ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6912/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de suspendare formulată

la data de 4 iunie 2003, reclamanta SC P.C. SRL București a solicitat

suspendarea executării deciziei nr. 121 din 30 aprilie 2003, emisă de

Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință, și a procesului-verbal nr.

990 din 25 martie 2002, emis de Garda Financiară Centrală, până la soluționarea

cererii de anulare a actelor administrative contestate.

În motivarea cererii de suspendare,

reclamanta a arătat că prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, a cărei

suspendare a solicitat-o, s-a respins contestația împotriva procesului-verbal

de control, prin care s-au reținut în sarcina sa, obligații bugetare

reprezentând impozit pe venit, majorări de întârziere și penalități de

întârziere, într-un cuantum care ar conduce la pierderea unei părți importante

din capitalul său și pierderea licenței de organizare a jocurilor de noroc.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 966 din 19 iunie 2003, a

respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990,

reclamanta nefăcând dovada iminenței unei pagube de neînlăturat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta SC P.C. SRL București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs,

se arată că instanța nu a reținut că prin executarea actelor administrative,

reclamanta s-ar afla în situația imposibilității utilizării conturilor bancare,

pentru plata, atât a datoriilor către stat, cât și a salariilor angajaților

proprii, precum și iminența producerii unei pagube, prin pierderea tuturor

bunurilor mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator, precum și

iminența anulării licenței de organizare și exploatare a jocurilor de noroc.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din

Legea nr. 29/1990, suspendarea executării actului administrativ atacat poate fi

dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei

pagube iminente, condiții care trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

Împrejurarea că debitul pentru care

petenta a formulat contestație, este mare, nu reprezintă un motiv suficient

prin el însuși, pentru a justifica suspendarea executării actului administrativ

atacat.

Or, în cauză, în mod corect instanța

de fond a reținut că nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale

textului, referitoare la cazuri bine justificate și iminența unei pagube pentru

reclamantă.

Simplul fapt că s-au emis formele de

executare a actului de control, nu este de natură a evidenția existența celor

două condiții esențiale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

În consecință, soluția adoptată de

prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P.C.

SRL București împotriva sentinței civile nr. 966 din 19 iunie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.