ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7033/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.L. SRL București a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, pentru ca instanța să dispună anularea deciziei nr. 67 din 19 martie 2003 și a procesului-verbal nr. 003 din 15 ianuarie 2003, emise de pârâte. În motivarea acțiunii se arată că în urma unui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare, reclamanta a fost obligată la plata unor sume, reprezentând diferențe impozit pe profit și T.V.A., inclusiv majorări de întârziere și penalități. Reclamanta a solicitat în baza dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării actului contestat, întrucât s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu iminent, prin emiterea somației de plată.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la termenul din data de 11 iunie 2003, în dosarul nr. 1058/2003, a pus în discuție, cererea de suspendare a actului atacat și a dispus prin încheiere, respingerea cererii, motivat de faptul că actul atacat este un titlu de creanță emis conform dispozițiilor art. 4 lit. b) și i) din O.U.G. nr. 11/1996, iar calea de atac împotriva acestuia se soluționează conform dreptului comun, respectiv art. 76 și urm. din O.U.G. nr. 11/1996, raportat la art. 126 din O.G. nr. 61/2002. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, SC S.L. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A motivat prin aceea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal - art. 9 din Legea nr. 29/1990 și că instanța de fond, în mod greșit a calificat actul administrativ atacat, ca un act de executare ce intră sub incidența dreptului comun.

Arată, de asemenea, faptul că instanța de fond a aplicat o dispoziție legală abrogată (O.U.G. nr. 11/1996), așa cum prevăd dispozițiile art. 170 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 61/2002. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele de recurs, în raport cu încheierea atacată și dispozițiile legale aplicabile în materie, constată nefondat, recursul declarat, pentru următoarele considerente: Așa cum prevăd dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii. Procesul-verbal emis de Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară, a fost emis în baza art. 4 pct. 6 lit. m) din O.U.G.

nr. 217/1999, care modifică O.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit și art. 9 alin. (7) lit. j) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 414/2002. Totodată, organul de control a constatat incidența în cauză, și a dispozițiilor art. 24 lit. a) din Legea nr. 345/2002 privind T.V.A., precum și a dispozițiilor art. 29 pct. B lit. b) din aceeași lege. Majorările privind impozitul pe profit au fost calculate conform art. 24 din Legea nr. 414/2002, iar majorările privind T.V.A. au fost calculate conform art. 33 din Legea nr. 345/2002, până la data de 22 ianuarie 2003 inclusiv. Penalitățile pentru neplata în termen a impozitului pe profit și a T.V.A., au fost calculate în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) din O.G.

nr. 26/2001. Împotriva actului de control al Gărzii Financiare, recurenta SC S.L. SRL București a formulat contestație, așa cum prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001. În soluționarea contestației formulate, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Soluționare a Contestațiilor a emis decizia nr. 67 din 20 martie 2003. Prin această decizie, însă, nu s-a soluționat pe fond contestația, aceasta fiind suspendată până la soluționarea cauzei penale existente, urmând ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea. Împotriva acestei decizii, de suspendare a soluționării contestației, s-a formulat acțiune, recurenta solicitând anularea pe calea contenciosului administrativ.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauza de față, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990 nu sunt aplicabile, întrucât prin decizia atacată, nu s-a soluționat pe fond contestația cu privire la actul de control al Gărzii Financiare și că partea urmează să exercite căile de atac, conform dreptului comun în materia executării, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 126 din O.G. nr. 61/2002. Pentru acest considerent, recursul declarat urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.L. SRL București împotriva încheierii din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 1058/2003, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.