ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5263/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 12

ianuarie 2011, SC A.A.P. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

solicitând a se constata dreptul de a beneficia, conform Legii nr. 381/2002, de

despăgubiri pentru pierderile provocate de seceta prelungită din 2009,

obligarea pârâților să aprobe sumele necesare, să transmită Ministerului

Finanțelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare, să alimenteze

conturile direcțiilor județene pentru agricultură și să achite suma de 92.800 RON

despăgubiri.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că în anul 2009 a înregistrat pierderi majore ale culturilor

agricole datorită secetei prelungite care a afectat zona Moldovei, iar pentru acordarea

despăgubirilor a îndeplinit toate condițiile prevăzute de lege.

Reclamanta a mai arătat

că inexistența unei hotărâri de guvern de declarare a stării de calamitate naturală

nu exonerează de răspundere ministerul pârât, care este obligat conform art. 14

din Legea nr. 381/2002 să sesizeze Guvernul României și să elaboreze proiectul de

hotărâre.

Prin sentința nr. 49 din

7 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea, reținând lipsa calității procesuale pasive a Agenției de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură și respectiv, admițând excepția inadmisibilității

cererii invocate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

nu are atribuții în domeniul gestionării schemei prevăzute de Legea nr. 381/2002,

plățile fiind efectuate prin conturile direcțiilor județene pentru agricultură și

dezvoltare rurală.

Referitor la excepția

invocată de ministerul pârât, instanța a constatat, pe de o parte, că Legea nr.

381/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 291/2010, iar pe de altă parte, chiar și

în situația când actul normativ în vigoare în anul 2009 ar produce efecte juridice,

procedura prevăzută de art. 14 nu a fost finalizată prin emiterea unei hotărâri

de guvern prin care să se declare starea de calamitate și să se stabilească zonele

și culturile pentru care se acordă despăgubiri, precum și cuantumul acestora.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC A.A.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a invocat

greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură, în raport de prevederile art. 2 alin. (2) și

art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 14/2002, potrivit cărora pârâta este instituția responsabilă

cu implementarea formelor de ajutor de stat, prin centrele sale județene.

De asemenea, reclamanta

a arătat că instanța a admis în mod eronat excepția inadmisibilității acțiunii,

formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Legea nr. 381/2002 fiind

în vigoare la momentul producerii daunelor, iar potrivit normelor comunitare obligatorii

cuprinse în Regulamentul CE nr. 1857 din 15 decembrie 2006, producătorii agricoli

ce au suferit pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile urmează a

primi despăgubiri, ce vor fi plătite direct fermierilor.

Reclamanta a invocat în

recurs și prevederile O.G. nr. 14/2010 privind măsurile financiare pentru reglementarea

ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, dispoziții care însă nu au

fost respectate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care nu și-a îndeplinit

obligația de a elabora proiectul de hotărâre.

În recursul reclamantei

s-a arătat și împrejurarea că inexistența unei hotărâri de guvern de declarare a

stării de calamitate naturală nu exonerează ministerul pârât de răspundere, întrucât

nu a întocmit proiectul de hotărâre prin care să se decare starea de calamitate

pentru anul agricol 2009 în județul Iași, deși avea la dispoziție întreaga documentație

privind situația producătorilor agricoli și pierderile suferite.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, referitor la admiterea

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură, s-a reținut în mod justificat că această autoritate nu are atribuții

nici în procedura de constatare a pagubelor cauzate de calamitățile naturale și

nici în cea de acordare a despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 381/2002.

Cât privește dispozițiile

O.G. nr. 14/2010, acestea nu sunt incidente în cauză, actul normativ reglementând

ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010, în timp

ce pierderile reclamate de societatea agricolă au fost produse în 2009.

Curtea constată că soluția

privind respingerea acțiunii față de ministerul pârât este justificată, nefiind

finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 381/2002.

Acțiunea reclamantei a

fost formulată în temeiul actului normativ susmenționat, în prezent abrogat prin

Legea nr. 281/2010 pentru aprobarea ajutorului de stat, în agricultură.

Potrivit art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 281/2010, măsurile adoptate în baza unor acte normative anterioare,

printre care este menționată și Legea nr. 381/2002, aflate în derulare, se finalizează

conform dispozițiilor în vigoare la data inițierii, dacă respectivele măsuri au

fost aplicate anterior datei de 1 ianuarie 2010 și produc efecte și după această

dată.

Întrucât reclamanta a

solicitat despăgubiri pentru anul 2009, demarând procedura administrativă în vederea

obținerii acestora în temeiul Legii nr. 381/2002, rămân incidente în cauză dispozițiile

acestui act normativ.

Potrivit art. 17 din această

lege, persoanele fizice și juridice beneficiază de prevederile actului normativ

dacă au fost afectat e de fenomene naturale și se află în zona calamitată, declarată

prin hotărâre de guvern și au culturile asigurate prin societăți de asigurare.

În cauză, nu a fost îndeplinită

cerința prealabilă a emiterii hotărârii prin care să se declare starea de calamitate

ce condiționează acordarea despăgubirilor, astfel încât în mod corect s-a reținut

sub acest aspect inadmisibilitatea acțiunii.

De menționat că Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin adresa din 30 septembrie 2009, înregistrată

la Secretariatul General al Guvernului, și-a îndeplinit obligația de sesizare a

Guvernului, ce-i revenea potrivit art. 14 din Legea nr. 381/2002, nefiind însă emisă

hotărârea prin care să se declare starea de calamitate naturală și să se stabilească

valoarea despăgubirilor pe unitatea de suprafață agricolă.

Cât privește critica referitoare

la neaplicarea normelor comunitare reprezentate de Regulamentul CE nr. 1857/2006,

Curtea nu o poate primi, nefiind administrate probe în cauză dacă despăgubirile

solicitate ar corespunde cu regulile concurenței și ale ajutoarelor de stat, pentru

a putea fi acordate.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.A.P. împotriva

sentinței nr. 49 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2011.