ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 966/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

S.C. Ț. & Ț. S.R.L. Călărași a chemat în judecată Guvernul României

solicitând să se constate refuzul nejustificat al Guvernului pentru modificarea

și completarea H.G. nr. 1202 din 04 octombrie 2007 în sensul includerii

culturii de soia între culturile însămânțate în toamna anului 2006 și în

primăvara anului 2007 calamitate natural, precum și vătămarea reclamantei din cauza

acestui refuz, în drepturile sale recunoscute de Legea nr. 381 din 13 iunie

2002, în privința acordării despăgubirilor bănești, privitoare la această

cultură.

Totodată reclamanta a

solicitat obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești în sumă de

155.564,42 RON, ca urmare a vătămării sale în drepturile conferite de Legea nr.

381 din 13 iunie 2002.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în cursul anului 2007 a cultivat o suprafață de teren de

190,51 ha cu soia, ce a fost calamitată în procent de 100% conform

procesului-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturi agricole din

14 august 2007 și din 26 septembrie 2007 de Comisia de constatare a pagubelor.

În urma demersurilor

reclamantei, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale i-a comunicat Adresa din 25

februarie 2008 în care precizează că deși județul Călărași a fost declarat ca

făcând parte din zona calamitată de factorul de secetă excesivă, totuși cultura

de soia nu a fost menționată pentru acordarea de despăgubiri.

Cu privire la

omisiunea includerii culturii de soia între culturile prevăzute de H.G. nr.

1202/2007 și H.G. nr.  636/2006 reclamanta a formulat plângere prealabilă către

Guvernul României, însă cu Adresa din 15 iulie 2008, acesta a comunicat un

"refuz nejustificat" de soluționare a cererii, refuz ce o vătăma pe

reclamantă în drepturile sale recunoscute de Legea nr. 381 din 13 iunie 2002.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 12 ianuarie 2009 pârâtul Guvernul României a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu suntem în prezența unui refuz

nejustificat așa cum este definit de disp. art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004 și excepția tardivității introducerii acțiunii, aceasta nefiind

introdusă în termenul de decădere de 1 an de la emiterea actelor administrative

cu caracter individual H.G. nr. 1202/2007 și H.G. nr. 636/2007.

Cu privire la fondul

acțiunii pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 13 ianuarie

2009 M.A.P.D.R. a formulat cererea de intervenție accesorie în favoarea

pârâtului solicitând instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în

vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 381/2002, coroborate

cu dispozițiile art. 10 din Ordinul nr. 419/2002.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 1854 din 5 mai 2009 a respins excepțiile inadmisibilității și

tardivității acțiunii invocate de Guvernul României.

A respins acțiunea

formulată de reclamanta S.C. Ț. & Ț. S.R.L. Călărași în contradictoriu cu

Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta s-a

adresat Guvernului cu plângere prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 și a primit răspuns de la această autoritate în sensul că

inițiatorul actului apreciază reclamația administrativă ca neîntemeiată.

Pe fondul cererii,

prima instanță a reținut următoarele:

Conform art. 17 din

Legea nr. 381/2002 "Persoanele fizice sau juridice beneficiază de

prevederile prezentei legi dacă au fost afectate de fenomenele naturale și

bolile prevăzute la art. 2 și se afla în zone calamitate, declarată prin

hotărâre a Guvernului, și au culturile, plantațiile, animalele, pasările,

familiile de albine sau peștii asigurate prin societăți de asigurare".

Pe de altă parte, nu

poate fi invocată lipsa de diligență a producătorului care nu ar fi realizat

irigațiile/care și-ar fi asumat riscul înființării culturii în condițiile

secetei în iarna - primăvara, deoarece aceste condiții sunt comune tuturor

culturilor calamitate natural.

Astfel, art. 1 din

H.G. nr. 636/2007 modificată declară starea de calamitate naturală în

agricultură în zonele în care culturile de câmp însămânțate în toamna anului

2006 și în primăvara anului 2007 au fost afectate de seceta excesivă,

persistentă în timp, din perioada 2006 - 2007, și care afectează terenurile

neirigate.

Argumentele care se

rețin în motivarea refuzului de acordare a despăgubirilor și pentru culturile

de soia sunt cele referitoare la acordarea de prioritate culturilor agricole

calamitate în funcție de importanța strategică a acestora (cele necesare pentru

a asigura hrana populației, respectiv furaje pentru animale), în raport de

fondurile existente.

În susținerea

caracterului nejustificat al acestui refuz, reclamanta invocă prin acțiune

dreptul acordat de Legea nr. 381/2002.

Curtea constată însă,

având în vedere dispozițiile art. 17 coroborate cu celelalte dispoziții din

legea privind acordarea despăgubirilor în caz de calamitate naturală în

agricultură, că dreptul producătorilor agricoli la despăgubiri nu se naște la

ivirea stării de calamitate naturală, ci ca urmare a îndeplinirii mai multor

condiții.

Una dintre aceste

condiții este aceea că respectiva cultură să fie inclusă în H.G. care declară

starea de calamitate.

Guvernul are aceasta

competenta în baza legii - art. 14 din Legea 381/2002, iar dreptul de apreciere

este larg: în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonelor

afectate, declara starea de calamitate naturale prin hotărâre".

Pârâtul și-a

exercitat dreptul de apreciere la adoptarea H.G. nr. 1202/2007 în limita

competențelor legale, cu justificarea refuzului de a soluționa favorabil

cererea reclamantei prin motive ce țin de interesul național, în contextul unor

condiții extraordinare (fenomen generalizat de secetă) și ținând seama de

fondurile alocate cu această destinație.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. "Ț. & Ț." S.R.L.

Călărași criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Curtea, verificând în

prealabil cererea de recurs formulată, a constatat că deși recurenta-reclamantă

a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00

RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate dosar, aceasta nu și-a

îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru,

conform legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de S.C. "Ț. & Ț." S.R.L. Călărași împotriva Sentinței

civile nr. 1854 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.