ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 69/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

primei instanțe

Prin sentința nr. 218 din 22 aprilie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta SC D.F. SRL Arad în

contradictoriu cu pârâta Garda Financiară Arad, în sensul că s-a dispus suspendarea

executării procesului verbal de control nr. 10005 din 14 ianuarie 2010 întocmit

de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de legea contenciosului administrativ pentru suspendarea executării actului

atacat.

Astfel, instanța a reținut că

reclamanta a formulat plângerea prealabilă, pe care a adresat-o autorității emitente

a actului atacat, a depus cauțiunea prevăzută de dispozițiile din Codul de

procedură fiscală și a făcut dovada cazului bine justificat și a pagubei

iminente.

Instanța de fond a constatat că

există o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat, întrucât deși

nu a fost emisă o decizie de impunere pentru reclamantă, autoritatea pârâtă a

pus în executare actul atacat.

De asemenea, instanța a avut în

vedere faptul că suma stabilită prin procesul-verbal menționat, reprezintă un

prejudiciu material viitor și previzibil, astfel încât executarea sumei reținute

ca fiind datorată, ar crea un prejudiciu iminent societății reclamante.

Garda Financiară Arad

Împotriva acestei hotărâri în termen

legal a declarat recurs Garda Financiară Arad.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea

atacată a fost dată cu greșita aplicare a legii, în considerarea următoarelor critici

dezvoltate:

- cererea de suspendare a executării

procesului verbal nr. 10005 din 14 ianuarie 2010 se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă

întrucât în sensul Legii nr. 554/2004, republicată, un astfel de act încheiat

de Garda Financiară nu este un act administrativ întrucât nu produce efecte juridice

în raport cu persoana vătămată, după cum au reținut în jurisprudența lor atât Curtea

Constituțională cât și Înalta Curte de Casație și Justiție;

- în subsidiar, în ipoteza în care se

apreciază că notele de constatare au totuși natura juridică a unor acte

administrative, este de reținut că nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a

cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune măsura

suspendării executării actelor menționate de societatea reclamantă, nefiind

administrate în cauză probe pe acest aspect.

de control judiciar

Recursul este fondat.

Analizând sentința atacată prin

prisma criticilor ce i-au fost aduse și față de prevederile legale aplicabile

din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că este incident în

cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul

că hotărârea atacată a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Drept urmare, ca o consecință a admiterii

recursului, se va modifica sentința în sensul respingerii cererii de suspendare

executare, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

republicată, în considerarea celor în continuare arătate.

Actele și lucrările dosarului atestă

că prin cererea de chemare în judecată a recurentei–pârâte Garda Financiară

Arad, reclamanta-intimată SC D.F. SRL a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea

nr. 554/2004, republicată, suspendarea executării procesului verbal încheiat de

autoritatea pârâtă la data de 14 ianuarie 2010, înregistrat sub nr. 10005.

Din cuprinsul acestui act de control

al cărui obiectiv l-a constituit modul de evidențiere în contabilitate a

achizițiilor intracomunitare efectuate în perioada 2007-trim.III 2009, rezultă fără

dubiu, potrivit mențiunilor inserate în Cap. IV intitulat „Măsuri Dispuse” că

organul constatator a dispus ca un exemplar al procesului verbal să fie înaintat

organului fiscal teritorial în vederea stabilirii integrale a obligațiilor față

de bugetul general consolidat al statului, iar un alt exemplar să fie înaintat organelor

de cercetare penală pentru stabilirea existenței sau inexistenței elementelor constitutive

ale unor infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate

criticile recurentei vizând stabilirea eronată de către prima instanță a

naturii juridice a actului a cărui suspendare de executare s-a solicitat.

Procesul verbal în discuție nu

întrunește cerințele legale prevăzute de Legea nr. 554/2004, republicată pentru

a fi calificat ca fiind un act administrativ fiscal, fiind numai un act preparatoriu,

pe baza căruia organele abilitate urmează a stabili obligații fiscale în sarcina

contribuabilului și/sau penale, după caz.

Așa fiind, actele constatatoare ale

unor situații de fapt, după cum este și cazul procesului-verbal în discuție, nu

produc în mod direct efecte juridice în raport cu persoana vătămată.

Natura juridică administrativă a

actului dedus judecății este o condiție de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ ce se impunea a fi examinată de prima instanță și în

cadrul procedurii prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Deși procedura suspendării executării

actului administrativ se caracterizează prin natura sa sumară, în sensul că se verifică

numai aparența dreptului nu poate fi acceptată ideea că judecătorul cererii de suspendare

nu este pe deplin îndrituit a examina și determina natura juridică a actului în

litigiu.

O astfel de interpretare se desprinde

din cuprinsul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată potrivit

cu care se poate solicita numai suspendarea executării actului administrativ unilateral

și corespunde de altfel jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție

cristalizate în această materie.

Neprocedând în acest mod prima

instanță a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare și interpretare a legii, ce

se impune a fi modificată în sensul respingerii cererii de suspendare formulată

de reclamanta-intimată ca inadmisibilă.

Se va admite așadar recursul de față

și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și a art. 312 alin. (1)

și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va modifica sentința

atacată în sensul arătat și pentru considerentele expuse, situație în raport de

care nu se mai impune examinarea criticilor înfățișate de recurenta-pârâtă,

vizând îndeplinirea celorlalte cerințe legale prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Garda Financiară

Arad împotriva sentinței nr. 218 din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în tot în sensul că

respinge cererea de suspendare formulată de SC D.F. SRL Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

ianuarie 2011.