ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3191/2003

HOTĂRÂRE
14.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3191/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și inițial

înregistrată la Judecătoria Constanța, ulterior trimisă spre competentă

soluționare, prin declinator de competență, Curții de Apel Constanța,

reclamantul C.D. a solicitat ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor – Garda Financiară Constanța, să dispună anularea

deciziei nr. 3/2000 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, prin care

a fost sancționat disciplinar cu „avertisment”.

Reclamantul a susținut că decizia

este nelegală, deoarece s-a procedat la sancționarea lui fără nici un motiv, în

sensul că faptele reținute în sarcina sa nu au fost săvârșite de el.

Într-o primă fază procesuală, prin

sentința civilă nr. 77/2001, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea și a

dispus anularea deciziei nr. 3/2000. Ca urmare a recursului promovat de Garda

Financiară Constanța, Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr.

1846/2001, a admis recursul și a casat cauza cu trimitere spre rejudecare.

În fond după casare, în urma rejudecării

a fost pronunțată sentința civilă nr. 158/2002, prin care Curtea de Apel

Constanța a respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul nu a dovedit

susținerile sale, în sensul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, sarcina probei

pentru dovedirea neegalității revenind acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul C.D.

În motivarea recursului,

recurentul-reclamant a susținut că cercetarea administrativă efectuată este

„nulă”, deoarece nu a fost făcută în condițiile legii.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

considerente:

Prin decizia nr. 3 din 26 ianuarie

2000 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, recurentul-reclamant a

fost sancționat disciplinar cu „avertisment” în baza prevederilor art. 38 lit

b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Gărzii financiare și

art. 100 lit. b) C. muncii.

Pentru aplicarea acestei sancțiuni în sarcina recurentului,

s-a reținut încadrarea prevederilor art. 25 lit. d) din Regulament, în sensul

că acesta a refuzat să execute ordinul primit de la șefii ierarhici la data de

15 decembrie 1999, cu privire la acțiunea de ridicare a mărfurilor confiscate

din str. Peneș Curcanul nr. 37 și transportarea și depozitarea lor la SC C. SA

Constanța.

Abaterea reținută în sarcina

recurentului, a fost stabilită prin Raportul nr. 214585/2000 întocmit de

comisarii Gărzii financiare, abilitați să efectueze un control administrativ în

perioada 6 - 7 ianuarie 2000, la Garda Financiară Constanța.

Deși recurentul reclamant a susținut pe tot

parcursul procesului că în data de 15 decembrie 1999 și-a îndeplinit sarcinile

de serviciu, acesta nu a făcut nici o probă în acest sens, pentru a combate

cele reținute prin raportul de control, situație în care în mod corect instanța

de rejudecare a apreciat cu privire la netemeinicia acțiunii.

Cât privește susținerea recurentului

făcută însă numai în recurs, cu privire la nelegalitatea cercetării prealabile

administrative, motiv neinvocat prin acțiunea introductivă, Curtea urmează a

constata că și aceasta este lipsită de suport probator, deoarece din actele

depuse la dosar rezultă că cercetarea prealabilă s-a făcut în condiții legale și

de persoane abilitate, în baza delegațiilor eliberate de Comisarul General al

Gărzii Financiare.

Legalitatea cercetării

administrative prealabile rezultă din dosarul format la Garda Financiară

Centrală în acest sens și care se află depus la dosarul cauzei.

În raport cu cele mai sus reținute și față de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de C.D.

împotriva sentinței civile nr. 158/CA din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 484/2003
efectuată, nici la cele două societăți, nici la SC M. SRL și SC A.M. SRL. Totodată, s-a reținut, că în luna mai 1999, reclamantul a mai fost sancționat disciplinar, prin decizia nr. 54 din 25 mai 1999, cu „avertisment”, pentru abaterile săv
ÎCCJ 2003-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 645/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de C.T. împotriva sentinței civile nr.93/CA din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publ
ÎCCJ 2008-11-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3461/2008
a răspundere a acestora fiind o răspundere contractuală civilă, potrivit art. 144 alin. (1) raportat la art. 72 – art. 73 din Legea nr. 31/1990, toate sunt argumente că actul este civil. Prin urmare, consideră apelanta că în cauză sunt apli
ÎCCJ 2003-04-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „M.I.” SRL împotriva sentinței civile nr.346 din 12 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-re
ÎCCJ 2010-11-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5134/2010
-pârâtă a depus întâmpinare la ambele recursuri declarate de reclamantă, solicitând respingerea acestora ca neîntemeiate cu motivarea în esență că legiuitorul a prevăzut numai posibilitatea acordării stimulentelor, in funcție de criteriile
Sursă