ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1398/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1398/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Hotărârea Curții
de apel
Prin sentința nr. 477
din 03 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.V.A. SA,
în contradictoriu cu pârâta D.J.A.O.V. Arad reprezentată de D.R.A.O.V. Timișoara
și pe cale de consecință a dispus suspendarea executării Deciziei pentru
regularizarea situației nr. 864 din 27 octombrie 2009 emisă de pârâtă, până la
pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia pentru regularizarea
situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 864
din 27 octombrie 2009 emisă de D.J.A.O.V. Arad s-a stabilit în sarcina
reclamantei SC A.V.A. SA obligația de plată a sumei totale de 691.574 lei, din
care 342.864 lei taxe vamale (inclusiv TVA) și comision vamal, 347.664 lei
majorări de întârziere și 1.046 lei dobânzi compensatorii.
Instanța de fond a
constatat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, prin existența unui caz bine justificat și a
pericolului producerii unei pagube iminente în patrimoniul societății reclamante
față de cuantumul creanței bugetare stabilite prin actele administrativ-fiscale
întocmite de autoritățile pârâte.
De asemenea, instanța
de fond a avut în vedere că reclamanta a dovedit îndeplinirea cerinței prevăzute
de art. 215 C. proc. fisc., achitând cauțiunea stabilită în raport de valoarea
debitului contestat.
Cu privire la cazul bine
justificat, a reținut faptul că prin decizie au fost recalculate drepturile
vamale ca urmare a unei operațiuni de admitere temporară cu exonerare totală de
drepturi de import pentru un contract de leasing încheiat de reclamantă, în
calitate de utilizator, cu SC T.I. SUA, în calitate de finanțator. S-a reținut
că termenul de încheiere al operațiunii (12 ianuarie 2007) a fost depășit motiv
pentru care drepturile vamale nu au mai fost calculate asupra valorii reziduale
a bunurilor menționate în contractul de leasing ci asupra valorii lor inițiale.
Curtea a observat
însă că, anterior împlinirii termenului de încheiere a operațiunii, respectiv
la data de 11 ianuarie 2007, reclamanta a solicitat pârâtei prelungirea duratei
de admitere temporară cu 30 de zile, motivat de împrejurarea că nu era încă
reglementată metodologia vamală de închidere a operațiunilor având ca obiect
contracte de leasing.
În acest sens, a
reținut că măsurile de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale,
TVA și accizelor datorate în cazul operațiunilor de leasing au fost stabilite
ulterior, prin Ordinul M.F.P. nr. 84/2007 (M. Of. nr. 80/01.02.2007), aspect
recunoscut și de pârâtă prin adresa de răspuns la cererea de prelungire.
În opinia instanței
de fond această situație este în favoarea reclamantei și creeze îndoieli
serioase referitoare la legalitatea deciziei.
Cu privire la cea
de-a doua condiție privind pericolul producerii unei pagube iminente,
reclamanta a depus un set de înscrisuri contabile din analiza cărora instanța
de fond a reținut faptul că, reclamanta este o societate comercială cu un număr
mare de angajați (1.704 la data de 30 iunie 2010, cu aproximativ 250 mai puțin
decât la 30 iunie 2009, ceea ce pare să ateste în concret efectele economice
ale crizei prin care trece economia românească), fără datorii restante către
stat dar cu restanțe semnificative către furnizori (681.238 lei la data de 30
iunie 2010), la data de 30 iunie 2010 soldul conturilor casa și conturi la
bănci fiind de 115.095 lei.
În acest context,
instanța a apreciat că executarea imediată a datoriei vamale de 691.574 lei ar
crea dificultăți serioase reclamantei, motiv pentru care a constatat că este
îndeplinită și această condiție.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Timișoara, împuternicită să
reprezinte interesele A.N.V., în nume propriu, cât și în numele și pentru D.J.A.O.V.
Arad, solicitând modificarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii
de suspendare formulată de reclamantă.
Recurenta a susținut
că a fost greșit admisă cererea societății intimate, care nu îndeplinește condițiile
cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu
s-a dovedit existența unor cazuri bine justificate și pericolul producerii unei
pagube iminente.
Referitor la prima
condiție, s-a arătat că nu există motive temeinice și evidente, care să creeze o
îndoială puternică asupra legalității actelor administrative atacate și care să
ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și de veridicitate de care
beneficiază actul administrativ, intimata-reclamantă făcând trimitere la motive
care privesc netemeinicia actelor administrative fiscale.
Recurenta a susținut
că nu s-a dovedit nici îndeplinirea celei de-a doua condiții privind pericolul
producerii unei pagube iminente și ireparabile pentru intimata – reclamantă,
care nu a prezentat înscrisuri referitoare la situația sa financiară pentru a
se analiza consecințele produse prin executarea silită a creanței fiscale
stabilite prin actele de control vamal.
Apărările
formulate de intimata-reclamantă
Intimata-reclamantă SC
A.V.A. SA a formulat întâmpinare în cauză, prin intermediul căreia a solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
Totodată, a depus la
dosar un înscris nou, respectiv sentința civilă nr. 2774 din 17 noiembrie 2010
pronunțată de Tribunalul Arad, prin care s-a dispus deschiderea procedurii
insolvenței împotriva intimatei-reclamante SC A.V.A. SA, precum și o notă
scrisă, în care a precizat faptul că prin sentința nr. 84 din 02 martie 2011 a
Curții de Apel Timișoara a fost admisă acțiunea societății reclamante prin care
a solicitat anularea Deciziei A.N.A.F nr. 189/2010 dată în soluționarea
contestației formulată împotriva celor 6 decizii de regularizare, între care și
Decizia nr. 864/2009 ce face obiectul cererii de suspendare de față.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Argumente de fapt
și de drept relevante
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefundat, pentru
următoarele considerente:
Cererea de suspendare
a executării actelor administrativ-fiscale formulată de SC A.V.A. SA a fost
admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, până la
pronunțarea instanței de fond se poate dispune suspendarea în cazuri bine
justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Măsura provizorie
solicitată de societatea intimată a fost admisă față de îndeplinirea
condițiilor cumulative prevăzute de textul de lege susmenționat, întrucât s-a
dovedit atât existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii
unei pagube prin executarea actelor contestate, care sunt executorii din
oficiu.
Instanța de fond a
constatat corect existența unui caz bine justificat pentru suspendarea
executării actelor administrative, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. t)
din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări, legate de starea de fapt și de
drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului
administrativ.
Situația de fapt
concretă dovedită de intimata-reclamantă reprezintă un asemenea caz bine
justificat, iar criticile din recurs privind neîndeplinirea acestei condiții vor
fi respinse, ca nefondate, constatându-se că au caracter general și vizează
prezumția de legalitate a actelor administrative, care nu poate fi examinată în
cadrul procedurii de suspendare a executării.
De altfel, existența
cazului bine justificat a fost confirmată de soluția de anulare a actului
administrativ în litigiu, pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel
Timișoara, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin
sentința nr. 84 din 02 martie 2011 în dosarul nr. 497/59/2010.
Sentința nu are
caracter irevocabil, dar vine în sprijinul susținerilor intimatului-reclamant
cu privire la aparența de nelegalitate a deciziei de regularizare contestată.
Nefondată este și
susținerea din recurs privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente.
Analizând toate consecințele
care se pot produce prin executarea actelor întocmite de autoritățile
administrative, instanța de fond a constatat corect existența acestei condiții,
prin riscul producerii unei pagube iminente pentru societatea intimată, în
sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca
prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.
Cuantumul obligației fiscale
stabilite prin actele contestate și efectele plății acestui debit cu privire la
lichiditățile necesare pentru plata salariilor și furnizorilor au fost avute în
vedere de instanța de fond ca dovezi evidente pentru pericolul producerii unei
pagube iminente și dificile de reparat pentru patrimoniul și întreaga
activitate a societății intimate.
În altă ordine de
idei, Înalta Curte constată că, la data de 17 noiembrie 2010, conform sentinței
civile nr. 2774 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, depusă la
dosarul de recurs ca act nou, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva
intimatei-reclamante SC A.V.A. SA.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Față de
considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de
modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de D.R.A.O.V. Timișoara, în nume propriu, cât și în numele și pentru A.N.V.,
precum și în numele și pentru D.J.A.O.V. Arad, împotriva sentinței nr. 477 din
03 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 09 martie 2011.