ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 669/2004

Asupra

recursului de față;

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta S.C.

„S” SRL a chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară Centrală pentru ca

instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea executării

procesului-verbal din 9 mai 2003 până la soluționarea cererii de suspendare

formulată în contestația făcută împotriva actului de control.

În

motivarea acțiunii reclamanta a  arătat că în mod eronat a fost obligată la

plata sumelor reținute prin procesul-verbal încheiat de Garda Financiară și că

prin executarea ce s-ar efectua în baza actului de control, înainte de a fi

verificată legalitatea acestui act, ar fi pusă în imposibilitatea de a-și mai

desfășura activitatea.

Reclamanta

și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ.

Curtea

de Apel București prin sentința civilă nr. 898/2003 a respins acțiunea ca

inadmisibilă.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că „în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 581 C. proc. civ. ci ale art. 9 din Legea nr. 29/1990,

care având un caracter special se aplică cu prioritate față de cele prevăzute

de art. 581 C. proc. civ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. „S”  SRL.

În

motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în  lipsa

unei reglementări legale în ceea ce privește cererea sa de suspendare, se

aplică dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 581 C. proc. civ.

Analizând

recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile

art. 304 – 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru

următoarele considerente:

Prin

acțiunea introductivă de instanță, recurentul-reclamant a investit instanța de

contencios administrativ  cu o cerere de suspendare a executării

procesului-verbal din 9 mai 2003 încheiat de Garda Financiară prin care organul

de control a  stabilit în sarcina sa plata unor sume de bani reprezentând

obligații bugetare (impozit pe profit, penalități aferente impozitului pe

profit, accize suplimentare, penalități și dobânzi aferente accizelor).

Fiind

vorba de o competență specială, cea a contenciosului administrativ, legea

aplicabilă este legea specială, respectiv Legea nr. 29/1990.

Or,

ceea ce solicită recurentul, respectiv suspendarea executării unui act

administrativ, este reglementată în mod expres de dispozițiile art.9 din Legea

nr. 29/1990, ceea ce  presupune că o astfel de cerere nu se poate face în

condițiile dreptului comun, ci în condițiile legii speciale.

Sub

acest aspect, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 581 C. proc. civ. care  reglementează   ordonanța

președințială în dreptul comun ci dispozițiile art. 9 din Legea nr.29/1990.

În

raport de dispozițiile art. 9 însă, pentru a putea solicita suspendarea

executării unui act administrativ, trebuie făcută dovada că  pe rolul instanței

de contencios  există o acțiune având ca obiect   anularea actului

administrativ în discuție.

În

speța de față însă recurenta nu a făcut o asemenea dovadă, ceea ce a dus la

respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.

Susținerea

recurentei, în sensul că nu are nici o posibilitate legală de a solicita

suspendarea procesului verbal de control, este neîntemeiată, având în vedere

faptul că procesul-verbal a cărui suspendare se solicită reprezintă un titlu de

creanță, în sensul dispozițiilor art. 4 lit. c) din O.G. nr. 61/2002  care

poate fi contestat în condițiile art. 124-126 din aceeași ordonanță, prilej cu

care se poate solicita și suspendarea.

În

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de S.C. „S” SRL  împotriva sentinței civile nr.898 din 11

iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2004.