ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 210/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la 11 iulie 2002, reclamanta Societatea comercială „P.T.” S.R.L. a solicitat ca în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990 și în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 372/26 iunie 2002, prin care a fost respinsă contestația sa împotriva procesului – verbal întocmit la 21 februarie 2002. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că împotriva celor două acte administrative prin care pârâții au obligat-o nelegal la plata sumei de 13.976.515.866 lei către bugetul de stat, a formulat acțiunea în anulare în dosarul nr. 609/2002, dar până la judecarea pe fond a cauzei, există pericolul producerii unei pagube iminente prin executarea silită a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.

Prin sentința nr. 159/18 iulie 2002, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ a admis cererea și a suspendat executarea deciziei nr. 372/26 iunie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ din dosarul nr. 609/2002, aflat pe rolul aceleiași instanțe. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, cu motivarea că, prin executarea silită a procesului – verbal de constatare a datoriilor bugetare s-ar crea o pagubă iminentă societății reclamante, care desfășoară o activitate curentă rentabilă și are un număr însemnat de anagajați.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș – Administrația Financiară Târgu – Mureș, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, deși nu a fost dovedit pericolul producerii unei pagube și intimata–reclamantă nu a indicat actele de executare îndeplinite de organele de control care i-ar afecta activitatea. Recurenta a invocat și inadmisibilitatea cererii formulate în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, motivând că intimata–reclamantă nu mai avea dreptul să solicite suspendarea executării în condițiile în care a beneficiat de procedura specială prevăzută de O.U.G.

nr. 13/2001 și a contestat în justiție actele emise în cadrul acestei proceduri. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reținând ca fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege, prin existența în litigiul de față a unor cazuri bine justificate și prin pericolul producerii unei pagube iminente în activitatea societății intimate. Împrejurarea că până la pronunțarea măsurii de suspendare a executării nu s-a îndeplinit nici un act de executare silită nu lipsește de temei soluția de admitere a cererii, dat fiind că actele administrative contestate au ca obiect creanțe bugetare și conform O.G.

nr. 11/1996, constituie titluri executorii. Apărarea din recurs privind inexistența unui act de executare este de altfel infirmată prin decizia nr. 372/26 iunie 2002, în considerentele căreia Ministerul Finanțelor Publice a reținut, pe baza documentației prezentate de intimata–reclamantă, că procesul–verbal de control a fost pus în executare silită. Inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării a fost neîntemeiat invocată în recurs. În O.U.G. nr. 13/2001 au fost prevăzute căile de atac din procedura administrativ – jurisdicțională de contestare a obligațiilor fiscale și deci acest act normativ are ca obiect o reglementare distinctă de cea cuprinsă în Legea nr. 29/1990, cu privire la procedura judiciară în materie de contencios administrativ.

După epuizarea procedurii administrativ–jurisdicționale intimata–reclamantă a sesizat instanța judecătorească pentru anularea actelor administrative în baza Legii nr. 29/1990 și în condițiile acestei legi, aplicabile fondului litigiu, a fost formulată și cererea de suspendare a executării a actelor contestate. Având în vedere considerentele prezentate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș, Administrația Finanțelor Publice Târgu – Mureș împotriva sentinței civile nr. 159/18 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu–Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.