ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3627/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 65/F din 6 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1491/F/CA/2003,

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea formulată de reclamantul I.C., în contradictoriu cu Garda

Financiară.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut că, la data de 13 iunie 2003, reclamantul s-a

adresat Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

în contradictoriu cu Garda Financiară și prin sentința civilă nr. 4122/C din 22

octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4089/2003, această instanță și-a

declinat competența, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, unde s-a format dosarul nr. 1491/C/F/2003.

A mai susținut instanța de

fond, că reclamantul, la data de 12 mai 2003, a adresat o petiție ministrului

finanțelor publice, la care a primit răspunsul cu nr. 214061 din 5 iunie 2003,

sub antetul Gărzii Financiare și semnătura comisarului general adjunct,

împotriva căruia a formulat acțiune la instanța de contencios administrativ.

În motivarea acțiunii

precizate, a reținut instanța, reclamantul a susținut că este nemulțumit de

răspunsul primit, cât și de faptul că, în loc să-i răspundă ministrul

finanțelor publice, căruia îi adresase cererea, răspunsul i-a fost transmis sub

semnătura Comisarului general adjunct al Gărzii Financiare.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut, în esență, că răspunsul primit de reclamant se

referă la toate aspectele semnalate în petiția sa și că, prin acest act, nu i-a

fost vătămat un drept legal, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

De asemenea, a motivat

instanța de fond, împrejurarea că răspunsul cerut i-a fost trimis sub semnătura

Comisarului general adjunct al Gărzii Financiare, și nu sub semnătura șefului

Ministerului Finanțelor Publice, nu constituie un motiv de nelegalitate a

actului respectiv.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 4, 6, 7, 8,

9, 10 și 11 C. proc. civ. și susținând, în esență, că răspunsul care a fost dat

petiției sale, este necorespunzător, el fiind suspendat în mod nelegal din

funcția de comisar la Garda Financiară, secția Constanța, precum și că

răspunsul primit este nelegal, nefiind semnat de autoritatea căreia i s-a

adresat cu petiție.

Răspunsul este nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că recurentul-reclamant, comisar în cadrul Gărzii Financiare,

secția Constanța, a fost suspendat din funcție, prin decizia nr. 139 din 25 mai

2000, emisă de șeful Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, în

temeiul art. 79 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public,

la cererea procurorului, fiind trimis în judecată în dosarul penal nr. 5259/2001

al Tribunalului București, secția I penală.

În mod corect a reținut

instanța de fond, că recurentul-reclamant s-a adresat, la data de 12 mai 2003,

ministrului finanțelor publice și că răspunsul la petiția respectivă i-a fost

trimis acestuia, sub semnătura Comisarului general adjunct al Gărzii

Financiare, aspectele sesizate în cerere referindu-se la date, acte și fapte

din activitatea secției Constanța a Gărzii Financiare.

De asemenea, instanța de

fond a stabilit în mod corect obiectul acțiunii cu care a fost învestită,

recurentul-reclamant necontestând, în cauza de față, legalitatea și temeinicia

deciziei nr. 139 din 25 mai 2000, el fiind nemulțumit de conținutul răspunsului

primit și de modalitatea în care i s-a răspuns.

Astfel, în mod judicios a

reținut instanța de fond, că prin actul atacat nu i-a fost vătămat

recurentului-reclamant, nici un drept.

În ceea ce privește al

doilea aspect, în legătură cu care sunt formulate mai multe critici, instanța

de fond a reținut în mod corect că în mod legal răspunsul a fost semnat de Directorul

general adjunct al Gărzii Financiare, din structura căreia face parte secția

Constanța, la activitatea căreia se referea cererea și unde

recurentul-reclamant deținea funcția de comisar, șeful Ministerului Finanțelor

Publice apreciind în mod corect că petiția îi fusese adresată în mod eronat.

Oricum,

recurentul-reclamant, deși a susținut că în mod nelegal ministrul finanțelor

publice nu i-a răspuns personal la petiția adresată, nu a înțeles să-l cheme în

judecată, deși și-a precizat acțiunea în cursul judecății.

Astfel fiind, recursul este nefondat,

urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.C. împotriva sentinței nr. 65/F din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2005.