ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2204/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2204/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea
de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 769 din 23
aprilie 2002, reclamantul B.G. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor
Publice - Garda Financiară Centrală, solicitând ca în contradictoriu cu pârâtul,
să se dispună anularea deciziei nr. 411/2002 emisă de Comisarul General al
Gărzii Financiare, prin care i s-a aplicat sancțiunea avertisment în temeiul
art. 70 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind statutul
funcționarilor publici și art. 38 lit. b) din Regulamentul Gărzii Financiare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
susținut că sancțiunea disciplinară s-a aplicat cu încălcarea normelor
statutare, respectiv trebuia aplicată de către șeful compartimentului, nu de
către conducătorul unității, după cum nu a existat nici propunerea comisiei de
disciplină, astfel că s-a solicitat a fi constatată nulitatea deciziei.
Pe de altă parte, a susținut că
pretinsele abateri disciplinare, în sensul prezentat în decizia contestată, nu
sunt reale, nu îl privesc, în raport cu obligațiile profesionale ce îi revin.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința nr. 664 din 20 iunie 2002, a admis
contestația și a dispus anularea deciziei nr. 11/2002, respingând excepția
lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Instanța sesizată cu judecarea
contestației a reținut, în esență, că sancțiunea a fost aplicată cu
nerespectarea prevederilor din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 70 alin. (3)
lit. a) și b) și art. 70 alin. (5), că pretinsele abateri sunt cu caracter
general sau că nu îl privesc în concret pe reclamant.
Împotriva sentinței nr. 664 din 20
iunie 2002, a declarat recurs Garda Financiară Centrală, care critica soluția
ca fiind dată cu încălcarea vădită a legii, că greșit a apreciat instanța de
fond că pârâta are calitate procesuală pasivă, iar pe fond prin aprecierea
greșită a probelor, s-a reținut eronat că nu sunt abateri disciplinare în
activitatea contestatorului, că aceste abateri rezultă din referatul nr.
395741/2002.
Au fost invocate ca motive de casare
prevederile art. 304 pct. 8, 10 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
In ceea ce privește calitatea
procesuală pasivă, în mod legal instanța de fond a reținut că pârâta Garda
Financiară Centrală are această calitate. Conform reglementărilor legale
privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, instanța, în raport cu
obiectul cererii de chemare în judecată, a soluționat corect excepția calității
procesuale în raport cu prevederile art. 18 din Legea nr. 30/1991 și
Regulamentul nr. 817/1998, art. 10 lit. h), pasive, constatând că autoritatea
intimată are această calitate.
Curtea constată că prima instanță a
reținut în mod judicios că faptele puse în sarcina contestatorului B.G., nu
întrunesc elementele constitutive ale unei abateri disciplinare; în concret nu
s-a demonstrat exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de
către contestator, ori alte abateri deduse din modul de reprezentare a
autorității publice în fața instanțelor, întocmirea unor întâmpinări, note de
ședințe, concluzii scrise, etc, prin care să fi produs consecințe negative în
activitatea instituției.
Este vorba de atribuțiunile
specifice funcției deținută de contestator, pe care acesta le-a exercitat
corect, în sensul că ele implică o obligație de diligență, iar nu una de
rezultat, a cărei neîndeplinire să atragă aplicarea sancțiunii disciplinare.
Concluzia aceasta se impune și mai
mult față de rezultate activității profesionale a anului 2001 desfășurată de
reclamant.
Ținând seama de aceste considerente,
dar și de inexistența altor abateri sau sancțiuni în serviciul
contestatorului-reclamant, fără temei se susține în recurs că soluția instanței
de fond era aceea de respingere a contestației.
În consecință, urmează a se respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Garda
Financiară, secția centrală, împotriva sentinței civile nr. 664 din 20 iunie
2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 iunie 2003.