ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 438/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

fond.

Prin cererea înregistrată,

la data de 3 septembrie 2008, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC M.M.F.M.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.R., constatarea refuzului

nejustificat al acestuia de a modifica și completa H.G. nr. 1202/2007 în sensul

includerii culturii de soia între cele însămânțate în toamna anului 2006 și

primăvara anului 2007, calamitate natural, precum și obligarea pârâtului la

plata de despăgubiri în valoare de 95.880 lei, drept consecință a vătămării

reclamantei în drepturile conferite de Legea nr. 381/2002.

În cauză a fost formulată cerere

de intervenție în interesul pârâtului de către inițiatorul Proiectului,

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cerere care a fost

încuviințată în principiu.

fond.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1523 din

7 aprilie 2009, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât

și intervenient, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată,

admițând totodată cererea de intervenție în interesul pârâtului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, că numai

în măsura în care hotărârea de guvern privind declararea stării de calamitate

naturală în agricultură s-ar fi referit și la culturile de soia, reveneau în

sarcina reclamantei obligațiile procedurale prevăzute pentru producătorii

agricoli, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 381/2002.

Pe de altă parte, instanța a

apreciat că apărările pârâtului, cu privire la lipsa de diligență a reclamantei

care nu a realizat irigații și și-a asumat riscul înființării de culturi în

condiții de secetă, nu pot fi primite întrucât aceste condiții sunt comune

tuturor culturilor calamitate astfel cum prevede art. 1 din H.G. nr. 636/2007

referitor la culturile de câmp însămânțate în toamna anului 2006 și în

primăvara anului 2007.

Reținând argumentul pârâtului

cu privire la acordarea de prioritate culturilor agricole calamitate în funcție

de importanța lor strategică, precum și dreptul de apreciere conferit acestuia

prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 381/2002, instanța de fond a conchis că

la adoptarea H.G. nr. 1202/2007 pârâtul și-a exercitat dreptul de apreciere în

limita competențelor legale, iar refuzul său de a soluționa favorabil cererea

reclamantei este justificat prin motive de țin de interesul național.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta.

SC M.M.F.M. SRL Oltenița,

critică soluția instanței de fond deoarece hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită și încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Se invocă faptul că:

- instanța de fond, în mod

nelegal și nemotivat, a calificat răspunsul G.R. la plângerea reclamantei de

modificare și completare a H.G. nr. 1202/2007, ca fiind justificat;

- în răspunsul G.R. nu se

face referire la faptul că soia nu ar fi o cultură de importanță națională, iar

în Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1202/2007 nu se

fac referiri la cultura de soia sau la existența unor fonduri bugetare

„limitate”;

- între G.R. și Ministerul

Administrației și Dezvoltării Rurale, ca inițiator al H.G., au existat

neconcordanțe deoarece cultura de soia a fost propusă de minister pentru a fi

trecută la culturi calamitate, inclusiv județul Călărași și suprafața deținută

de reclamantă, dar în hotărârea de guvern această cultură nu a mai fost

înscrisă;

- ca urmare a refuzului

nejustificat, reclamantei i s-a produs un prejudiciu material creat prin

imposibilitatea acoperii pierderilor conferite din cauza secetei excesive.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cererii și admiterea

acțiunii reclamantei.

Ministerul Administrației și

Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

recurs.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente:

- în mod corect, instanța de

fond a apreciat ca fiind justificat refuzul G.R. de a modifica sau completa

H.G. nr. 1202 din 4/2007.

În baza Legii nr. 381/2002

privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură,

G.R., la sesizarea Ministerului Agriculturii, în funcție de calamitățile

naturale și de mărimea zonelor afectate, declară, prin hotărâre, starea de

calamitate și aprobă, tot prin hotărâre de guvern, soiurile de plante afectate

de fenomenele naturale, precum și atribuirea sumelor cuvenite despăgubirilor,

în funcție de sumele aprobate prin bugetul de stat în acest scop (conform art. 4

din Legea nr. 381/2002).

Elaborarea acestor acte se

face pe baza informațiilor primite de la A.N.M. cu privire la aria de

răspândire și intensitatea fenomenului meteorologic dar și de la direcțiile

pentru agricultură județene cu privire la suprafețele afectate pe culturile

asigurate și la gradul de afectare al acestora.

În temeiul art. 14 din Legea

nr. 381/2002, în contextul fenomenelor meteorologice extreme (secetă excesivă

persistentă în timp) din toamna anului 2006 și primăvara anului 2007, a fost emisă H.G. nr. 636/2007 când a fost declarată starea de calamitate naturală pentru

culturile de grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, rapiță.

Acest act normativ a fost

completat prin H.G. nr. 1202/2007 cu culturile de porumb și floarea soarelui,

iar recurenta solicită modificarea acesteia și includerea și a culturii de

soia.

Însă, refuzul G.R. de a

modifica actul normativ în sensul celor solicitate de recurentă este justificat

pentru că, așa cum a reținut și instanța de fond, fenomenul de secetă excesivă

a durat din toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007, au fost afectați

numeroși producători agricoli iar fondurile alocate de la buget sunt limitate,

astfel că a fost necesară stabilirea unui ordin de priorități în funcție de importanța

culturilor agricole afectate.

Este adevărat că în

răspunsul comunicat recurentei, G.R. nu a făcut referiri la toate aceste

aspecte, dar din interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 381/2002 și

a Normelor de aplicare a acesteia, se pot stabili condițiile în care

autoritățile statului, cu atribuții în acest domeniu, procedează la emiterea

actelor normative.

Pentru că H.G. nr. 1202/2007

viza declararea stării de calamitate pentru culturile de porumb și floarea

soarelui, este firesc ca nota de fundamentare ce a fost elaborată să nu

cuprindă referiri la cultura de soia, dar cu privire la sumele de bani se face

trimitere la faptul că mai exista un disponibil bănesc de 500 milioane lei din

suma prevăzută inițial pentru despăgubiri din calamități.

Recurenta face o confuzie

între Nota de fundamentare a H.G. nr. 1202/2007 și Centralizatorul cu suma

despăgubirilor întocmit în baza datelor transmise de direcțiile pentru

agricultură județene și care, într-adevăr, cuprinde și suprafețele cultivate cu

soia, însă Nota de fundamentare a vizat numai suprafețele cultivate cu porumb

și floarea-soarelui, astfel că nu se poate vorbi de o poziție diferită a G.R. de

cea a Ministerului Agriculturii.

Fiind respins capătul de

cerere privind constatarea refuzului nejustificat al G.R. pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 1202/2007, nu poate fi admis nici capătul de cerere

privind acordarea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului creat ca

urmare a secetei excesive.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.,

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC M.M.F.M. SRL Oltenița împotriva sentinței civile nr. 1523 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2010.