ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4516/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 februarie 2003, SC E.C. SRL Calafat a solicitat ca în contradictoriu cu Garda Financiară Centrală, să se dispună suspendarea executării tuturor măsurilor cuprinse în procesul-verbal de control nr. 144 din 21 februarie 2003, încheiat de comisari ai pârâtei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 511/A/2003 al Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, având ca obiect cererea de anulare a aceluiași act administrativ. În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că există dubii și neclarități majore referitoare la legalitatea și temeinicia măsurilor respective, precum și riscul ca prin încasarea sumei de 3.236.396.068 lei, calculată cu titlu de accize de către organul de control financiar, să nu-și mai poată continua activitatea.

Prin sentința civilă nr. 52 din 25 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis cererea, astfel cum a fost formulată. Instanța a reținut că s-a făcut dovada învestirii sale, cu acțiunea în anulare a actului administrativ, precum și a faptului că executarea acestuia ar produce pagube iminente pentru SC E.C. SRL Calafat. Că deci, cererea de suspendare a executării actului administrativ, încheiat de pârâtă, este, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990, admisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Garda Financiară Centrală. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei, deoarece în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ în art. 9 al Legii contenciosului administrativ.

De asemenea, că fiind vorba de un titlu executoriu prin care s-au stabilit creanțe bugetare în sarcina agentului economic controlat, competența materială pentru soluționarea cererii revine instanțelor judecătorești de drept comun, iar nu instanțelor de contencios administrativ. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii. În cauză, procesul-verbal de control nr. 144 din 21 februarie 2003, încheiat de comisarii Gărzii Financiare Centrale, are natura juridică a unui act administrativ supus controlului jurisdicțional de legalitate, pe calea contenciosului administrativ, control exercitat de către instanțele de contencios administrativ.

Dar, reclamanta nu a demonstrat cu nici o probă că producerea pagubei invocate în cerere este iminentă și că pentru prevenirea ei, măsura suspendării aplicării actului administrativ ar fi justificată, până la soluționarea acțiunii introduse pentru anularea actului. Apreciind, totuși, în sens contrar și admițând cererea societății comerciale reclamante, curtea de apel a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și netemeinică. De aceea, pentru corecta soluționare a pricinii, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, iar pe cale de consecință, respinsă cererea de suspendare formulată de S.C E.C. SRL Calafat, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Garda Financiară Centrală, împotriva sentinței civile nr. 52 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare formulată de SC E.C. SRL Calafat, județul Olt. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.