ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 450/2008

Asupra recursului de fata;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 06 martie 2007, reclamanta SC M. SA

Simeria a solicitat anularea pct. 3 și 10 din nota de control din 21 iunie 2006

întocmită de pârâtul M.A.P.D.R. și exonerarea sa de obligația de restituire a sumelor

reprezentând subvenții acordate în anul 2005 în temeiul H.G. nr. 64/2005 și

despăgubiri acordate conform Legii nr. 381/2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

nu datorează sumele stabilite în actul de control contestat, întrucât cererile sale

pentru achitarea subvențiilor au fost depuse spre verificare la D.A.D.R. Hunedoara însoțite de actele justificative potrivit art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 64/2005,

iar pretinsele erori sesizate de organul de control în legătură cu suma de

30.098,25 lei acordată cu titlul de despăgubiri nu pot fi imputate

producătorului agricol, atâta vreme cât acesta și-a îndeplinit toate

obligațiile legale.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivând că nota de control nu

este un act administrativ de sine stătător și nu produce efecte juridice, fiind

doar o operațiune administrativă, pregătitoare pentru emiterea actelor

administrative.

Prin sentința nr. 20/ CA din 1 iunie 2007,

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea și a anulat nota din

21 iunie 2006 întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R. numai cu privire la obligarea

reclamantei de restituire a sumei de 5.146,60 lei reprezentând subvenții

acordate în anul 2005 în temeiul H.G. nr. 64/2005 și a sumei de 30.098,25 lei

reprezentând despăgubiri acordate în baza Legii nr. 381/2002.

Excepția inadmisibilității acțiunii a fost

respinsă, cu motivarea că nota de control nu se limitează doar la constatarea

unor situații de fapt, ci a propus măsuri concrete care au fost duse la

îndeplinire, producând astfel efecte juridice.

Pe fondul cauzei, Instanța de Fond a reținut

că reclamanta a fost nelegal obligată să restituie subvențiile acordate, deși a

îndeplinit toate condițiile prevăzute în H.G. nr. 64/2005, pentru a beneficia de

sprijinul financiar de la buget, nefiind în situația prezentării unor date

nereale, cum eronat a constatat organul de control.

Instanța de Fond a reținut că reclamanta nu are

obligația să restituie nici despăgubirile acordate în temeiul Legii nr. 381/2002,

întrucât au fost respectate prevederile acestei legi în privința evaluării și

constatării pagubelor produse de calamități naturale culturilor agricole.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

pârâtul M.A.D.R., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., să

fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii.

În primul motiv de recurs a fost criticată

soluția de respingere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii și s-a arătat că

nota de control contestată nu este un act administrativ de sine stătător, ci

doar o operațiune administrativă, pentru că nu produce efecte juridice și a fost

urmată de acte administrative pentru a fi pusă în aplicare.

Cea de-a doua critică din recurs vizează

fondul pricinii și s-a susținut că a fost greșit admisă acțiunea reclamantei,

întrucât aceasta datorează sumele stabilite prin nota de control în condițiile în

care nu au fost depuse toate actele prevăzute de H.G. nr. 64/2005 pentru

acordarea de subvenții și nu au fost respectate prevederile art. 8 din Legea

nr. 38/2002 cu privire la procedura de constatare a pagubelor în caz de calamități

naturale în agricultură.

Examinând actele și lucrările dosarului, în

raport de motivele de recurs invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Instanța de Fond a soluționat greșit excepția

invocată de ministerul pârât privind inadmisibilitatea acțiunii în raport de

actul administrativ a cărui anularea s-a solicitat.

Nota de control din 21 iunie 2006 întocmită

de Corpul de control al M.A.P.D.R. nu reprezintă un act administrativ de

autoritate care produce efecte juridice, astfel încât nu poate face obiectul

controlului de legalitate pe calea unei acțiuni în baza Legii nr. 554/2004,

separat de decizia finală pentru emiterea căreia a fost întocmit.

Instanța de Fond a calificat greșit actul

juridic dedus judecății și nu a avut în vedere că nota contestată cuprinde doar

constatarea situației de fapt și propunerile înaintate directorului executiv al

D.A.D.R. Hunedoara pentru emiterea dispozițiilor de recuperare a sumelor

acordate necuvenit mai multor beneficiari, printre care și intimata - reclamantă.

În consecință, nota de control contestată

prin acțiune reprezintă un act administrativ pregătitor pentru dispoziția de

recuperare a debitelor, ca act final producător de efecte juridice.

Întrucât nota respectivă nu dă naștere, nu

modifică și nu stinge raporturi juridice, în sensul prevăzut de art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Instanța de Fond a considerat greșit că

este admisibilă acțiunea în anulare care nu a fost formulată în condițiile art.

18 alin. (2) din aceeași lege, respectiv împotriva deciziei finale de

recuperare a debitului.

Pentru considerentele expuse și față de care

nu se mai impune examinarea criticii formulate pe fondul pricinii, Înalta Curte

va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în fond, va respinge

acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. împotriva

sentinței civile nr. 20/ CA din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și în fond respinge

acțiunea reclamantei SC M. SA.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

februarie 2008.