ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5263/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 ianuarie 2011, SC A.A.P. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură solicitând a se constata dreptul de a beneficia, conform Legii nr. 381/2002, de despăgubiri pentru pierderile provocate de seceta prelungită din 2009, obligarea pârâților să aprobe sumele necesare, să transmită Ministerului Finanțelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare, să alimenteze conturile direcțiilor județene pentru agricultură și să achite suma de 92.800 RON despăgubiri. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în anul 2009 a înregistrat pierderi majore ale culturilor agricole datorită secetei prelungite care a afectat zona Moldovei, iar pentru acordarea despăgubirilor a îndeplinit toate condițiile prevăzute de lege.

Reclamanta a mai arătat că inexistența unei hotărâri de guvern de declarare a stării de calamitate naturală nu exonerează de răspundere ministerul pârât, care este obligat conform art. 14 din Legea nr. 381/2002 să sesizeze Guvernul României și să elaboreze proiectul de hotărâre. Prin sentința nr. 49 din 7 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, reținând lipsa calității procesuale pasive a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și respectiv, admițând excepția inadmisibilității cererii invocate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu are atribuții în domeniul gestionării schemei prevăzute de Legea nr. 381/2002, plățile fiind efectuate prin conturile direcțiilor județene pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Referitor la excepția invocată de ministerul pârât, instanța a constatat, pe de o parte, că Legea nr. 381/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 291/2010, iar pe de altă parte, chiar și în situația când actul normativ în vigoare în anul 2009 ar produce efecte juridice, procedura prevăzută de art. 14 nu a fost finalizată prin emiterea unei hotărâri de guvern prin care să se declare starea de calamitate și să se stabilească zonele și culturile pentru care se acordă despăgubiri, precum și cuantumul acestora. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A.A.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a invocat greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în raport de prevederile art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (2) din O.G.

nr. 14/2002, potrivit cărora pârâta este instituția responsabilă cu implementarea formelor de ajutor de stat, prin centrele sale județene. De asemenea, reclamanta a arătat că instanța a admis în mod eronat excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Legea nr. 381/2002 fiind în vigoare la momentul producerii daunelor, iar potrivit normelor comunitare obligatorii cuprinse în Regulamentul CE nr. 1857 din 15 decembrie 2006, producătorii agricoli ce au suferit pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile urmează a primi despăgubiri, ce vor fi plătite direct fermierilor. Reclamanta a invocat în recurs și prevederile O.G. nr. 14/2010 privind măsurile financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, dispoziții care însă nu au fost respectate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care nu și-a îndeplinit obligația de a elabora proiectul de hotărâre.

În recursul reclamantei s-a arătat și împrejurarea că inexistența unei hotărâri de guvern de declarare a stării de calamitate naturală nu exonerează ministerul pârât de răspundere, întrucât nu a întocmit proiectul de hotărâre prin care să se decare starea de calamitate pentru anul agricol 2009 în județul Iași, deși avea la dispoziție întreaga documentație privind situația producătorilor agricoli și pierderile suferite. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, s-a reținut în mod justificat că această autoritate nu are atribuții nici în procedura de constatare a pagubelor cauzate de calamitățile naturale și nici în cea de acordare a despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 381/2002. Cât privește dispozițiile O.G. nr. 14/2010, acestea nu sunt incidente în cauză, actul normativ reglementând ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010, în timp ce pierderile reclamate de societatea agricolă au fost produse în 2009. Curtea constată că soluția privind respingerea acțiunii față de ministerul pârât este justificată, nefiind finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 381/2002.

Acțiunea reclamantei a fost formulată în temeiul actului normativ susmenționat, în prezent abrogat prin Legea nr. 281/2010 pentru aprobarea ajutorului de stat, în agricultură. Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 281/2010, măsurile adoptate în baza unor acte normative anterioare, printre care este menționată și Legea nr. 381/2002, aflate în derulare, se finalizează conform dispozițiilor în vigoare la data inițierii, dacă respectivele măsuri au fost aplicate anterior datei de 1 ianuarie 2010 și produc efecte și după această dată. Întrucât reclamanta a solicitat despăgubiri pentru anul 2009, demarând procedura administrativă în vederea obținerii acestora în temeiul Legii nr. 381/2002, rămân incidente în cauză dispozițiile acestui act normativ.

Potrivit art. 17 din această lege, persoanele fizice și juridice beneficiază de prevederile actului normativ dacă au fost afectat e de fenomene naturale și se află în zona calamitată, declarată prin hotărâre de guvern și au culturile asigurate prin societăți de asigurare. În cauză, nu a fost îndeplinită cerința prealabilă a emiterii hotărârii prin care să se declare starea de calamitate ce condiționează acordarea despăgubirilor, astfel încât în mod corect s-a reținut sub acest aspect inadmisibilitatea acțiunii. De menționat că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin adresa din 30 septembrie 2009, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului, și-a îndeplinit obligația de sesizare a Guvernului, ce-i revenea potrivit art. 14 din Legea nr. 381/2002, nefiind însă emisă hotărârea prin care să se declare starea de calamitate naturală și să se stabilească valoarea despăgubirilor pe unitatea de suprafață agricolă.

Cât privește critica referitoare la neaplicarea normelor comunitare reprezentate de Regulamentul CE nr. 1857/2006, Curtea nu o poate primi, nefiind administrate probe în cauză dacă despăgubirile solicitate ar corespunde cu regulile concurenței și ale ajutoarelor de stat, pentru a putea fi acordate. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.A.P. împotriva sentinței nr. 49 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2011.