ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC D.

C.A. SNC a chemat

în judecată M.A.P.D.R., solicitând Instanței să dispună anularea în parte a

Notei din 21 iunie 2006, și anume concluziile referitoare la societate

rezultate în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H., exonerarea societății de la plata prin restituire a sumei de 27.633 lei și, în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ contestat până

la soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în principal, aspectele expuse în continuare.

Nota din 21 iunie 2006 a fost întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R., în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H. cu privire la modul de respectare și aplicare a prevederilor referitoare la

acordarea și utilizarea fondurilor bugetare alocate pentru achiziții publice și

pentru subvențiile destinate producătorilor agricoli din sectorul vegetal și

animalier în cursul anului 2005.

Prin nota respectivă s-a constatat că, în mod

necuvenit, SC D.C.A. SNC a beneficiat în anul 2005 de despăgubiri în baza Legii

nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în

agricultură, astfel că, prin Adresa din 12 iulie 2006 Ministerul a somat

societatea să restituie suma de 27.633 lei, datorită faptului că este incomplet

dosarul pentru acordarea despăgubirilor, în raport cu prevederile Legii nr.

381/2005, ale H.G. nr. 446/2005 privind declararea stării de calamitate

naturală în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2004 și

în primăvara anului 2005 și stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi

acordată ca despăgubire, ca urmare a fenomenelor meteorologice din

perioada aprilie - mai 2005, modificată și

completată prin H.G. nr. 827/2005.

Reclamanta susține că, la data de 29 aprilie

2005, conform art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, a înștiințat P.C.B., unde

societatea își are sediul social, cu privire la calamitatea care a afectat

terenul agricol pe care îl are în folosință pe raza comunei, comunicând acest

fapt și D.A.D.R.H.

Drept urmare, în baza Adresei din 03 mai 2005 a D.A.D.R.H., I.P. a emis Ordinul nr. 264 din 06 mai 2005 pentru constituirea Comisiei pentru

constatarea și evaluarea pagubelor produse societății prin calamitatea

respectivă. Ulterior deplasării la fața locului, Comisia a întocmit procesul - verbal

din 29 aprilie 2005 privind constatarea și evaluarea pagubelor la culturile

agricole.

Pe cale

de consecință, a fost întocmită documentația pentru acordarea

despăgubirilor bănești, în condițiile în care societatea avea culturile

asigurate la SC A.A.W.S., societate agreată de M.A.P.D.R.

Prin nota ce formează obiectul

litigiului, s-a reținut că societatea a

încasat,

în mod nelegal, despăgubirile întrucât Ordinul nr. 264 din 06 mai 2005 a

fost emis ulterior întocmirii de către Comisie a procesului - verbal din 29 aprilie

2005.

Față de aceste aspecte, societatea

susține că Nota pe care o contestă este nelegală, întrucât societatea și-a

îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit legii și nu îi este imputabil

faptul că ordinul pentru constituirea Comisiei a fost emis ulterior întocmirii

de către Comisie a procesului - verbal.

Totodată, societatea reclamantă arată

că s-a adresat M.A.P.D.R. cu plângere prealabilă, iar prin Adresa Ministerului din

07 septembrie 2006 i s-a răspuns în sensul că societății i-a fost acordată în

mod nelegal suma de 27.633 lei.

Prin întâmpinare, pârâtul M.A.P.D.R a solicitat

respingerea acțiunii formulate de SC D.C.A. SNC susținând, în esență, faptul că

societatea a încasata în mod nelegal despăgubirile în sumă de 27.633 lei,

întrucât constatarea și evaluarea pagubelor s-a făcut de către o Comisie care

nu era legal constituită la data întocmirii procesului - verbal, astfel că

acest act nu este un titlu valabil. În acest sens, pârâtul M.A.P.D.R. invocă

dispozițiile imperative ale Legii nr. 381/2002 și ale Ordinului M.A.P.D.R.

nr. 419/2002 pentru aprobarea Normelor

metodologice de

aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea

despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul

M.A.P.D.R. solicită Instanție să constate nulitatea absolută a procesului –

verbal din 29 aprilie 2005 privind constatarea și evaluarea pagubelor la

culturile agricole la SC D.C.A. SNC. În acest sens, M.A.P.D.R. susține că actul

a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate, întrucât Comisia

care l-a întocmit nu era constituită și legal învestită prin Ordin al Prefectului,

conform art. 14 raportat la art. 9 alin. (1) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de

calamități naturale în agricultură, aprobate prin Ordinul M.A.P.D.R. nr.

419/2002.

Prin sentința civilă nr. 181 din 24 noiembrie 2006,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de SC D.C.A. SNC și a anulat Nota din 21

iunie 2006 întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R., numai cu privire la

obligarea reclamantei de restituire a sumei de 27.633 lei și a respins ca

inadmisibilă acțiunea reconvențională a pârâtului M.A.P.D.R.

În motivarea sentinței civile

pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în

continuare.

În raport cu prevederile art. 1 și art. 18 din

Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantei este întemeiată, având în vedere

faptul că societatea și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art.

19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, iar Comisia care a întocmit la data de 29

aprilie 2005 procesul - verbal de constatare și evaluare a pagubelor la

culturile agricole ale reclamantei a fost formată din aceleași persoane cu cele

numite prin Ordinul Prefectului nr. 264 din 06 mai 2005.

Curtea de Apel

a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul

M.A.P.D.R.

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, obligatorie de urmat potrivit art.

7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile nr. 181 din 24

noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba lulia, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R., în temeiul art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., cu referire la prevederile

Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 381/2002 și ale Normelor metodologice aprobate

prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 419/2002.

Printr-un prim motiv de recurs, recurentul - pârât

susține că, în mod nelegal, cu nerespectarea reglementărilor C. civ. referitoare

la nulitatea actelor juridice civile, Instanța de Fond a reținut că reclamanta

nu poate fi obligată la restituirea sumei menționate în Nota contestată, deși

actul, procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile

agricole, ca act juridic care a stat la baza încasării sumei de 27.633 lei,

este nul, întrucât la data la care Comisia a făcut constatarea și a încheiat

documentul respectiv, nu era constituită prin ordin al prefectului.

Prin al doilea motiv de recurs, recurentul - pârât

susține, în esență, că,

în mod eronat, Instanța

a reținut neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât

actul

respectiv, procesul - verbal din 29 aprilie 2005 privind constatarea și

evaluarea pagubelor la culturile agricole este emis de o Comisie, fără

personalitate juridică, formată din reprezentanți ai mai multor instituții,

care nu este o autoritate publică, nu se circumscrie definiției actului

administrativ pentru a fi necesară parcurgerea

procedurii prevăzute de art. 7

din Legea nr. 554/2004. Cu privire la

această chestiune, recurentul - pârât mai susține că, deși procesul - verbal

respectiv nu este un act administrativ, competența revine Instanței de

contencios administrativ în considerarea

faptului

că cererea reconvențională este o cerere incidentală față de cererea

principală,

iar competența după materie ar reveni Instanței civile în situația în care

actul ar fi atacat separat.

Analizând cauza, prin prisma motivelor

de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. invocate de recurentul - pârât, Înalta Curte constată că recursul este

fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

urmează a se analiza dacă Instanța de Fond, în mod corect, a apreciat că

societății comerciale reclamante nu îi este imputabilă eventuala nerespectare a

dispozițiilor legale de către autoritățile publice implicate în procedura de

acordare a despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură,

reglementată prin Legea nr. 381/2002 și actele subsecvente acesteia.

Din interpretarea prevederilor Legii nr.

381/2002 și ale Normelor aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 (denumite în

continuare Normele), se constată că procesul - verbal de constatare și evaluare

a pagubelor este, fără a lua în considerare ordinul prefectului pentru numirea

Comisiei, primul act întocmit în cadrul procedurii de acordare a despăgubirilor

(art. 14 din Norme), fiind urmat de activitatea de verificare și centralizare

realizată atât la nivelul direcțiilor generale pentru agricultură și industrie

alimentară județene și a municipiului București (art. 15 alin. (1) din Norme),

și, în final, de aprobarea M.A.P.D.R. (art. 15 alin. (2) din Norme).

Astfel, se reține că procesul - verbal

respectiv nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, ci este un act premergător emiterii actului administrativ

producător de efecte juridice și anume acela prin care M.A.P.D.R., biroul de

aplicare a prevederilor Legii nr. 381/2002, în temeiul art. 15 alin. (2) din

Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002, aprobă sumele cuvenite

pentru despăgubirea producătorilor agricoli.

În mod

corect Instanța de Fond a apreciat că societatea și-a îndeplinit

obligația ce îi revenea, potrivit art. 10 din Norme, astfel că nu îi

este imputabilă eventuala nulitate a procesului - verbal, ca act premergător

emiterii actului administrativ prin care se stabilesc despăgubirile acordate.

În privința societății operează

prezumția de legalitate a actului administrativ (emis de M.A.P.D.R. în temeiul

art. 15 alin. (2) din Norme) prin care i-au fost acordate despăgubirile, act

care a intrat în circuitul civil și

care nu

a fost contestat de beneficiar (SC D.C.A.

SNC).

În situația în care actul respectiv ar

fi lovit de nulitate, acest aspect fiind constatat, așa cum s-a întâmplat în

cauză de către M.A.P.D.R., prin Corpul de control al Ministrului, Ministerul

avea la îndemână o acțiune întemeiată pe art. 1 alin. (6) din Legea nr.

554/2004. Or, în cauză, se constată că Ministerul, prin Nota ce formează

obiectul litigiului, invocând nulitatea

procesului

- verbal, ca act premergător, a dispus restituirea sumelor acordate

societății

cu titlu de despăgubire. Modul în care a procedat Ministerul echivalează cu

anularea implicită a actului administrativ de acordare a despăgubirilor.

așa cum s-a arătat mai sus, procesul - verbal respectiv nu este un act administrativ

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act

premergător emiterii actului administrativ producător de efecte juridice și

anume acela prin care M.A.P.D.R., biroul de aplicare a prevederilor Legii nr.

381/2002, în temeiul art. 15 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin

Ordinul nr. 419/2002, aprobă sumele cuvenite pentru despăgubirea producătorilor

agricoli.

Față de natura

juridică a procesului - verbal din 29 aprilie 2005, Înalta

Curte reține că este inadmisibilă cererea reconvențională, privită ca

acțiune directă, prin care se solicită anularea unui act care a stat la baza

emiterii actului administrativ, întrucât asupra acestuia Instanța de contencios

administrativ se pronunță în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, însă se constată că cererea

reconvențională formulată de pârâtul M.A.P.D.R. este inadmisibilă, întrucât nu

reprezintă în sensul art. 119 alin. (1) C. proc. civ. o pretenție a Ministerului

în legătură cu cererea reclamantului, ci îmbracă forma unei acțiuni de sine

stătătoare, întrucât are ca obiect anularea unui alt act administrativ

(procesul - verbal din 29 aprilie 2005) decât cel contestat în cauză (Nota din

21 iunie 2006).

Cu această motivare, Înalta Curte

constată că, prin raportare la

prevederile

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., sentința civilă

atacată

este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua

C. proc. civ., va respinge recursul declarat de M.A.P.D.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.A.P.D.R.

împotriva sentinței civile nr. 181 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.