ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 669/2004

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta S.C. „S” SRL a chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară Centrală pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea executării procesului-verbal din 9 mai 2003 până la soluționarea cererii de suspendare formulată în contestația făcută împotriva actului de control. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod eronat a fost obligată la plata sumelor reținute prin procesul-verbal încheiat de Garda Financiară și că prin executarea ce s-ar efectua în baza actului de control, înainte de a fi verificată legalitatea acestui act, ar fi pusă în imposibilitatea de a-și mai desfășura activitatea.

Reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ. Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 898/2003 a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că „în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 581 C. proc. civ. ci ale art. 9 din Legea nr. 29/1990, care având un caracter special se aplică cu prioritate față de cele prevăzute de art. 581 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. „S” SRL. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în lipsa unei reglementări legale în ceea ce privește cererea sa de suspendare, se aplică dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 581 C. proc.

civ. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 – 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă de instanță, recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal din 9 mai 2003 încheiat de Garda Financiară prin care organul de control a stabilit în sarcina sa plata unor sume de bani reprezentând obligații bugetare (impozit pe profit, penalități aferente impozitului pe profit, accize suplimentare, penalități și dobânzi aferente accizelor). Fiind vorba de o competență specială, cea a contenciosului administrativ, legea aplicabilă este legea specială, respectiv Legea nr. 29/1990.

Or, ceea ce solicită recurentul, respectiv suspendarea executării unui act administrativ, este reglementată în mod expres de dispozițiile art.9 din Legea nr. 29/1990, ceea ce presupune că o astfel de cerere nu se poate face în condițiile dreptului comun, ci în condițiile legii speciale. Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 581 C. proc. civ. care reglementează ordonanța președințială în dreptul comun ci dispozițiile art. 9 din Legea nr.29/1990. În raport de dispozițiile art. 9 însă, pentru a putea solicita suspendarea executării unui act administrativ, trebuie făcută dovada că pe rolul instanței de contencios există o acțiune având ca obiect anularea actului administrativ în discuție.

În speța de față însă recurenta nu a făcut o asemenea dovadă, ceea ce a dus la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii. Susținerea recurentei, în sensul că nu are nici o posibilitate legală de a solicita suspendarea procesului verbal de control, este neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul-verbal a cărui suspendare se solicită reprezintă un titlu de creanță, în sensul dispozițiilor art. 4 lit. c) din O.G. nr. 61/2002 care poate fi contestat în condițiile art. 124-126 din aceeași ordonanță, prilej cu care se poate solicita și suspendarea. În raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de S.C. „S” SRL împotriva sentinței civile nr.898 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.