ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 969/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la 30 iunie 2003, reclamanta SC C.A. SRL București a solicitat ca, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 711 din 18 aprilie 2003, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 711 din 18 aprilie 2003, pârâtul a dispus în mod legal suspendarea activității sale, până la finalizarea controlului efectuat de Garda Financiară, secția București și că, această măsură prejudiciază societatea, prin imposibilitatea de a desfășura activitatea pentru care a fost autorizată.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 23 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantă și a suspendat executarea deciziei nr. 711 din 18 aprilie 2003, până la soluționarea pe fond a acțiunii de anulare a acestei decizii în dosarul nr. 2032/2003, aflat pe rolul aceleiași instanțe. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, întrucât s-a făcut dovada unui caz bine justificat și a pericolului producerii unei pagube iminente, prin întreruperea activității societății reclamante. Împotriva încheierii de suspendare a executării și în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând casarea încheierii, în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru că intimata nu a dovedit îndeplinirea cerințelor impuse de acest text de lege în cazul suspendării executării unui act administrativ. Recurentul a învederat că în cauză nu există motive bine justificate pentru măsura de suspendare și nici nu s-a dovedit pericolul producerii unei pagube iminente, prin executarea deciziei contestate. Recursul este nefondat și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990 și a suspendat executarea deciziei emise de Ministerul Finanțelor Publice, reținând în mod întemeiat că până la judecarea fondului pricinii privind legalitatea actului respectiv, există pericolul producerii unei pagube iminente pentru societatea intimată, care nu ar avea posibilitatea să-și continue activitatea.

De asemenea, instanța de fond a constatat judicios ca fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 9 din Legea nr. 29/1990, privind existența unor cazuri bine justificate, întrucât operațiunea de control pe care s-a întemeiat decizia de suspendare a activității intimatei, s-a finalizat prin întocmirea notei de constatare din 14 mai 2003. Totodată, se constată că, prezenta cauză a rămas fără obiect, ca urmare a încetării efectelor măsurii de suspendare a executării, prin soluționarea fondului litigiului. Din actele dosarului rezultă că prin sentința civilă nr. 1392 din 18 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de SC C.A. SRL, pentru anularea deciziei nr. 711 din 18 aprilie 2003, care a constituit obiectul măsurii provizorii de suspendare a executării.

În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a încheierii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii din 23 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 2032/2002, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2004.