ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, la data de 19 iulie 2006 reclamanta SC D. SA a solicitat în

contradictoriu cu M.A.P.D.R. obligarea pârâtului la emiterea cererii pentru

deschiderea creditelor bugetare care să asigure plata despăgubirilor cuvenite

pentru pagubele înregistrate ca urmare a calamităților naturale din anii 2003

și 2004.

Curtea de Apel Iași prin

sentința civilă nr. 115/ CA din 16 octombrie 2006, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârât prin întâmpinare și a

respins acțiunea formulată de pârâtă.

Instanța a reținut că

reclamanta nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004

constând în aceea că, înainte de a se adresa Instanței de contencios

administrativ, să solicite autorității administrative competente, în speță

pârâtului, îndeplinea atribuțiilor ce-i reveneau cu privire la verificarea

documentației depuse și aprobarea sumelor solicitate, demersurile făcute de

pârâtă pe lângă autoritățile locale neputând s-o exonereze pe reclamantă de

această procedură prealabilă.

Mai mult decât atât Instanța

a reținut și nerespectarea termenului de 1 an pentru sesizarea Instanței de

contencios administrativ reglementat de dispozițiile art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 ca termen de decădere, în condițiile în care reclamanta a

luat cunoștință de motivele pentru care Direcția pentru Agricultură Iași a

respins dosarul său, la data de 25 octombrie 2004, iar acțiunea sa a fost

înregistrată la Curtea de Apel Iași, după un interval de 1 an și 9 luni,

concluzionând că dreptul reclamantei de a obține satisfacerea pretențiilor sale

s-a stins prin neuz.

Instanța de Fond a apreciat

în acest sens că nu poate fi primită apărarea reclamantei potrivit căreia,

fiind vorba de o cerere de despăgubiri termenul de prescripție este cel general

de 3 ani întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr.

554/2003 care instituie un termen de 1 an, de la data la care s-a cunoscut

întinderea pagubei, pentru orice cerere de despăgubiri formulată separat de

persoana vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC D. SRL criticând-o pentru

greșita apreciere nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege referitoare la

introducerea și admisibilitatea acțiunii respectiv nerespectarea procedurii

prealabile și tardivitatea introducerii acțiunii.

Recurenta arată că a

solicitat obligarea M.A.A.P. la emiterea cererii pentru deschiderea creditelor

bugetare în ceea ce privește pe SC D. SA pentru pagubele produse de

calamitățile naturale din anii 2003 și 2004 având la bază Legea nr. 381/2002 și

Ordinul nr. 419/2002 ca normă metodologică de aplicare, act de natură

interinstituțională între M.A.A.P. și M.F.P. al cărui beneficiar este, însă nu

trebuia să fie adusă la cunoștința sa ci emisă și transmisă interministerial.

În acest sens SC D. SA este

prejudiciată prin nedeschiderea creditului bugetar, iar termenul de prescripție

a introducerii acțiunii este de 3 ani.

Recurenta arată că cererea

cu care a investit Instanța este un caz special în cadrul procedurii

contenciosului administrativ și a ajuns în această situație nu pentru

nedepunerea documentațiilor sau a lipsei de interes ci pentru că a avut

încredere deplină în autoritățile competente.

Prin întâmpinare M.A.P.D.R. a

solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Curtea

de Apel Iași ca fiind temeinică și legală întrucât cererea în cauză a fost

introdusă tardiv și fără a fi îndeplinită procedura prealabilă.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art.

11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cererile prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen 6 luni de la

data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau după caz data comunicării

refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii sau data expirării

termenului legal de soluționare a cererii.

Alin. (2) din textul

menționat prevede că pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă și

peste termenul de 6 luni dar nu mai târziu de un an de la data emiterii

actului.

Termenul de 6 luni a fost

calificat de lege ca fiind termen de prescripție ceea ce înseamnă că este

susceptibil de repunere în termen, iar termenul maxim de 1 an de zile este un

termen de decădere.

Cum recurenta a luat

cunoștință de refuzul considerat nejustificat de înaintarea cererii pentru

deschiderea creditelor bugetare la 25 octombrie 2004, refuz ce deschidea calea

acțiunii în contencios, în mod corect s-a apreciat de prima Instanță că față de

data sesizării Instanței de judecată la 19 iulie 2006 termenul de 1 an prevăzut

de lege era depășit.

Nu se poate reține motivarea

recurentei privind un caz special de contencios administrativ, întrucât în

cauză nu era incident nici un text de lege care să reglementeze o astfel de

situație iar în cazurile speciale de contencios administrativ sunt prevăzute de

regulă, termene mai mici pentru introducerea acțiunii în anularea actelor

administrative ilegale sau împotriva refuzului nejustificat al autorităților

publice.

Încrederea în autoritățile

statului ca și demersurile făcute pentru soluționarea cererii sale nu poate

constitui un temei pentru repunerea în termen, întrucât nu este vorba de

termenul de 6 luni ce a fost depășit ci cel de un an, care este un termen de

decădere.

Termenul pentru introducerea

acțiunii în contencios administrativ este de 1 an și nu de 3 ani așa cum a

invocat recurenta fiind prevăzută expres de Legea nr. 554/2004 situație față de

care nu sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958.

Pentru aceste considerente,

recursul declarat de reclamanta este nefondat și în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC D.

SA Deleni împotriva sentinței civile nr. 115/ CA din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat în Dosarul nr. 2885/45/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.