ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3763/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14

octombrie 2009, SC „A.B.” SA a chemat în judecată Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând a se constata refuzul nejustificat

al pârâtului de a soluționa cererea societății privind aprobarea sumelor

necesare pentru despăgubirea cuvenită pentru calamitarea culturilor agricole în

anul 2008 - 2009, de a dispune sesizarea Guvernului României pentru emiterea

hotărârii prevăzută de Legea nr. 381/2002, urmând a se decide și plata daunelor

în valoare de 3.152.665,96 RON.

Pârâtul a depus la 11

ianuarie 2010 întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și

prematurității acțiunii, precum și cea a lipsei calității procesuale pasive.

Prin Sentința civilă

nr. 486 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârât și totodată, a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că pârâtul și-a îndeplinit

obligațiile impuse de art. 14 din Legea nr. 381/2002, pentru a se proceda la

adoptarea unei hotărâri de guvern privind declanșarea stării de calamitate,

nefiind justificate pretențiile societății pentru acordarea de despăgubiri.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC „A.B.” SA, criticând-o pentru nelegalitate și în

subsidiar și pentru netemeinicie.

Astfel, în principal,

reclamanta a invocat împrejurarea că instanța a soluționat cauza pronunțându-se

asupra temeiniciei acțiunii, fără însă a intra în cercetarea fondului. În acest

sens, reclamanta a precizat că în ședința publică de la 12 ianuarie 2010,

instanța a pus în discuție doar excepțiile invocate de pârât, luând concluziile

părților sub acest aspect, după care a rămas în pronunțare asupra excepțiilor

și a cererii de probe.

În subsidiar,

reclamanta a criticat și soluția dată fondului procesului, învederând că

instanța a reținut în mod eronat faptul că pârâtul și-ar fi îndeplinit

obligațiile prevăzute de Legea nr. 381/2002 și că nu se află în culpă pentru a

putea fi obligat la despăgubiri.

Analizând cauza în

raport de motivele invocate și de prevederile art. 312 alin. (3) și (5), art.

313 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea va

constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel cum rezultă

din practicaua sentinței recurate, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2010

au fost puse în discuția părților excepțiile inadmisibilității și

prematurității acțiunii și cea a lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului, Curtea rămânând în pronunțare asupra excepțiilor și amânând

pronunțarea la data de 26 ianuarie 2010.

Întrucât instanța a

soluționat litigiul, respingând acțiunea ca neîntemeiată, fără a intra în

cercetarea fondului, Înalta Curte, admițând recursul va casa hotărârea și va

dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport de soluția

dată recursului, nu vor mai fi analizate și celelalte motive ce privesc fondul

procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC „A.B.” SA împotriva Sentinței civile nr. 486 din 26 ianuarie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2010.