ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal reclamanta SC D.E.C. SRL a chemat în

judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și

Guvernul României pentru:

- a-i fi recunoscut dreptul de a

beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002 privind acordarea

despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, de despăgubiri

pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul

2007 la culturile de soia pe raza județului Iași;

- obligarea pârâtului Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a

culturii de soia din anul 2007 pe raza județului Iași și de a îndeplini toate

celelalte formalități administrative prevăzute de această lege și de Normele

metodologice de aplicare a legii, în vederea acordării efective a

despăgubirilor;

- obligarea pârâtului Guvernul României

să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală (secetă

excesivă și persistentă în timp) care a afectat în anul 2007 culturile de soia

de pe terenurile neirigate din județul Iași, precum și stabilirea condițiilor

și limitelor despăgubirilor la care este îndreptățită;

- obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 171/CA din 6 octombrie 2008, a admis

excepția lipsei parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002 și de

Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 și a respins acțiunea

reclamantei.

În motivarea sentinței, instanța de fond

a reținut că:

- reclamanta a însămânțat în primăvara

anului 2007 o suprafață de 100 ha soia pe raza comunei Mogoșești Siret, Județul

Iași, cultură care a fost afectată de secetă excesivă și persistentă în timp,

iar lucrările au fost executate în timpul optim și de bună calitate, fiind

folosită sămânță certificată, cultura fiind asigurată și se consideră

îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate

de secetă.

- în vederea obținerii acestor

despăgubiri, legiuitorul a prevăzut îndeplinirea unei proceduri prealabile

stabilită în mod imperativ de dispozițiile Legii nr. 381/2002 și de cele ale

Normelor metodologice de aplicare ale acesteia.

- pentru a beneficia de despăgubiri, producătorul

agricol afectat are obligația, în prealabil:

a) să declare și înregistreze culturile

agricole, contractele de concesionare și arendare în registrele agricole

deschise la nivel de ramură, oraș sau sector;

b) să întrețină culturile agricole

potrivit tehnologiilor și să ia măsuri pentru prevenirea atacului de boli și

dăunători;

c) să facă dovada efectuării lucrărilor

agricole menționate, pentru a se putea stabili nivelul cheltuielilor efectuate

la culturile agricole și plantațiile care au fost afectate;

d) de a depune înștiințare, în scris, cel

mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, în cazul vătămării

culturilor agricole, la primăria pe raza teritorială unde s-au produs

fenomenele, conform modelului prezentat în anexa 1 la Ordinul nr. 419/2002, cu respectarea metodologiei de lucru reglementată de Legea nr.

381/2002, însă reclamanta nu a îndeplinit această obligație prealabilă pentru

că a depus o înștiințare dar nu în forma cerută de lege.

- reclamanta nu a făcut nici dovada

constatării definitive a pagubelor și nici că terenul nu a fost amenajat la

irigat ori nu există posibilitatea amenajării la irigat, prin racordarea producătorului

agricol la sistemul de irigat preexistent, care sunt tot condiții pentru

admiterea acțiunii.

- nu s-a făcut nici dovada existenței înștiințării

cu privire la pierderile înregistrate și procesul-verbal de constatare și evaluare

a pagubelor, întocmite în mod legal și în conformitate cu modelele prezentate

în anexele nr. 1 și 5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de

floarea soarelui și soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafețe

aprobate.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat

recurs de către reclamanta SC D.E.C. SRL solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii reclamantei.

Se arată în motivele de recurs că:

- în fața primei instanțe s-au depus

înscrisuri prin care s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile

speciale prevăzute de Legea nr. 381/2002 de a cărei îndeplinire este

condiționată emiterea hotărârii de guvern de constatare a stării de calamitate

în agricultură dar și a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.

554/2004 pentru că a completat înștiințarea imediat după producerea fenomenului

de secetă și după ce a constatat faptul că soia a fost afectată iremediabil de

secetă, a depus dovada că terenul cultivat cu soia nu a fost irigat în anul

agricol 2006-2007, s-a depus la dosar procesul-verbal de evaluare a pagubelor

nr. 115 din 2 iulie 2007 încheiat potrivit prevederilor legale.

- se invocă practica neunitară a Curții

de Apel Iași în privința unor cereri cu conținut identic.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Și Guvernul României a formulat

întâmpinare și a solicitat scoaterea din cauză a Guvernului României pentru că

în ședința din 31 martie 2008 s-a luat act de renunțarea la capătul 3 de cerere

formulat în contradictoriu cu Guvernul României, iar, în subsidiar, respingerea

recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de recurs, a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

- Prin cererea adresată instanței de

fond, reclamanta a solicitat să-i fie recunoscut dreptul de a beneficia, în conformitate

cu Legea nr. 381/2002, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale

înregistrate în urma secetei excesive din anul 2007 la culturile de soia pe

raza județului Iași, obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale de a sesiza Guvernul României cu privire la starea de

calamitate a culturii de soia pe anul 2007 pe raza județului Iași și obligarea pârâtului

Guvernul României să adopte hotărâre de declarare a stării de calamitate pe

anul 2007 la culturile de soia.

- Instanța de fond a respins acțiunea

reclamantei pentru că a respectat procedura reglementată de Legea nr. 381/2002

și Normele metodologice de aplicare a legii.

- Soluția instanței de fond este

criticată de recurentă,dar susținerile sunt nefondate.

Pentru a putea beneficia de despăgubiri

în Legea nr. 381/2002 și în Normele metodologice de aplicare au fost stabilite

obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească producătorii agricoli pentru a

putea beneficia de despăgubiri. Între acestea, producătorul agricol are

obligația de a depune o înștiințare, în scris, cel mai târziu în 48 de ore de

la data producerii evenimentului, în cazul vătămării culturilor agricole, la

primăria pe raza teritorială unde s-a produs evenimentul, fenomenul natural,

modelul acestei înștiințări fiind prezentat în Anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002.

În această înștiințare este obligatorie

completarea datei la care s-au produs pagubele pentru a putea verifica

respectarea termenului de 48 de ore prevăzut de lege.

Este adevărat că recurenta a depus o

înștiințare datată 26 iunie 2007, la Primăria comunei Mogoșești-Siret, Județul Iași, dar în această înștiințare nu este completă data producerii

evenimentului care a dus la pagubă, astfel că, în mod legal, instanța de fond a

apreciat că înștiințarea nu a fost făcută potrivit prevederilor legale.

Data producerii fenomenului natural

considerat vătămător este foarte importantă pentru că și convocarea comisiei,

care constată producerea fenomenului natural pe teren și a valorii pagubei, se

face, potrivit art. 11 alin. (2) din Normele metodologice, în cel mult 3 zile

de la această dată. Ori, în cauză, deși înștiințarea este datată și

înregistrată la Primărie, 26 iunie 2007, procesul-verbal a fost încheiat la 10 iulie 2007, cu nerespectarea termenului de 3 zile, chiar și față de data formulării

înștiințării.

- Nici criticile ce vizează greșita

susținere a instanței de fond potrivit căreia recurenta-reclamantă nu ar fi făcut

dovada faptului că terenul nu a fost amenajat pentru irigat nu vor fi reținute.

Prevederile legale impun producătorului

agricol, care solicită acordarea de despăgubiri, să facă dovada că terenul nu a

fost amenajat pentru irigat ori că nu există posibilitatea amenajării unui

sistem de irigare, prin racordarea producătorului agricol la sistemul de

irigare preexistent.

Chiar dacă recurenta-reclamantă a depus

la dosar adeverința nr. 4843 din 1 octombrie 2007 emisă de A.N.I.F., Sucursala

Teritorială Moldova de Nord, Unitatea de Administrare Iași din care rezultă că

terenul de 211 ha nu a fost irigat în anul agricol 2006-2007, nu se poate

considera că a fost respectată obligația prevăzută de lege.

Legea nu cere dovada că terenul nu a fost

irigat, ci dovada că terenul nu este amenajat pentru irigații ori că nu există

posibilitatea amenajării la irigat, prin racordarea producătorului agricol la

sistemul de irigare preexistent, ori o asemenea dovadă nu a fost făcută în

cauză.

- Referitor la susținerile recurentei

privitoare la existența unor soluții contrare pronunțate de Curtea de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, în cauze identice, chiar dacă nu

constituie un motiv de recurs trebuie amintit faptul că diferențele

jurisprudențiale sunt inerente oricărui sistem judiciar, dar, instanța supremă

are rolul de a unifica soluțiile contrare din jurisprudență (a se vedea

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Beian împotriva

României, Zielinski și Prodal, Gonzales împotriva Franței).

Din acest punct de vedere, se poate constata

că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în această materie este unitară (exemplu, decizia nr. 473

din 30 ianuarie 2009, decizia nr. 834 din 17 februarie 2009, decizia nr. 2983

din 19 septembrie 2008).

Apreciind că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul

declarat de SC D.E.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 171/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009.