ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3191/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3191/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și inițial
înregistrată la Judecătoria Constanța, ulterior trimisă spre competentă
soluționare, prin declinator de competență, Curții de Apel Constanța,
reclamantul C.D. a solicitat ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, în contradictoriu
cu Ministerul Finanțelor – Garda Financiară Constanța, să dispună anularea
deciziei nr. 3/2000 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, prin care
a fost sancționat disciplinar cu „avertisment”.
Reclamantul a susținut că decizia
este nelegală, deoarece s-a procedat la sancționarea lui fără nici un motiv, în
sensul că faptele reținute în sarcina sa nu au fost săvârșite de el.
Într-o primă fază procesuală, prin
sentința civilă nr. 77/2001, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea și a
dispus anularea deciziei nr. 3/2000. Ca urmare a recursului promovat de Garda
Financiară Constanța, Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr.
1846/2001, a admis recursul și a casat cauza cu trimitere spre rejudecare.
În fond după casare, în urma rejudecării
a fost pronunțată sentința civilă nr. 158/2002, prin care Curtea de Apel
Constanța a respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul nu a dovedit
susținerile sale, în sensul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, sarcina probei
pentru dovedirea neegalității revenind acestuia.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul C.D.
În motivarea recursului,
recurentul-reclamant a susținut că cercetarea administrativă efectuată este
„nulă”, deoarece nu a fost făcută în condițiile legii.
Analizând recursul formulat prin
prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele
considerente:
Prin decizia nr. 3 din 26 ianuarie
2000 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, recurentul-reclamant a
fost sancționat disciplinar cu „avertisment” în baza prevederilor art. 38 lit
b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Gărzii financiare și
art. 100 lit. b) C. muncii.
Pentru aplicarea acestei sancțiuni în sarcina recurentului,
s-a reținut încadrarea prevederilor art. 25 lit. d) din Regulament, în sensul
că acesta a refuzat să execute ordinul primit de la șefii ierarhici la data de
15 decembrie 1999, cu privire la acțiunea de ridicare a mărfurilor confiscate
din str. Peneș Curcanul nr. 37 și transportarea și depozitarea lor la SC C. SA
Constanța.
Abaterea reținută în sarcina
recurentului, a fost stabilită prin Raportul nr. 214585/2000 întocmit de
comisarii Gărzii financiare, abilitați să efectueze un control administrativ în
perioada 6 - 7 ianuarie 2000, la Garda Financiară Constanța.
Deși recurentul reclamant a susținut pe tot
parcursul procesului că în data de 15 decembrie 1999 și-a îndeplinit sarcinile
de serviciu, acesta nu a făcut nici o probă în acest sens, pentru a combate
cele reținute prin raportul de control, situație în care în mod corect instanța
de rejudecare a apreciat cu privire la netemeinicia acțiunii.
Cât privește susținerea recurentului
făcută însă numai în recurs, cu privire la nelegalitatea cercetării prealabile
administrative, motiv neinvocat prin acțiunea introductivă, Curtea urmează a
constata că și aceasta este lipsită de suport probator, deoarece din actele
depuse la dosar rezultă că cercetarea prealabilă s-a făcut în condiții legale și
de persoane abilitate, în baza delegațiilor eliberate de Comisarul General al
Gărzii Financiare.
Legalitatea cercetării
administrative prealabile rezultă din dosarul format la Garda Financiară
Centrală în acest sens și care se află depus la dosarul cauzei.
În raport cu cele mai sus reținute și față de
dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.D.
împotriva sentinței civile nr. 158/CA din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel
Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 octombrie 2003.