ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 210/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Cu cererea

înregistrată la 11 iulie 2002, reclamanta Societatea comercială „P.T.” S.R.L. a

solicitat ca în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990 și în contradictoriu cu

pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș și Ministerul

Finanțelor Publice, să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 372/26

iunie 2002, prin care a fost respinsă contestația sa împotriva procesului –

verbal întocmit la 21 februarie 2002.

În motivarea

cererii sale, reclamanta a arătat că împotriva celor două acte administrative

prin care pârâții au obligat-o nelegal la plata sumei de 13.976.515.866 lei

către bugetul de stat, a formulat acțiunea în anulare în dosarul nr. 609/2002,

dar până la judecarea pe fond a cauzei, există pericolul producerii unei pagube

iminente prin executarea silită a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.

Prin sentința nr.

159/18 iulie 2002, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ a admis cererea și a suspendat executarea deciziei nr.

372/26 iunie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ din dosarul nr. 609/2002,

aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Hotărând astfel,

instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute

de art. 9 din Legea nr. 29/1990, cu motivarea că, prin executarea silită a

procesului – verbal de constatare a datoriilor bugetare s-ar crea o pagubă

iminentă societății reclamante, care desfășoară o activitate curentă rentabilă

și are un număr însemnat de anagajați.

Împotriva acestei

sentințe și în termen legal, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Mureș – Administrația Financiară Târgu – Mureș, solicitând

casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a

susținut că instanța de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, deși nu a fost dovedit pericolul producerii

unei pagube și intimata–reclamantă nu a indicat actele de executare

îndeplinite  de organele de control care i-ar afecta activitatea. Recurenta a

invocat și inadmisibilitatea cererii formulate în baza art. 9 din Legea nr.

29/1990, motivând că intimata–reclamantă nu mai avea dreptul să solicite

suspendarea executării în condițiile în care a beneficiat de procedura specială

prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001 și a contestat în justiție actele emise în

cadrul acestei proceduri.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a

aplicat corect dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reținând ca fiind

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege, prin

existența în litigiul de față a unor cazuri bine justificate și prin pericolul

producerii unei pagube iminente în activitatea societății intimate.

Împrejurarea că

până la pronunțarea măsurii de suspendare a executării nu s-a îndeplinit nici

un act de executare silită nu lipsește de temei soluția de admitere a cererii,

dat fiind că actele administrative contestate au ca obiect creanțe bugetare și

conform O.G. nr. 11/1996, constituie titluri executorii.

Apărarea din recurs

privind inexistența unui act de executare este de altfel infirmată prin decizia

nr. 372/26 iunie 2002, în considerentele căreia Ministerul Finanțelor Publice a

reținut, pe baza documentației prezentate de intimata–reclamantă, că procesul–verbal

de control a fost pus în executare silită.

Inadmisibilitatea

cererii de suspendare a executării a fost neîntemeiat invocată în recurs. În O.U.G.

nr. 13/2001 au fost prevăzute căile de atac din procedura administrativ –

jurisdicțională de contestare a obligațiilor fiscale și deci acest act normativ

are ca obiect o reglementare distinctă de cea cuprinsă în Legea nr. 29/1990, cu

privire la procedura judiciară în materie de contencios administrativ. După

epuizarea procedurii administrativ–jurisdicționale intimata–reclamantă a

sesizat instanța judecătorească pentru anularea actelor administrative în baza Legii

nr. 29/1990 și în condițiile acestei legi, aplicabile fondului litigiu, a fost

formulată și cererea de suspendare a executării a actelor contestate.

Având

în vedere considerentele prezentate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de  Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș,

Administrația Finanțelor Publice Târgu – Mureș împotriva sentinței civile nr.

159/18 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu–Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.