ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5357/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1993/1/2009 la data

de 3 martie 2009, N.C. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei

civile nr. 545 din 3 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, motivele invocate de contestator fiind de fapt motive de recurs

(reiterate) împotriva sentinței civile nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău.

Analizând contestația în

anulare formulată, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, potrivit

următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 545 din 3

februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca

nefondat recursul declarat de N.C. împotriva sentinței civile nr. 65 din 3

iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și

fiscal, reținându-se în considerentele Deciziei faptul că sancțiunea a fost aplicată

recurentului prin decizia nr. 20/2007, act valid prin Decizia nr. 3433/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, astfel încât nu se mai poate pune în discuție sancțiunea aplicată, iar Decizia

nr. 22/2008 nu este o decizie de sancționare, aceasta fiind emisă pentru

punerea în executare a Deciziei de sancționare nr. 20 din 7 martie 2007.

În motivarea contestației în

anulare pe care contestatarul o formulează împotriva acestei Decizii a Înaltei

Curți, se referă la Decizia nr. 22/2008 a Comisarului General al Gărzii

Financiare, susținând că a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 35 alin.

(6) al H.G. nr. 1210/2003 și ale art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, fiind

depășit termenul legal de aplicare al sancțiunii, precum și a dispozițiilor art.

78 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 referitoare la persoana competentă a aplica

sancțiunile disciplinare, astfel că solicită admiterea contestației, anularea

deciziei Înaltei Curți și rejudecarea recursului în sensul constatării

nulității Deciziei nr. 22/2008.

Practic, contestatorul reiterează

motivele de recurs formulate împotriva sentinței nr. 65/2008 a Curții de Apel

Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, recurs ce a fost

soluționat prin decizia contestată în prezenta cauză.

Intimata Garda Financiară -

Comisariatul General a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației

în anulare ca inadmisibilă.

Contestația în anulare

formulată este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, potrivit următoarelor

considerente:

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile

prevăzute de art. 317 C. proc. civ. – necompetență sau vicii vizând procedura

citării și art. 318 C. proc. civ. – greșeală materială sau nepronunțarea asupra

unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a

legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs.

Or, prin motivele formulate,

contestatorul critică soluția dată de instanța de recurs, solicitând urmare

admiterii contestației, rejudecarea recursului și în fond admiterea acțiunii și

anularea Deciziei nr. 22/2008 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare.

Dar, așa cum s-a mai

precizat, contestația în anulare vizează numai situațiile strict limitativ

cuprinse în art. 317 și art. 318 C. proc. civ., ea nu deschide calea recursului

la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a

stabilit eronat situația de fapt.

Contestatorul nu și-a

întemeiat contestația pe niciunul din cele două texte de lege care

reglementează contestația în anulare. Faptul că dorește o rejudecare a

recursului, în condițiile în care nici măcar nu indică temeiul de drept al

contestației în anulare formulată, determină concluzia inadmisibilității

acesteia.

Pentru considerentele expuse

contestația în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva Deciziei nr. 545

din 3 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva Deciziei nr. 545 din 3

februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2009.