ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta SC A. SRL Densuș, Peștenița a chemat în judecată pârâtul M.A.P.D.R., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - anularea în parte a notei de control din 21 iunie 2006 privind concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H. și exonerarea reclamantei de restituirea sumei de 32.488,7 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că D.A.D.R.H. - Corpul de Control al M.A.P.D.R.

a efectuat o verificare cu privire la modul de respectare a actelor normative privind utilizarea fondurilor bugetare alocate pentru subvenții în cursul anului 2005, iar cu această ocazie a fost întocmită nota de control din 21 iunie 2006, act în care s-a reținut neîntemeiat că, în ce o privește pe reclamantă, ordinul prefectului pentru constituirea comisiei de constatare a pagubei a fost emis ulterior încheierii procesului - verbal de constatare, astfel că D.A.D.R.H. prin adresa din 12 iulie 2006 i-a făcut cunoscut faptul că dosarul întocmit pentru despăgubiri nu este complet pentru a beneficia de subvenții și ca urmare a fost somată să restituie suma de 32.488,7 lei.

Reclamanta a mai arătat că această cerere este neîntemeiată, întrucât a respectat prevederile Legii nr. 381/2002, anunțând primăria în termenul de 48 de ore despre producerea calamității, iar constatarea pagubei s-a făcut în prezența producătorului agricol afectat, în termen de 3 zile de la producerea acestei calamități. Prin sentința civilă nr. 26/ CA din 8 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL cu sediul în comuna Densuș, sat Peștenița , județul Hunedoara, împotriva pârâtului M.A.D.R. A anulat nota de control din 21 iunie 2006 întocmită de Corpul de Control al M.A.P.D.R.

numai cu privire la obligarea reclamantei de restituire a sumei de 32.488,7 lei. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația pe care o avea conform prevederilor art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, iar comisia constituită în componență legală s-a deplasat la fața locului încheind procesul - verbal de constatare și evaluare, astfel că dispoziția de restituire a sumei de 32.488,7 lei RON nu este justificată, pagubele constatate cu ocazia cercetării locale din 27 aprilie 2005 fiind reale. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs M.A.D.R., solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă.

Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., coroborate cu art. 304 1 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-au susținut, în esență, următoarele: Hotărârea atacată este nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 113, 114 1 C. proc. civ., reclamantei nefiindu-i comunicate cererea de chemare în judecată și actele depuse în susținerea acesteia. De asemenea, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nota de control care s-a limitat să constate situația unei instituții publice nu este un act administrativ de sine stătător, ci doar o operațiune administrativă foarte importantă care, pentru a produce efecte juridice, trebuie să fie urmată de acte administrative emise pentru aplicarea concluziilor rezultate în urma actului de control.

Din această perspectivă, în opinia recurentului, actul atacat nu poate fi supus cenzurii de legalitate în condițiile contenciosului administrativ, acesta înțelegând să invoce, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii. Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat ca fiind greșită concluzia primei Instanțe cu privire la temeinicia acțiunii, întrucât procesul - verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole a fost semnat de o comisie care, în luna aprilie 2005, când s-a constatat paguba, nu era legal constituită și, ca atare, nu era investită în acest sens. De asemenea, Ordinul nr. 259, avut în vedere la adoptarea soluției, a fost emis la data de 06 mai 2005, deci ulterior încheierii procesului - verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole.

Reclamanta - intimată SC A. SRL a formulat întâmpinare, invocând pe cale incidentală, excepția tardivității recursului și, raportat la incidența acesteia, a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv, iar în subsidiar, respingerea lui ca nefondat. Examinând excepția invocată, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât actele dosarului atestă depunerea recursului în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, hotărârea fiind comunicată acestei părți la 9 august 2007, iar recursul transmis prin poștă la 20 august 2007. Recursul este fondat. Analizând actele dosarului și criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 1 C. proc.

civ. și a prevederilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată incidența în speță a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru considerentele în continuare arătate. Între condițiile de exercitare a acțiunii directe în contencios administrativ se numără și acelea ca actul atacat să fie un act administrativ, astfel cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim. Textul de lege mai sus indicat definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

În formularea noțiunii de act administrativ, legea folosește, așadar, constantele trăsături ale acestuia conturate în doctrina de specialitate și evocate continuu de Instanțele judecătorești. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. Prin urmare, judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc., cu caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.

În speță, prin nota de control contestată, conținând concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H., inclusiv sub aspectul aplicării prevederilor Legii nr. 381/2002, H.G. nr. 46/2005 și nr. 827/2005 privind modul de acordare a despăgubirilor producătorilor agricoli ale căror culturi au fost afectate de calamități naturale (lit. h)) s-au constatat anumite nereguli și încălcări ale acestor prevederi legale, propunându-se luarea măsurilor necesare pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit, respectiv emiterea de către directorul executiv, în termen de 30 de zile, a dispozițiilor în baza cărora să se procedeze la recuperarea lor și monitorizarea de către D.B.F. a gradului de recuperare în termen a acestora.

Această notă de control, care s-a limitat să constate încălcarea unor dispoziții legale, nu este un act administrativ de sine stătător, în sensul legii contenciosului administrativ, întrucât nu a dat naștere, modificat sau stins raporturi juridice, pentru a se produce aceste efecte juridice fiind necesară emiterea dispozițiilor de recuperare a sumelor încasate necuvenit, în aplicarea concluziilor prezentate în urma controlului efectuat, astfel încât legalitatea sa poate fi examinată numai în condițiile formulării unei acțiuni directe împotriva respectivelor dispoziții de recuperare a sumelor în discuție.

Potrivit art. 8 alin. (1), teza finală, din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, intrată în vigoare ulterior pronunțării hotărârii atacate, se poate adresa Instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, situația astfel reglementată neregăsindu-se însă în speță. Incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurent, nu poate fi reținută, dovada de îndeplinire a procedurii de citare atestând comunicarea motivelor acțiunii, cum corect a constatat și prima Instanță în examinarea cererii recurentului - pârât formulată după acordarea a trei termene de judecată și depunerea de către acesta la dosar a actelor întocmite ca urmare a verificărilor efectuate.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) coroborate cu art. 304 pcr.9 C. proc. civ., va admite recursul, modificând în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității declarării recursului formulată de intimata - reclamantă SC A. SRL Densuș, județul Hunedoara. Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 26/ CA din 8 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL Densuș, județul Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.