ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

S.C. P.C.C. SRL a solicitat, în baza art. 9 din

Legea nr. 29/1990, suspendarea executării deciziei nr. 305 din 13 mai 2002

emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor, precum și a procesului-verbal nr. 990 din 25 martie 2002 emis

de Garda Financiară Centrală, până la soluționarea acțiunii.

Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 662 din 20 iunie 2002, a respins

cererea reclamantei, cu următoarea motivare:

Prin decizia nr. 305 din 15 mai 2002, Ministerul

Finanțelor Publice a respins contestația formulată de S.C. P.C.C. SRL București

împotriva procesului verbal nr. 990 din 25 martie 2002, întrucât nu a fost

depusă în termenul legal.

Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990 nu sunt

incidente în cauză, întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor

motive temeinic justificate și, totodată, nici iminența producerii unor pagube

pentru reclamantă, având în vedere că procesul verbal de control nu a fost pus

în executare.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta, susținând, în esență, că sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea

nr. 29/1990, pentru suspendarea actului de control, având în vedere că, prin

punerea acestuia în executare, societatea riscă pierderea unei părți importante

a capitalului său, precum și pierderea licenței de organizare a jocurilor de

noroc.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind

contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a preveni

producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună

suspendarea actului administrativ până la soluționarea cauzei.

Or, în cauză, în mod corect a reținut prima

instanță că nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului,

referitoare la cazuri bine justificate și la iminența unei pagube pentru

reclamantă.

Astfel, simplu fapt că s-au emis formele de

executare a actului de control așa cum susține reclamanta, prin actele depuse

la dosar, nu este de natură a evidenția existența celor două condiții esențiale

prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

În consecință, soluția adoptată este legală și

temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C.

P.C.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 662 din 20 iunie 2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 iunie

2003.