ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC D. C.A. SNC a chemat în judecată M.A.P.D.R., solicitând Instanței să dispună anularea în parte a Notei din 21 iunie 2006, și anume concluziile referitoare la societate rezultate în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H., exonerarea societății de la plata prin restituire a sumei de 27.633 lei și, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea cauzei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în principal, aspectele expuse în continuare.

Nota din 21 iunie 2006 a fost întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R., în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H. cu privire la modul de respectare și aplicare a prevederilor referitoare la acordarea și utilizarea fondurilor bugetare alocate pentru achiziții publice și pentru subvențiile destinate producătorilor agricoli din sectorul vegetal și animalier în cursul anului 2005. Prin nota respectivă s-a constatat că, în mod necuvenit, SC D.C.A. SNC a beneficiat în anul 2005 de despăgubiri în baza Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, astfel că, prin Adresa din 12 iulie 2006 Ministerul a somat societatea să restituie suma de 27.633 lei, datorită faptului că este incomplet dosarul pentru acordarea despăgubirilor, în raport cu prevederile Legii nr. 381/2005, ale H.G.

nr. 446/2005 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2004 și în primăvara anului 2005 și stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, ca urmare a fenomenelor meteorologice din perioada aprilie - mai 2005, modificată și completată prin H.G. nr. 827/2005. Reclamanta susține că, la data de 29 aprilie 2005, conform art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, a înștiințat P.C.B., unde societatea își are sediul social, cu privire la calamitatea care a afectat terenul agricol pe care îl are în folosință pe raza comunei, comunicând acest fapt și D.A.D.R.H. Drept urmare, în baza Adresei din 03 mai 2005 a D.A.D.R.H., I.P.

a emis Ordinul nr. 264 din 06 mai 2005 pentru constituirea Comisiei pentru constatarea și evaluarea pagubelor produse societății prin calamitatea respectivă. Ulterior deplasării la fața locului, Comisia a întocmit procesul - verbal din 29 aprilie 2005 privind constatarea și evaluarea pagubelor la culturile agricole. Pe cale de consecință, a fost întocmită documentația pentru acordarea despăgubirilor bănești, în condițiile în care societatea avea culturile asigurate la SC A.A.W.S., societate agreată de M.A.P.D.R.

Prin nota ce formează obiectul litigiului, s-a reținut că societatea a încasat, în mod nelegal, despăgubirile întrucât Ordinul nr. 264 din 06 mai 2005 a fost emis ulterior întocmirii de către Comisie a procesului - verbal din 29 aprilie 2005. Față de aceste aspecte, societatea susține că Nota pe care o contestă este nelegală, întrucât societatea și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit legii și nu îi este imputabil faptul că ordinul pentru constituirea Comisiei a fost emis ulterior întocmirii de către Comisie a procesului - verbal. Totodată, societatea reclamantă arată că s-a adresat M.A.P.D.R. cu plângere prealabilă, iar prin Adresa Ministerului din 07 septembrie 2006 i s-a răspuns în sensul că societății i-a fost acordată în mod nelegal suma de 27.633 lei.

Prin întâmpinare, pârâtul M.A.P.D.R a solicitat respingerea acțiunii formulate de SC D.C.A. SNC susținând, în esență, faptul că societatea a încasata în mod nelegal despăgubirile în sumă de 27.633 lei, întrucât constatarea și evaluarea pagubelor s-a făcut de către o Comisie care nu era legal constituită la data întocmirii procesului - verbal, astfel că acest act nu este un titlu valabil. În acest sens, pârâtul M.A.P.D.R. invocă dispozițiile imperative ale Legii nr. 381/2002 și ale Ordinului M.A.P.D.R. nr. 419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură. Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul M.A.P.D.R.

solicită Instanție să constate nulitatea absolută a procesului – verbal din 29 aprilie 2005 privind constatarea și evaluarea pagubelor la culturile agricole la SC D.C.A. SNC. În acest sens, M.A.P.D.R. susține că actul a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate, întrucât Comisia care l-a întocmit nu era constituită și legal învestită prin Ordin al Prefectului, conform art. 14 raportat la art. 9 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, aprobate prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 419/2002. Prin sentința civilă nr. 181 din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de SC D.C.A.

SNC și a anulat Nota din 21 iunie 2006 întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R., numai cu privire la obligarea reclamantei de restituire a sumei de 27.633 lei și a respins ca inadmisibilă acțiunea reconvențională a pârâtului M.A.P.D.R. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. În raport cu prevederile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantei este întemeiată, având în vedere faptul că societatea și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, iar Comisia care a întocmit la data de 29 aprilie 2005 procesul - verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole ale reclamantei a fost formată din aceleași persoane cu cele numite prin Ordinul Prefectului nr. 264 din 06 mai 2005. Curtea de Apel a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul M.A.P.D.R.

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, obligatorie de urmat potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței civile nr. 181 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba lulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., cu referire la prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 381/2002 și ale Normelor metodologice aprobate prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 419/2002. Printr-un prim motiv de recurs, recurentul - pârât susține că, în mod nelegal, cu nerespectarea reglementărilor C. civ.

referitoare la nulitatea actelor juridice civile, Instanța de Fond a reținut că reclamanta nu poate fi obligată la restituirea sumei menționate în Nota contestată, deși actul, procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole, ca act juridic care a stat la baza încasării sumei de 27.633 lei, este nul, întrucât la data la care Comisia a făcut constatarea și a încheiat documentul respectiv, nu era constituită prin ordin al prefectului.

Prin al doilea motiv de recurs, recurentul - pârât susține, în esență, că, în mod eronat, Instanța a reținut neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât actul respectiv, procesul - verbal din 29 aprilie 2005 privind constatarea și evaluarea pagubelor la culturile agricole este emis de o Comisie, fără personalitate juridică, formată din reprezentanți ai mai multor instituții, care nu este o autoritate publică, nu se circumscrie definiției actului administrativ pentru a fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la această chestiune, recurentul - pârât mai susține că, deși procesul - verbal respectiv nu este un act administrativ, competența revine Instanței de contencios administrativ în considerarea faptului că cererea reconvențională este o cerere incidentală față de cererea principală, iar competența după materie ar reveni Instanței civile în situația în care actul ar fi atacat separat.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. invocate de recurentul - pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. 1. În raport cu primul motiv de recurs, urmează a se analiza dacă Instanța de Fond, în mod corect, a apreciat că societății comerciale reclamante nu îi este imputabilă eventuala nerespectare a dispozițiilor legale de către autoritățile publice implicate în procedura de acordare a despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, reglementată prin Legea nr. 381/2002 și actele subsecvente acesteia.

Din interpretarea prevederilor Legii nr. 381/2002 și ale Normelor aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 (denumite în continuare Normele), se constată că procesul - verbal de constatare și evaluare a pagubelor este, fără a lua în considerare ordinul prefectului pentru numirea Comisiei, primul act întocmit în cadrul procedurii de acordare a despăgubirilor (art. 14 din Norme), fiind urmat de activitatea de verificare și centralizare realizată atât la nivelul direcțiilor generale pentru agricultură și industrie alimentară județene și a municipiului București (art. 15 alin. (1) din Norme), și, în final, de aprobarea M.A.P.D.R. (art. 15 alin. (2) din Norme).

Astfel, se reține că procesul - verbal respectiv nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act premergător emiterii actului administrativ producător de efecte juridice și anume acela prin care M.A.P.D.R., biroul de aplicare a prevederilor Legii nr. 381/2002, în temeiul art. 15 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002, aprobă sumele cuvenite pentru despăgubirea producătorilor agricoli. În mod corect Instanța de Fond a apreciat că societatea și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, potrivit art. 10 din Norme, astfel că nu îi este imputabilă eventuala nulitate a procesului - verbal, ca act premergător emiterii actului administrativ prin care se stabilesc despăgubirile acordate.

În privința societății operează prezumția de legalitate a actului administrativ (emis de M.A.P.D.R. în temeiul art. 15 alin. (2) din Norme) prin care i-au fost acordate despăgubirile, act care a intrat în circuitul civil și care nu a fost contestat de beneficiar (SC D.C.A. SNC). În situația în care actul respectiv ar fi lovit de nulitate, acest aspect fiind constatat, așa cum s-a întâmplat în cauză de către M.A.P.D.R., prin Corpul de control al Ministrului, Ministerul avea la îndemână o acțiune întemeiată pe art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Or, în cauză, se constată că Ministerul, prin Nota ce formează obiectul litigiului, invocând nulitatea procesului - verbal, ca act premergător, a dispus restituirea sumelor acordate societății cu titlu de despăgubire.

Modul în care a procedat Ministerul echivalează cu anularea implicită a actului administrativ de acordare a despăgubirilor. 2. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, așa cum s-a arătat mai sus, procesul - verbal respectiv nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act premergător emiterii actului administrativ producător de efecte juridice și anume acela prin care M.A.P.D.R., biroul de aplicare a prevederilor Legii nr. 381/2002, în temeiul art. 15 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002, aprobă sumele cuvenite pentru despăgubirea producătorilor agricoli.

Față de natura juridică a procesului - verbal din 29 aprilie 2005, Înalta Curte reține că este inadmisibilă cererea reconvențională, privită ca acțiune directă, prin care se solicită anularea unui act care a stat la baza emiterii actului administrativ, întrucât asupra acestuia Instanța de contencios administrativ se pronunță în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În cauză, însă se constată că cererea reconvențională formulată de pârâtul M.A.P.D.R. este inadmisibilă, întrucât nu reprezintă în sensul art. 119 alin. (1) C. proc. civ. o pretenție a Ministerului în legătură cu cererea reclamantului, ci îmbracă forma unei acțiuni de sine stătătoare, întrucât are ca obiect anularea unui alt act administrativ (procesul - verbal din 29 aprilie 2005) decât cel contestat în cauză (Nota din 21 iunie 2006). Cu această motivare, Înalta Curte constată că, prin raportare la prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., sentința civilă atacată este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge recursul declarat de M.A.P.D.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.P.D.R. împotriva sentinței civile nr. 181 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.