ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6912/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de suspendare formulată la data de 4 iunie 2003, reclamanta SC P.C. SRL București a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 121 din 30 aprilie 2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință, și a procesului-verbal nr. 990 din 25 martie 2002, emis de Garda Financiară Centrală, până la soluționarea cererii de anulare a actelor administrative contestate. În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, a cărei suspendare a solicitat-o, s-a respins contestația împotriva procesului-verbal de control, prin care s-au reținut în sarcina sa, obligații bugetare reprezentând impozit pe venit, majorări de întârziere și penalități de întârziere, într-un cuantum care ar conduce la pierderea unei părți importante din capitalul său și pierderea licenței de organizare a jocurilor de noroc.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 966 din 19 iunie 2003, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reclamanta nefăcând dovada iminenței unei pagube de neînlăturat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC P.C. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs, se arată că instanța nu a reținut că prin executarea actelor administrative, reclamanta s-ar afla în situația imposibilității utilizării conturilor bancare, pentru plata, atât a datoriilor către stat, cât și a salariilor angajaților proprii, precum și iminența producerii unei pagube, prin pierderea tuturor bunurilor mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator, precum și iminența anulării licenței de organizare și exploatare a jocurilor de noroc. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării actului administrativ atacat poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, condiții care trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

Împrejurarea că debitul pentru care petenta a formulat contestație, este mare, nu reprezintă un motiv suficient prin el însuși, pentru a justifica suspendarea executării actului administrativ atacat. Or, în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și iminența unei pagube pentru reclamantă. Simplul fapt că s-au emis formele de executare a actului de control, nu este de natură a evidenția existența celor două condiții esențiale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990. În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 966 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.