ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5357/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1993/1/2009 la data de 3 martie 2009, N.C. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 545 din 3 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, motivele invocate de contestator fiind de fapt motive de recurs (reiterate) împotriva sentinței civile nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău. Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, potrivit următoarele considerente: Prin Decizia nr. 545 din 3 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de N.C.

împotriva sentinței civile nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se în considerentele Deciziei faptul că sancțiunea a fost aplicată recurentului prin decizia nr. 20/2007, act valid prin Decizia nr. 3433/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel încât nu se mai poate pune în discuție sancțiunea aplicată, iar Decizia nr. 22/2008 nu este o decizie de sancționare, aceasta fiind emisă pentru punerea în executare a Deciziei de sancționare nr. 20 din 7 martie 2007. În motivarea contestației în anulare pe care contestatarul o formulează împotriva acestei Decizii a Înaltei Curți, se referă la Decizia nr. 22/2008 a Comisarului General al Gărzii Financiare, susținând că a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 35 alin. (6) al H.G.

nr. 1210/2003 și ale art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, fiind depășit termenul legal de aplicare al sancțiunii, precum și a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 referitoare la persoana competentă a aplica sancțiunile disciplinare, astfel că solicită admiterea contestației, anularea deciziei Înaltei Curți și rejudecarea recursului în sensul constatării nulității Deciziei nr. 22/2008. Practic, contestatorul reiterează motivele de recurs formulate împotriva sentinței nr. 65/2008 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, recurs ce a fost soluționat prin decizia contestată în prezenta cauză. Intimata Garda Financiară - Comisariatul General a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Contestația în anulare formulată este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, potrivit următoarelor considerente: Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ. – necompetență sau vicii vizând procedura citării și art. 318 C. proc. civ. – greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs. Or, prin motivele formulate, contestatorul critică soluția dată de instanța de recurs, solicitând urmare admiterii contestației, rejudecarea recursului și în fond admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 22/2008 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare.

Dar, așa cum s-a mai precizat, contestația în anulare vizează numai situațiile strict limitativ cuprinse în art. 317 și art. 318 C. proc. civ., ea nu deschide calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt. Contestatorul nu și-a întemeiat contestația pe niciunul din cele două texte de lege care reglementează contestația în anulare. Faptul că dorește o rejudecare a recursului, în condițiile în care nici măcar nu indică temeiul de drept al contestației în anulare formulată, determină concluzia inadmisibilității acesteia. Pentru considerentele expuse contestația în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva Deciziei nr. 545 din 3 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva Deciziei nr. 545 din 3 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.