ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 26 iulie 2008, Garda Financiară – Comisariatul General din cadrul M.E.F., a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 54/2007 a Curții de Apel Bacău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționare pe fond. În motivarea cererii s-a susținut prin Decizia nr. 73/2006, intimatu-reclamant N.C. a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă în baza art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, pentru încălcarea normelor legale cu privire la organizarea și conducerea activității secției în ceea ce privește serviciul de permanență pe secție, cât și în ceea ce privește respectarea locului de parcare a autoturismelor din dotarea secției.

Contestația petentului împotriva deciziei nr. 73/2006 a fost respinsă prin Decizia nr. 114 din 30 octombrie 2006 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, menționându-se sancțiunea disciplinară. În mod greșit a susținut recurenta, intimatul-reclamant a formulat acțiune în contencios administrativ, numai împotriva deciziei nr. 73/2006, act subsecvent Deciziei nr. 114 din 30 octombrie 2006, deci acțiunea este (consideră recurenta) inadmisibilă. Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este greșită întrucât s-a aplicat greșit legea, respectiv textul art. 66 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, aplicarea directă de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică, respectiv comisarul general conform art. 3 alin. (3) din H.G.

nr. 1538/2003 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, sancțiunea. Mai mult, recurentul a susținut că „H.G. nr. 1538/2003 are forță juridică inferioară Legii nr. 188/1999 și că, în caz de contradictorialitate între două acte normative se aplică dispozițiile actului normativ cu o forță juridică superioară în piramida ierarhiei actelor normative. Deci a susținut recurentul, sancțiunea se poate aplica direct (art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999) și fără avizul ministrului delegat pentru coordonarea autorităților de control pentru funcțiile de conducere. În fața instanței de recurs nu s-au administrat probe noi. În raport de sentința atacată în cauză, de motivele de recurs formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin sentința nr. 54 din 30 aprilie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată de reclamantul N.C.

împotriva pârâtei Garda Financiară – Comisariatul General, s-a constatat nulitatea Deciziei nr. 73 din 26 iunie 2006 emisă de Comisarul general al Gărzii Financiare în ce privește sancțiunea disciplinară a reclamantului N.C. S-a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 244/103/2003, reclamantul N.C. a chemat în judecată Garda Financiară – Comisariatul General, solicitând anularea Deciziei nr. 73/2006 de sancționare disciplinară cu „mustrare scrisă”. Motivând acțiunea, reclamantul a arătat că decizia a fost emisă de o persoană neabilitată de lege, respectiv Comisarul General al Gărzii Financiare.

Curtea de Apel Bacău a reținut că prin ordinul nr. 1137 din 9 septembrie 2002 emis de M.F.P., intimatul - reclamant a fost numit începând cu 15 august 2002, în funcția publică de conducere de comisar șef secție în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț. S-a mai reținut că prin procesul-verbal înregistrat la Comisariatul General din 6 iunie 2006, întocmit de Comisariatul Regional Bacău, s-a constatat că autoturismul din dotarea Gărzii Financiare Neamț nu este parcat la sediul instituției (instituția neavând garaje în folosință). Prin raportul din 23 iunie 2006 întocmit de Comisariatul Regional Bacău, s-a propus aplicarea sancțiunii cu mustrare scrisă.

Ca atare, prin Decizia nr. 73 din 26 iunie 2006 emisă de Comisariatul General s-a constatat că intimatul-reclamant a încălcat normele legale cu privire la organizarea și conducerea activității secției referitor la serviciul de permanență pe secție cât și respectarea locului de parcare a autoturismelor din dotare și s-a decis sancționarea disciplinară a reclamantului cu „mustrare scrisă”. Reclamantul a contestat Decizia nr. 73/2006, iar prin Decizia nr. 114 din 30 octombrie 2006 emisă de Comisariatul General – Comisia de disciplină s-a menținut măsura dispusă prin Decizia nr. 73/2006. Prin sentința atacată cu recurs în cauza de față, instanța de fond a reținut că Legea nr. 188/1999, reprezintă norma generală în ce privește categoria funcționarilor publici.

În cauza de față însă, sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 1538/2003, act normativ care, la art. 2 alin. (3) (în forma în vigoare la data emiterii deciziei), stabilește: „Comisarul general numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează din funcție, printre alții, pe comisarii care conduc secțiile județene potrivit legii, cu avizul ministrului delegat pentru coordonarea activității de control pentru funcțiile de conducere”. Instanța de fond a înlăturat susținerea pârâtei că Legea nr. 188/1999 primează, având forță juridică mai mare decât hotărârea de Guvern, întrucât în cauză nu este în discuție ierarhia actelor normative ci aplicarea principiului potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.

Așa fiind a reținut expres, instanța de fond, atâta timp cât H.G. nr. 1539/2003 prevede avizul ministrului delegat pentru sancționarea comisarilor, instanța nu poate reține incidența art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, astfel încât s-a concluzionat în sensul că sancțiunea a fost aplicată fără a se avea în vedere dispozițiile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1538/2003. Instanța de fond a precizat prin hotărârea atacată că prin folosirea sintagmei „cu avizul….” Legiuitorul nu a lăsat la apreciere necesitatea avizului, dispoziția fiind imperativă. Analizându-se recursul declarat împotriva sentinței nr. 54 din 30 aprilie 2007, pronunțat de Curtea de Apel Bacău se constată că este neîntemeiat și va fi respins.

Intimatul N.C. funcționa în calitate de comisar șef secție al Gărzii Financiare (secția n eamț). Prin Decizia nr. 73 din 26 iunie 2006 emisă de Comisarul general al Gărzii Financiare reținându-se că ar fi încălcat „normele legale cu privire la organizarea și conducerea activității Secției referitor la Serviciul de permanență pe secție cât și respectarea locului de parcare a autoturismelor din dotare, i s-a aplicat sancțiunea disciplinară de „mustrare scrisă”. Prin decizia nr. 114 din 30 octombrie 2006 a Comisariatului general s-a respins contestația împotriva sancțiunii aplicate. Sancțiunea a fost aplicată corect de conducătorul instituției publice, dar fără a se avea în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din H.G.

nr. 1538/2003 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Financiare dispoziție specială derogatorie de la dreptul comun în materie pentru funcționarii publici respectiv Legea nr. 188/1999. Potrivit alin. (3) al art. 2 din H.G. nr. 1538 din 18 decembrie 2003, publicată în M. Of., Partea 1 nu 12 din 8 ianuarie 2004:”comisarul general reprezintă Garda Financiară în relațiile cu terții, numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează din funcții personalul din structura Comisariatului general, comisarii-șefi, comisarii - șefi adjuncți ai comisariatelor regionale și ai Comisariatului Municipiului București, precum și comisarii care conduc secțiile județene, potrivit legii, cu avizul ministrului delegat, pentru coordonarea autorităților de control pentru funcțiile de conducere.

Acest aviz nu a fost dat în cauză, astfel încât măsura disciplinară de „mustrare scrisă” aplicată intimatului este nelegală. Așa fiind, hotărârea instanței de fond de admitere a acțiunii în contencios administrativ, formulată de N.C. și constatarea nulității sancțiunii aplicate este întemeiată, recursul urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Financiară – Comisariatul General împotriva sentinței nr. 54/2007 din 30 aprilie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.