ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 953/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2007,

reclamanta SC H. SRL Hațeg a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, să se dispună anularea în parte a

Notei de control din 21 iunie 2006 și exonerarea de plata sumei de 39.375 RON, motivând

că a respectat prevederile Legii nr. 38/2002 privind acordarea despăgubirilor în

caz de calamități naturale în agricultură.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 17/CA din 1

iunie 2007, a admis acțiunea și a anulat Nota de control din 21 iunie 2006 întocmită

de Corpul de control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale numai cu privire la obligarea reclamantei de restituire a sumei de 39.375

RON.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, că reclamanta și-a îndeplinit obligația pe care o

avea o avea conform prevederilor art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, iar comisia

care a întocmit procesul verbal de evaluare a pagubelor produse de calamități naturale

s-a deplasat la fața locului, astfel că dispoziția de restituire a sumei de 39.375

RON nu este justificată, pagubele constatate cu ocazia cercetărilor locale din 10

mai 2005 fiind reale.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, susținând

că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității deoarece

actul atacat nu poate fi supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ. Susține

recurentul că nota de control nu este un act administrativ de sine stătător, ci

numai un act pregătitor actelor administrative, iar în cauză nu ar fi incidente

dispozițiile Legii nr. 554/2004 invocate de reclamantă ca temei.

Pe fondul cererii reclamantului

se motivează în cererea de recurs că actul care a stat la baza încasării sumei de

39.375 RON cu titlu de despăgubiri îl constituie procesul verbal de constatare și

evaluare a pagubelor la culturile agricole din 10 mai 2005, care a fost semnat de

o comisie care nu era legal constituită și ca atare, nu era investită în acest sens.

Astfel susține recurenta,

în mod greșit instanța de fond a constatat că dispoziția de restituire nu este justificată

având în vedere că prevederile Legii nr. 381/2002 și ale Ordinului Prefectului

nr. 475/2002 sunt imperative, de strictă și imediată aplicare, de la care nu se

pot face derogări, reclamanta încasând despăgubirea în baza unui titlu care nu era

valabil, încheiat de o comisie care nu era legal constituită, motiv pentru care

cererea reclamantei era netemeinică și nelegală și trebuia respinsă ca atare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă

SC H. SRL Hațeg a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate

atât în privința soluționării excepției inadmisibilității acțiunii cât și a temeiniciei

pretențiilor deduse judecății.

Intimata arată că nu i

se poate reproșa vreo culpă cu privire la modul de desemnare a comisiei ș i nici

cu privire la încheierea procesului verbal de constatare, iar o eventuală obligare

a societății reclamante la înapoierea unei sume de bani pentru erori ale organelor

administrației publice ar fi absolut inechitabilă.

Intimata invocă practica

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

care s-a pronunțat într-o cauză similară, făcând în acest sens trimitere la Decizia

C.E.D.O. în cauza Beian vs. România.

Analizând hotărârea recurată

în raport cu motivele de recurs invocate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

de apărările făcută prin întâmpinare precum și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Criticile de nelegalitate

în privința soluționării excepției inadmisibilității acțiunii sunt nefondate.

Conform art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este

definit ca act unilateral „cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în regim de putere publică organizare în vederea executării legii sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice

(…)”.

Nota din 21 iunie 2006

emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – privind concluziile

rezultate în urma verificărilor efectuate la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Hunedoara este un act administrativ, fiind un act unilateral, emis de autoritățile

publice în scopul executării sau organizării-executării legii, un act juridic ce

a dat naștere unor raporturi juridice de drept administrativ, act emis cu putere

publică și în baza căruia s-a transmis reclamantei-intimate notificarea  din 12

iulie 2006 prin care a fost somată să restituie suma primită cu titlu de despăgubire.

Se constată că în cuprinsul

notei ce formează obiectul cauzei este menționat faptul că Direcția pentru Agricultură

și Dezvoltare Rurală are obligația de a emite dispoziții pentru recuperarea sumelor

conform prevederilor art. 72 și art. 73 din Legea nr. 188/1999, republicată privind

Statutul funcționarilor publici.

Constatând că actul atacat

are toate elementele definitorii ale unui act administrativ, în mod temeinic prima

instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ

obiectul acțiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului în sensul

solicitat de reclamanta astfel că sunt nefondate criticile de nelegalitate conform

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel cum au fost învederate în cererea de recurs.

Susținerile recurentului

privind legalitatea constituirii comisiei, respectiv a legalității procedurilor

administrative pentru constatarea și acordarea despăgubirilor în baza Legii nr.

381/2002 nu pot fi reținute ca un argument temeinic în privința restituirii sumei

acordate cu titlu de despăgubiri pentru calamitatea ce a afectat culturile agricole

ale reclamantei–intimate, deoarece nu i se poate reproșa reclamantei faptul că Ordinul

Prefectului nr. 475 din 15 iulie 2005 privind constituirea comisiei s-a emis ulterior

încheierii procesului-verbal.

Mai mult, comisia a avut

componența obligatorie prevăzută de art. 9 din Legea nr. 381/2002, a exercitat în

mod public, cu aparența de legalitate, atribuțiile date de lege, iar ordinul prefectului

a confirmat actul juridic încheiat, plata sumei cu titlu de despăgubire s-a realizat

ulterior la 11 august 2005, nefiind contestată sub aspectul realității prejudiciului

sau a valorii acestuia nici de corpul de control al ministerului.

Instanța constată că măsura

anulării dreptului la acordarea despăgubirilor respectiv restituirea acestora pentru

o eroare a organelor administrației de stat în parcurgerea procedurilor administrative,

ar fi o măsură disproporționată și inechitabilă pentru reclamanta–intimată, care

este îndreptățită cu acordarea despăgubirilor pentru calamitatea produsă culturilor

agricole în cursul anului 2005.

Pentru toate aceste considerente,

constatând nefondate criticile de nelegalitate conform prevederilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304

1

C. proc. civ., recursul

declarat de pârât a fost respins și menținută hotărârea recurată ca temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile

nr. 17/CA din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2008.