ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3207/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3207/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Cu cererea înregistrată la 29
octombrie 2002, reclamanta SC P.N. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu
pârâții Garda Financiară, secția Arad, Direcția Generală a Finanțelor Publice a
județului Arad și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună în baza art. 9
din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării procesului-verbal de control
încheiat la 17 mai 2002, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în
contencios administrativ, care formează obiectul dosarului nr. 6487/CA/2002,
aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.
Prin încheierea nr. 348 din 1
noiembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis cererea și a dispus suspendarea executării
procesului-verbal din 17 mai 2002 privind obligațiile fiscale ale reclamantei,
în sumă de 21.459.415.271 lei, până la soluționarea dosarului nr. 6487/CA/2002,
aflat pe rolul aceleiași instanțe.
Măsura dispusă a fost motivată de
instanța de fond prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 din Legea
nr. 29/1990, reținându-se că valoarea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina
reclamantei este de natură să creeze acesteia un prejudiciu iminent în cazul
executării silite, împiedicând posibilitatea de a-și continua activitatea
economică.
Împotriva acestei încheieri, a
declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad,
solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct 9 C. proc. civ. și
respingerea cererii formulate de SC P.N. SRL.
Recurenta a susținut că instanța de
fond a aplicat greșit dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990 și a admis
cererea de suspendare a executării, fără ca intimata-reclamantă să fi dovedit
existența unor cazuri bine justificate și pericolul producerii unei pagube
iminente.
Recursul este nefondat și urmează să
fie respins pentru următoarele considerente:
Analizând înscrisurile depuse în
susținerea cererii de suspendare a executării, instanța de fond a aplicat
corect prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, constatând că sunt îndeplinite
cerințele impuse de acest text de lege pentru măsura provizorie solicitată de
SC P.N. SRL.
Astfel, instanța de fond a avut în
vedere că legalitatea actului de control din 17 mai 2002 a fost contestată de
intimata-reclamantă pe calea acțiunii în anulare, care formează obiectul
dosarului nr. 6487/CA/2002 și că, până la judecarea acestui dosar, există
pericolul ca, prin executarea obligațiilor fiscale în sumă de 21.459.415.271
lei, să se producă în patrimoniul societății o pagubă iminentă. Caracterul
urgent al măsurii dispuse s-a justificat și față de împrejurarea că, organele
de control fiscal au început executarea silită a procesului-verbal din 17 mai
2002 și au comunicat intimatei-reclamante, somația nr. 7.218/2002.
Față de considerentele expuse și
constatând că, potrivit art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., nu
există motive de casare a încheierii date de instanța de fond, Curtea va
respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, împotriva încheierii
nr. 348 din 1 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și
de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 octombrie 2003.