ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1436 din 29
octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția contencios
administrativ.
La
apelul nominal s-a prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor
Publice reprezentat de consilierul juridic A.L., lipsind
intimata-reclamantă SC „C.V.” SRL.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic A.L. a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris
la dosar, modificarea sentinței atacate și în fond respingerea
acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, în cauză nefiind corect
aplicate dispozițiile O.U.G. nr.69/1998 privind regimul de autorizare a
activităților din domeniul jocurilor de noroc.
Reprezentanta
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus
concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței atacate și
în fond respingerea acțiunii reclamantei.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe data de 13 septembrie 2001 la Curtea de Apel
București, reclamanta SC „C.V.” SRL a solicitat, în contradictoriu cu
Ministerul Finanțelor Publice, anularea deciziei Comisiei de autorizare a
jocurilor de noroc nr.285685 din 30 august 2001, de suspendare a
activității de jocuri de noroc a societății.
Instanța
sesizată, prin sentința civilă nr.1436 din 29 octombrie 2001, a
admis acțiunea și a dispus anularea deciziei atacate.
În
motivarea soluției prima instanță a reținut că
organele de control au dispus, înainte de finalizarea controlului efectuat la
sediul reclamantei, suspendarea activității acesteia,
încălcându-se astfel dispozițiile Regulamentului de aplicare a
Hotărârii Guvernului nr.251/1999 privind organizarea jocurilor de noroc.
Sentința
a fost recurată de Ministerul Finanțelor Publice.
Prin
motivele de casare se învederează că, în afară de diferența
de impozite și taxe suplimentare ce urmează a fi consemnată în
actul final, reclamanta are datorii restante către bugetul de stat,
evidențiate și declarate chiar de societate, la data de 30.06.2001, o
sumă totală de peste 4 miliarde lei. În raport de această
situație, necombătută de către reclamantă, în mod
justificat s-a dispus, în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.69/1998,
astfel cum a fost modificată prin O.G. nr.36/2000, suspendarea
activității jocurilor de noroc.
Critica
este fondată.
În
conformitate cu dispozițiile art.3 din Ordonanța de Urgență
a Guvernului nr.69/1998, modificată prin Ordonanța Guvernului
nr.36/2000, privind regimul de autorizare a activităților din
domeniul jocurilor de noroc, neplata sau plata cu întârziere de mai mult de 31
zile lucrătoare a oricăror obligații fiscale datorate la bugetul
de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetele
locale, atrage anularea licenței pentru exploatarea jocurilor de noroc.
Așa
fiind și întrucât reclamanta, cum singură a recunoscut, datora la
bugetul statului înainte chiar de efectuarea controlului, mai mult de 4
miliarde lei, măsura aplicată are deplin temei legal și se
vădește, în egală măsură, oportună.
În
consecință, recursul declarat fiind fondat, urmează a fi admis,
a se casa sentința recurată și, în fond, a se respinge
acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva
sentinței civile nr.1436 din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel
București – Secția Contencios Administrativ.
Casează
sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantei
SC „C.V.” SRL, ca neîntemeiată.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.