ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal reclamanta SC D.E.C.

SRL a chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul României pentru: - a-i fi recunoscut dreptul de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2007 la culturile de soia pe raza județului Iași; - obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a culturii de soia din anul 2007 pe raza județului Iași și de a îndeplini toate celelalte formalități administrative prevăzute de această lege și de Normele metodologice de aplicare a legii, în vederea acordării efective a despăgubirilor; - obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală (secetă excesivă și persistentă în timp) care a afectat în anul 2007 culturile de soia de pe terenurile neirigate din județul Iași, precum și stabilirea condițiilor și limitelor despăgubirilor la care este îndreptățită; - obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 171/CA din 6 octombrie 2008, a admis excepția lipsei parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002 și de Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 și a respins acțiunea reclamantei. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că: - reclamanta a însămânțat în primăvara anului 2007 o suprafață de 100 ha soia pe raza comunei Mogoșești Siret, Județul Iași, cultură care a fost afectată de secetă excesivă și persistentă în timp, iar lucrările au fost executate în timpul optim și de bună calitate, fiind folosită sămânță certificată, cultura fiind asigurată și se consideră îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate de secetă.

- în vederea obținerii acestor despăgubiri, legiuitorul a prevăzut îndeplinirea unei proceduri prealabile stabilită în mod imperativ de dispozițiile Legii nr. 381/2002 și de cele ale Normelor metodologice de aplicare ale acesteia.

- pentru a beneficia de despăgubiri, producătorul agricol afectat are obligația, în prealabil: a) să declare și înregistreze culturile agricole, contractele de concesionare și arendare în registrele agricole deschise la nivel de ramură, oraș sau sector; b) să întrețină culturile agricole potrivit tehnologiilor și să ia măsuri pentru prevenirea atacului de boli și dăunători; c) să facă dovada efectuării lucrărilor agricole menționate, pentru a se putea stabili nivelul cheltuielilor efectuate la culturile agricole și plantațiile care au fost afectate; d) de a depune înștiințare, în scris, cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, în cazul vătămării culturilor agricole, la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele, conform modelului prezentat în anexa 1 la Ordinul nr. 419/2002, cu respectarea metodologiei de lucru reglementată de Legea nr. 381/2002, însă reclamanta nu a îndeplinit această obligație prealabilă pentru că a depus o înștiințare dar nu în forma cerută de lege.

- reclamanta nu a făcut nici dovada constatării definitive a pagubelor și nici că terenul nu a fost amenajat la irigat ori nu există posibilitatea amenajării la irigat, prin racordarea producătorului agricol la sistemul de irigat preexistent, care sunt tot condiții pentru admiterea acțiunii. - nu s-a făcut nici dovada existenței înștiințării cu privire la pierderile înregistrate și procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor, întocmite în mod legal și în conformitate cu modelele prezentate în anexele nr. 1 și 5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de floarea soarelui și soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafețe aprobate. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către reclamanta SC D.E.C.

SRL solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii reclamantei. Se arată în motivele de recurs că: - în fața primei instanțe s-au depus înscrisuri prin care s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile speciale prevăzute de Legea nr. 381/2002 de a cărei îndeplinire este condiționată emiterea hotărârii de guvern de constatare a stării de calamitate în agricultură dar și a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru că a completat înștiințarea imediat după producerea fenomenului de secetă și după ce a constatat faptul că soia a fost afectată iremediabil de secetă, a depus dovada că terenul cultivat cu soia nu a fost irigat în anul agricol 2006-2007, s-a depus la dosar procesul-verbal de evaluare a pagubelor nr. 115 din 2 iulie 2007 încheiat potrivit prevederilor legale.

- se invocă practica neunitară a Curții de Apel Iași în privința unor cereri cu conținut identic. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Și Guvernul României a formulat întâmpinare și a solicitat scoaterea din cauză a Guvernului României pentru că în ședința din 31 martie 2008 s-a luat act de renunțarea la capătul 3 de cerere formulat în contradictoriu cu Guvernul României, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: - Prin cererea adresată instanței de fond, reclamanta a solicitat să-i fie recunoscut dreptul de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2007 la culturile de soia pe raza județului Iași, obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale de a sesiza Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturii de soia pe anul 2007 pe raza județului Iași și obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărâre de declarare a stării de calamitate pe anul 2007 la culturile de soia.

- Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei pentru că a respectat procedura reglementată de Legea nr. 381/2002 și Normele metodologice de aplicare a legii. - Soluția instanței de fond este criticată de recurentă,dar susținerile sunt nefondate. Pentru a putea beneficia de despăgubiri în Legea nr. 381/2002 și în Normele metodologice de aplicare au fost stabilite obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească producătorii agricoli pentru a putea beneficia de despăgubiri. Între acestea, producătorul agricol are obligația de a depune o înștiințare, în scris, cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, în cazul vătămării culturilor agricole, la primăria pe raza teritorială unde s-a produs evenimentul, fenomenul natural, modelul acestei înștiințări fiind prezentat în Anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002.

În această înștiințare este obligatorie completarea datei la care s-au produs pagubele pentru a putea verifica respectarea termenului de 48 de ore prevăzut de lege. Este adevărat că recurenta a depus o înștiințare datată 26 iunie 2007, la Primăria comunei Mogoșești-Siret, Județul Iași, dar în această înștiințare nu este completă data producerii evenimentului care a dus la pagubă, astfel că, în mod legal, instanța de fond a apreciat că înștiințarea nu a fost făcută potrivit prevederilor legale. Data producerii fenomenului natural considerat vătămător este foarte importantă pentru că și convocarea comisiei, care constată producerea fenomenului natural pe teren și a valorii pagubei, se face, potrivit art. 11 alin. (2) din Normele metodologice, în cel mult 3 zile de la această dată.

Ori, în cauză, deși înștiințarea este datată și înregistrată la Primărie, 26 iunie 2007, procesul-verbal a fost încheiat la 10 iulie 2007, cu nerespectarea termenului de 3 zile, chiar și față de data formulării înștiințării. - Nici criticile ce vizează greșita susținere a instanței de fond potrivit căreia recurenta-reclamantă nu ar fi făcut dovada faptului că terenul nu a fost amenajat pentru irigat nu vor fi reținute. Prevederile legale impun producătorului agricol, care solicită acordarea de despăgubiri, să facă dovada că terenul nu a fost amenajat pentru irigat ori că nu există posibilitatea amenajării unui sistem de irigare, prin racordarea producătorului agricol la sistemul de irigare preexistent.

Chiar dacă recurenta-reclamantă a depus la dosar adeverința nr. 4843 din 1 octombrie 2007 emisă de A.N.I.F., Sucursala Teritorială Moldova de Nord, Unitatea de Administrare Iași din care rezultă că terenul de 211 ha nu a fost irigat în anul agricol 2006-2007, nu se poate considera că a fost respectată obligația prevăzută de lege. Legea nu cere dovada că terenul nu a fost irigat, ci dovada că terenul nu este amenajat pentru irigații ori că nu există posibilitatea amenajării la irigat, prin racordarea producătorului agricol la sistemul de irigare preexistent, ori o asemenea dovadă nu a fost făcută în cauză.

- Referitor la susținerile recurentei privitoare la existența unor soluții contrare pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în cauze identice, chiar dacă nu constituie un motiv de recurs trebuie amintit faptul că diferențele jurisprudențiale sunt inerente oricărui sistem judiciar, dar, instanța supremă are rolul de a unifica soluțiile contrare din jurisprudență (a se vedea jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Beian împotriva României, Zielinski și Prodal, Gonzales împotriva Franței). Din acest punct de vedere, se poate constata că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie este unitară (exemplu, decizia nr. 473 din 30 ianuarie 2009, decizia nr. 834 din 17 februarie 2009, decizia nr. 2983 din 19 septembrie 2008). Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D.E.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 171/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009.