ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.C. P.C.C. SRL a solicitat, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării deciziei nr. 305 din 13 mai 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, precum și a procesului-verbal nr. 990 din 25 martie 2002 emis de Garda Financiară Centrală, până la soluționarea acțiunii. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 662 din 20 iunie 2002, a respins cererea reclamantei, cu următoarea motivare: Prin decizia nr. 305 din 15 mai 2002, Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația formulată de S.C. P.C.C. SRL București împotriva procesului verbal nr. 990 din 25 martie 2002, întrucât nu a fost depusă în termenul legal.

Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990 nu sunt incidente în cauză, întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor motive temeinic justificate și, totodată, nici iminența producerii unor pagube pentru reclamantă, având în vedere că procesul verbal de control nu a fost pus în executare. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru suspendarea actului de control, având în vedere că, prin punerea acestuia în executare, societatea riscă pierderea unei părți importante a capitalului său, precum și pierderea licenței de organizare a jocurilor de noroc. Recursul este nefondat. Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea actului administrativ până la soluționarea cauzei.

Or, în cauză, în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența unei pagube pentru reclamantă. Astfel, simplu fapt că s-au emis formele de executare a actului de control așa cum susține reclamanta, prin actele depuse la dosar, nu este de natură a evidenția existența celor două condiții esențiale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990. În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C. P.C.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 662 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 iunie 2003.