ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, la data de 19 iulie 2006 reclamanta SC D. SA a solicitat în contradictoriu cu M.A.P.D.R. obligarea pârâtului la emiterea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare care să asigure plata despăgubirilor cuvenite pentru pagubele înregistrate ca urmare a calamităților naturale din anii 2003 și 2004. Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 115/ CA din 16 octombrie 2006, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârât prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de pârâtă.

Instanța a reținut că reclamanta nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 constând în aceea că, înainte de a se adresa Instanței de contencios administrativ, să solicite autorității administrative competente, în speță pârâtului, îndeplinea atribuțiilor ce-i reveneau cu privire la verificarea documentației depuse și aprobarea sumelor solicitate, demersurile făcute de pârâtă pe lângă autoritățile locale neputând s-o exonereze pe reclamantă de această procedură prealabilă.

Mai mult decât atât Instanța a reținut și nerespectarea termenului de 1 an pentru sesizarea Instanței de contencios administrativ reglementat de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ca termen de decădere, în condițiile în care reclamanta a luat cunoștință de motivele pentru care Direcția pentru Agricultură Iași a respins dosarul său, la data de 25 octombrie 2004, iar acțiunea sa a fost înregistrată la Curtea de Apel Iași, după un interval de 1 an și 9 luni, concluzionând că dreptul reclamantei de a obține satisfacerea pretențiilor sale s-a stins prin neuz.

Instanța de Fond a apreciat în acest sens că nu poate fi primită apărarea reclamantei potrivit căreia, fiind vorba de o cerere de despăgubiri termenul de prescripție este cel general de 3 ani întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2003 care instituie un termen de 1 an, de la data la care s-a cunoscut întinderea pagubei, pentru orice cerere de despăgubiri formulată separat de persoana vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC D. SRL criticând-o pentru greșita apreciere nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege referitoare la introducerea și admisibilitatea acțiunii respectiv nerespectarea procedurii prealabile și tardivitatea introducerii acțiunii.

Recurenta arată că a solicitat obligarea M.A.A.P. la emiterea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare în ceea ce privește pe SC D. SA pentru pagubele produse de calamitățile naturale din anii 2003 și 2004 având la bază Legea nr. 381/2002 și Ordinul nr. 419/2002 ca normă metodologică de aplicare, act de natură interinstituțională între M.A.A.P. și M.F.P. al cărui beneficiar este, însă nu trebuia să fie adusă la cunoștința sa ci emisă și transmisă interministerial. În acest sens SC D. SA este prejudiciată prin nedeschiderea creditului bugetar, iar termenul de prescripție a introducerii acțiunii este de 3 ani. Recurenta arată că cererea cu care a investit Instanța este un caz special în cadrul procedurii contenciosului administrativ și a ajuns în această situație nu pentru nedepunerea documentațiilor sau a lipsei de interes ci pentru că a avut încredere deplină în autoritățile competente.

Prin întâmpinare M.A.P.D.R. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași ca fiind temeinică și legală întrucât cererea în cauză a fost introdusă tardiv și fără a fi îndeplinită procedura prealabilă. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau după caz data comunicării refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii sau data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

Alin. (2) din textul menționat prevede că pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni a fost calificat de lege ca fiind termen de prescripție ceea ce înseamnă că este susceptibil de repunere în termen, iar termenul maxim de 1 an de zile este un termen de decădere. Cum recurenta a luat cunoștință de refuzul considerat nejustificat de înaintarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare la 25 octombrie 2004, refuz ce deschidea calea acțiunii în contencios, în mod corect s-a apreciat de prima Instanță că față de data sesizării Instanței de judecată la 19 iulie 2006 termenul de 1 an prevăzut de lege era depășit.

Nu se poate reține motivarea recurentei privind un caz special de contencios administrativ, întrucât în cauză nu era incident nici un text de lege care să reglementeze o astfel de situație iar în cazurile speciale de contencios administrativ sunt prevăzute de regulă, termene mai mici pentru introducerea acțiunii în anularea actelor administrative ilegale sau împotriva refuzului nejustificat al autorităților publice. Încrederea în autoritățile statului ca și demersurile făcute pentru soluționarea cererii sale nu poate constitui un temei pentru repunerea în termen, întrucât nu este vorba de termenul de 6 luni ce a fost depășit ci cel de un an, care este un termen de decădere. Termenul pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ este de 1 an și nu de 3 ani așa cum a invocat recurenta fiind prevăzută expres de Legea nr. 554/2004 situație față de care nu sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamanta este nefondat și în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D. SA Deleni împotriva sentinței civile nr. 115/ CA din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat în Dosarul nr. 2885/45/2006. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.