreia s-a declanșat cercetarea. De asemenea trebuie reținută și excepția prescrierii termenului de aplicare a sancțiunii. Pe fondul cauzei, recurentul arată că Instanța nu a ținut seama de caracterul de continuitate al faptelor, omițând să observe prevederile Legii nr. 251/2006, și faptul că în decizia de sancționare nu se arată care este articolul care prevede atribuția de serviciu încălcată.

Recursul este nefondat. Ca urmare a raportului de audit încheiat de Comisariatul General al Gărzii Financiare la data de 27 martie 2006, a fost sesizată Comisia de Disciplină în legătură cu unele abateri constatate cu ocazia auditului asupra activității secției Gărzii Financiare Neamț. S-a efectuat cercetarea administrativă asupra faptelor constatate, stabilindu-se că Ț.I., în calitate de comisar a efectuat verificări fără a le aduce la cunoștință șefului secției, a întocmit acte de control care nu au fost semnate de ambii comisari. De altfel, în acțiunea introdusă la Instanța de Fond recurentul - reclamant recunoaște săvârșirea faptelor care constituie abateri disciplinare. Comisia de disciplină, constatând încălcări ale îndatoririlor de serviciu prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, a propus sancționarea comisarului Ț.I.

cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de trei luni. Cu privire la excepția de nulitate a raportului de audit, în mod corect Instanța de Fond a constatat că nu se poate reține vreo încălcare a O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv. Nu se poate reține nici susținerea că nu i-a fost comunicată sesizarea, din actele dosarului rezultând că recurentul - reclamant a fost citat cu o copie de pe raportul de audit care a stat la baza sesizării Instanței. În legătură cu prescrierea dreptului de aplicare a sancțiunii, conform art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, sancțiunile disciplinare se aplică în cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterilor.

În cauza de față faptele reținute în sarcina reclamantului au caracter de continuitate, perioada verificată cuprinzând lunile ianuarie și februarie 2006. Legea nr. 251/2006 însă a modificat art. 65 alin. (5) statuând că sancțiunile disciplinare pot fi aplicate în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii faptei. Hotărârea Instanței de Fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ț.I. împotriva sentinței civile nr. 7 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrative, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.