ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3763/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 octombrie 2009, SC „A.B.” SA a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea societății privind aprobarea sumelor necesare pentru despăgubirea cuvenită pentru calamitarea culturilor agricole în anul 2008 - 2009, de a dispune sesizarea Guvernului României pentru emiterea hotărârii prevăzută de Legea nr. 381/2002, urmând a se decide și plata daunelor în valoare de 3.152.665,96 RON. Pârâtul a depus la 11 ianuarie 2010 întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii, precum și cea a lipsei calității procesuale pasive.

Prin Sentința civilă nr. 486 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârât și totodată, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile impuse de art. 14 din Legea nr. 381/2002, pentru a se proceda la adoptarea unei hotărâri de guvern privind declanșarea stării de calamitate, nefiind justificate pretențiile societății pentru acordarea de despăgubiri. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC „A.B.” SA, criticând-o pentru nelegalitate și în subsidiar și pentru netemeinicie. Astfel, în principal, reclamanta a invocat împrejurarea că instanța a soluționat cauza pronunțându-se asupra temeiniciei acțiunii, fără însă a intra în cercetarea fondului.

În acest sens, reclamanta a precizat că în ședința publică de la 12 ianuarie 2010, instanța a pus în discuție doar excepțiile invocate de pârât, luând concluziile părților sub acest aspect, după care a rămas în pronunțare asupra excepțiilor și a cererii de probe. În subsidiar, reclamanta a criticat și soluția dată fondului procesului, învederând că instanța a reținut în mod eronat faptul că pârâtul și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr. 381/2002 și că nu se află în culpă pentru a putea fi obligat la despăgubiri. Analizând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 312 alin. (3) și (5), art. 313 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel cum rezultă din practicaua sentinței recurate, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2010 au fost puse în discuția părților excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii și cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, Curtea rămânând în pronunțare asupra excepțiilor și amânând pronunțarea la data de 26 ianuarie 2010. Întrucât instanța a soluționat litigiul, respingând acțiunea ca neîntemeiată, fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, admițând recursul va casa hotărârea și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. În raport de soluția dată recursului, nu vor mai fi analizate și celelalte motive ce privesc fondul procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC „A.B.” SA împotriva Sentinței civile nr. 486 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.