ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2990/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7 din 22 ianuarie 2007,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea formulată de Ț.I., în contradictoriu cu Garda Financiară -

Comisariatul General, prin care reclamantul a contestat Decizia nr. 81 din 12

iulie 2006 emisă de pârâtă prin care a fost sancționat cu diminuarea

drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni în baza art. 65 alin. (3) lit.

b) din Legea nr. 188/1999, republicată (M. Of. al României, Partea I, nr. 251

din 22 martie 2004) pentru abaterea prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. j) din

aceeași lege.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi

arătate în continuare.

Decizia contestată a fost

emisă în baza dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 188/1999, ale O.U.G. nr. 91/2003

privind organizarea Gărzii Financiare, ale H.G. nr. 1538/2003 privind

organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, precum și în baza raportului

Comisiei de disciplină din 10 iulie 2006, a procesului - verbal al ședinței din data de 27 aprilie 2006 privind cercetarea administrativă și a Normelor de

lucru pentru personalul Gărzii Financiare.

În sarcina reclamantului s-a

reținut că nu a semnat acte de control alături de celălalt comisar din echipa

de control, încălcând astfel prevederile pct. 5.1 din Normele de lucru pentru

personalul Gărzii Financiare, și că a înmânat agenților economici verificați

exemplarul al doilea al actelor de control, nesemnate de ambii membrii ai

echipei, deși, în calitate de jurist, cunoștea faptul că acest fapt atrage

nulitatea absolută a actului.

Perioada de activitate a

reclamantului supusă controlului (conform raportului de audit din 27 martie 2006)

a cuprins intervalele de timp: trimestrul IV 2005 și ianuarie - februarie 2006.

S-a reținut că reclamantul

se face vinovat de următoarele abateri: întocmirea și semnarea doar de către Ț.I.

a procesului - verbal de contravenție din 26 ianuarie 2006; lipsa de eficiență

a actelor de control întocmite; descrierea succintă a faptelor; neconcordanțe

între faptele reținute în actele de control și textele de lege aplicabile;

lipsa semnăturilor ambilor comisari pe actele de control.

Curtea de Apel a reținut că

raportul de audit din 27 martie 2006 a fost întocmit cu respectarea O.G. nr. 119/1999

privind auditul intern și controlul financiar preventiv.

În ceea ce privește decizia

de sancționare contestată, Instanța de Fond a reținut că aceasta a fost emisă

cu respectarea art. 15 alin. (5) din H.G. nr. 1210/2003, precum și cu

respectarea art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată (M. Of. al

României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004).

Pe fond, Curtea de Apel a

reținut că faptele reținute în sarcina reclamantului constituie abaterea

disciplinară prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999,

republicată, constând în nerespectarea prevederilor pct. 5.1 din Normele de

lucru pentru personalul Gărzii Financiare, dovedită prin procesele - verbale și

notele unilaterale care poartă semnătura doar a unuia dintre membrii echipei de

control.

Împotriva sentinței civile nr.

7 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul Ț.I., susținând în

esență că în mod greșit Instanța a înlăturat excepțiile invocate de el, privind

nulitatea Raportului de audit, precum și a neîndeplinirii obligației de aducere

la cunoștință a sesizării în baza căreia s-a declanșat cercetarea. De asemenea

trebuie reținută și excepția prescrierii termenului de aplicare a sancțiunii.

Pe fondul cauzei, recurentul

arată că Instanța nu a ținut seama de caracterul de continuitate al faptelor,

omițând să observe prevederile Legii nr. 251/2006, și faptul că în decizia de

sancționare nu se arată care este articolul care prevede atribuția de serviciu

încălcată.

Recursul este nefondat.

Ca urmare a raportului de

audit încheiat de Comisariatul General al Gărzii Financiare la data de 27

martie 2006, a fost sesizată Comisia de Disciplină în legătură cu unele abateri

constatate cu ocazia auditului asupra activității secției Gărzii Financiare

Neamț.

S-a efectuat cercetarea

administrativă asupra faptelor constatate, stabilindu-se că Ț.I., în calitate

de comisar a efectuat verificări fără a le aduce la cunoștință șefului secției,

a întocmit acte de control care nu au fost semnate de ambii comisari.

De altfel, în acțiunea

introdusă la Instanța de Fond recurentul - reclamant recunoaște săvârșirea

faptelor care constituie abateri disciplinare.

Comisia de disciplină,

constatând încălcări ale îndatoririlor de serviciu prevăzute de art. 65 alin.

(2) lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, a propus sancționarea comisarului Ț.I. cu diminuarea drepturilor

salariale cu 10% pe o perioadă de trei luni.

Cu privire la excepția de

nulitate a raportului de audit, în mod corect Instanța de Fond a constatat că

nu se poate reține vreo încălcare a O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern

și controlul financiar preventiv.

Nu se poate reține nici

susținerea că nu i-a fost comunicată sesizarea, din actele dosarului rezultând

că recurentul - reclamant a fost citat cu o copie de pe raportul de audit care

a stat la baza sesizării Instanței.

În legătură cu prescrierea

dreptului de aplicare a sancțiunii, conform art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

sancțiunile disciplinare se aplică în cel mult 6 luni de la data săvârșirii

abaterilor.

În cauza de față faptele

reținute în sarcina reclamantului au caracter de continuitate, perioada

verificată cuprinzând lunile ianuarie și februarie 2006.

Legea nr. 251/2006 însă a

modificat art. 65 alin. (5) statuând că sancțiunile disciplinare pot fi

aplicate în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină,

dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

Hotărârea Instanței de Fond

fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ț.I. împotriva sentinței civile nr. 7 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrative, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2007.