ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 47/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

11.06.2002 și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamanta SC Q.I. SRL București a chemat în judecată în

calitate de pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții să

se anuleze Decizia nr. 325/2002 a Ministerului Finanțelor Publice și

procesul-verbal nr. 379 din 5 martie 2002 încheiat de organele de control ale

Gărzii Financiare.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că sumele la care a fost obligată a le plăti la buget prin

procesul-verbal contestat, menținute prin Decizia nr. 325/2002, și anume:

40.974.186.315 lei ca impozit pe venituri obținute din jocuri de noroc de către

diferiți jucători ; 9.272.157.112 lei majorări de întârziere aferente și

calculate până la 5 martie 2002; penalități de 10% conform O.U.G.nr. 26/2001 în

sumă de 4.097.418.631 lei și o altă penalitate de 0,5% cu o valoare de

864.372.587 lei, nu sînt datorate, organele de control făcând o greșită

interpretare și aplicare a actelor normative.

A solicitat și suspendarea

executării actului administrativ.

Cu referire la cererea de suspendare

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ prin încheierea

din 218 iunie 2002 a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, nefiind

întrunite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs, recurenta-reclamantă, criticând soluția ca fiind dată fără

nici o motivare, că instanța a făcut o greșită aplicare a legii , că erau

elemente suficiente care să demonstreze existența și îndeplinirea prevederilor

art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Analizând recursul formulat, se

constată că acesta este întemeiat și Curtea îl va admite pentru considerentele

următoare:

Cererea de suspendare a executării

privește actul administrativ a cărui anulare se solicită în condițiile art. 1

din Legea nr. 29/1990, respecitv procesul verbal nr. 379 din 5 martie 2002,

astfel că și temeiul cererii este în cadrul legislativ enunțat, acesta fiind

art. 9. Potrivit art. 9

în cazuri bine justificate și pentru a preveni

producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere suspendarea executării

actului administrativ până la soluționarea acțiunii, hotărârea pronunțată fiind

executarea de drept.

Față de conținutul art. 9 se

constată că instanța trebuia să pronunțe o hotărâre, față de care se dă și

privește o situație specială învederată de prevenirea unui prejudiciu.

Prin urmare în astfel de situații se

impune ca instanța să pronunțe hotărâri provizorii al căror efect este

vremelnic, ele putând fi modificate ori revocate în cursul procesului, iar la

finalizarea judecății, în raport de hotărârea dată cauzei, măsura dispusă prin

hotărârea provizorie poate fi menținută, modificată sau desființată.

În speță instanța de fond ignorând

prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. a respins cererea fără a menționa

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, făcând o

trimitere sumară la neîndeplinirea condițiilor art. 9, mai înainte enunțate în

prezentele considerente.

În cauză, Curtea constată că cele

două condiții prevăzute de textul de lege citat sînt îndeplinite. Astfel cadrul

legislativ avut în vedere de organele de control nu are dispoziții complete cu

privire la modul de calcul al impozitelor datorate în cadrul activității

contestate ceea ce poate fi calificat drept un caz bine justificat, după cum

punerea în executare și preluarea din cont a sumelor din procesul verbal ar

însemna oprirea activității societății comerciale reclamante.

În consecință, pe baza dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, încheierea recurată se va casa și

pe fond va fi admisă cererea de suspendare, Curtea dispunând suspendarea

executării actului administrativ atacat, până la soluționarea pe fond a

acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC Q.I.

SRL București împotriva încheierii din 28 iunie 2002 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 1045/2002.

Casează hotărârea atacată și în fond

admite cererea de suspendare a executării procesului verbal nr. 379 din 5

martie 2002 al Gărzii Financiare Centrale până la soluționarea cauzei în fond.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.