ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3213/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 565/45 din 24 august 2010, reclamanta SC A. Movileni SA a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pentru a se constata dreptul său de a beneficia de despăgubiri în valoare de 944.000 lei, conform Legii nr. 381/2002, provocate de seceta prelungită în anul 2009, cu obligarea pârâtelor de a aproba și plăti sumele necesare acordării acestora și a transmite Ministerului Finanțelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare, împreună cu situația centralizatoare a calamităților pe județe, precum și a alimenta conturile Direcțiilor pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală cu aceste sume.

A solicitat, totodată, și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitatea sa de producător agricol, a cultivat și comercializat o gamă largă de produse agricole, însă în anul 2009 zona Moldovei a fost afectată de pierderi majore, cauzate de fenomene naturale - respectiv seceta prelungită, ce s-a constituit ca o calamitate naturală în sensul art. 1 din Legea nr. 381/2002, astfel cum rezultă și din procesele-verbale de constatare și evaluare a pagubelor, potrivit cărora s-a realizat o producție de aprox. 30% din cea prognozată, deși a fost respectată tehnologia culturilor respective, acestea fiind și asigurate la SC A.R.A.V.I.G. SA. A mai arătat că înștiințarea privind afectarea culturilor de secetă a fost depusă la consiliul comunal, în condițiile art. 20 din Legea nr. 381/2002, iar procesele-verbale de constatare au fost trimise D.A.D.R.

Iași, care le-a centralizat și trimis la M.A.D.R. cu adresa nr. 4312 din 25 august 2009, însă pârâtul M.A.D.R. nu și-a îndeplinit obligația de aprobare a sumelor necesare acordării despăgubirilor. Reclamanta a precizat că la data de 26 ianuarie 2010 a mai formulat o cerere de chemare în judecată pentru aceleași despăgubiri, în dosarul nr. 63/45/2010 al Curții de Apel Iași, cerere respinsă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, astfel că la data de 28 mai 2010 a procedat la notificarea pârâtei M.A.P.D.R., în sensul celor solicitate prin prezenta acțiune, iar la data de 28 mai 2010 a notificat Guvernul României pentru a emite o hotărâre de declarare a calamității naturale.

Întrucât Guvernul României i-a răspuns prin adresa nr. 15/A/4379/CA din 23 iunie 2010, în sensul existenței unui proiect de hotărâre pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modul de acordare a ajutorului de stat pentru plata primelor de asigurare, conform căruia producătorii agricoli urmează a primi despăgubiri din partea societății de asigurare. Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin întâmpinarea formulată a invocat următoarele excepții: prescripția dreptului la acțiune, de inadmisibilitate și de prematuritate a acțiunii. Pârâta A.P.I.A. București prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu deține vreo atribuție legală în domeniul gestionării schemei prevăzute de Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor pentru calamități naturale în agricultură, competențele revenind Direcției generale pentru agricultură și industria alimentară județene, M.A.D.R.

și Guvernului României. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 266/CA din 8 noiembrie 2010 a admis excepțiile privind prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltarea Rurale (M.A.D.R.) și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București (A.P.I.A.) și a respins acțiunea reclamantei SC A. Movileni SA în contradictoriu cu acești pârâți. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că petitul acțiunii în prezenta cauză, care constă în demersul reclamantei având ca scop determinarea pârâților M.A.P.D.R. și A.P.I.A. de a proceda la aprobarea sumelor reprezentând despăgubiri cauzate de calamitățile naturale înregistrate în anul agricol 2009, este prematur formulat.

Competența legală de aprobare și „acordare” a despăgubirilor vizate prin acțiune, conform art. 4 din O.G.

nr. 4/2010 invocată de reclamantă, excede competenței pârâtului M.A.P.D.R., acesta îndeplinindu-și obligația ce-i revenea, de a centraliza situațiile primite de la direcțiile agricole județene și a le înainta Secretariatului General al Guvernului României cu adresa nr. 125128 din 30 septembrie 2009, cu scopul analizei și acordării de „despăgubiri cu precizarea sumei estimate la nivel de țară” . De altfel, însăși reclamanta, care nu a înțeles să-și îndrepte prezenta acțiune și împotriva Guvernului României, recunoaște că a „notificat" Guvernul în scopul emiterii hotărârii în acest sens, dar că o astfel de hotărâre nu a fost adoptată până la data pronunțării sentinței de față, întrucât administrația centrală intenționează a schimba procedura de acordare a ajutorului de stat pentru plata primelor de asigurare, în concordanță cu normele europene și resursele bugetare de care dispune în prezent.

Ca atare, atât timp cât Guvernul României nu a adoptat actul prevăzut expres, care să stabilească zona de calamitate și suma efectivă alocată pentru plata despăgubirilor, nu există temei legal pentru obligarea pârâtului M.A.P.D.R. de a individualiza și „aprobă” plata unor astfel de sume, ori a face demersuri către M.F.P. cu scopul alocării fondurilor necesare plății lor, astfel de proceduri putând fi urmate doar pe baza hotărârii administrației centrale competente - Guvernul României - ce va determina și întinderea despăgubirilor, corelat cu disponibilitățile financiare bugetare. Așa fiind, Curtea a constatat ca fiind inutilă analiza celorlalte excepții invocate de pârâtul M.A.D.R. Totodată, prima instanță a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A.P.I.A.

București, motivat de faptul că dispozițiile legale în vigoare nu cuprind vreo atribuție în privința derulării procedurii de stabilire și plată a daunelor rezultate din constatarea unor calamități naturale care să afecteze culturile agricole, conform O.G. nr. 4/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală. În motivarea căii de atac, se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - în mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității acțiunii pe considerentul că atât timp cât nu s-a emis o hotărâre de guvern care să declare starea de calamitate în funcție de documentația primită de la toate direcțiile agricole din țară, M.A.D.R.

nu poate da curs solicitării de a efectua plata sumelor cu titlu de despăgubiri. În acest sens se menționează că M.A.D.R., în temeiul art. 8 din Ordinul nr. 419/2002 avea obligația de a elabora proiectul de hotărâre de Guvern prin care să se declare starea de calamitate pentru anul agricol 2009 în zonele afectate, respectiv în județul Iași, însă această autoritate publică nu și-a îndeplinit această obligație, astfel că nici nu poate invoca propria turpitudine prin invocarea excepției prematurității acțiunii. Se apreciază că urmare a îndeplinirii tuturor procedurilor prevăzute de lege pentru obținerea despăgubirilor, conform art. 18 alin. (2) din Ordinul nr. 419/2002, M.A.D.R. trebuia să efectueze plata despăgubirilor, chiar dacă nu a fost notificat Guvernul pentru emiterea hotărârii pentru declararea stării de calamitate naturală.

- în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.I.A. București, întrucât aceasta nu a fost chemată în judecată, nefiind parte în cauza dedusă judecății. Pe de altă parte, se apreciază că A.P.I.A. București trebuie să stea în judecată deoarece, conform art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 14/2002 (corect O.G. nr. 14/2010), instituția responsabilă cu implementarea formelor de ajutor de stat este M.A.D.R. prin A.P.I.A. – centrele județene ale acesteia. Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată, combătând criticile formulate de recurenta-reclamantă.

Se arată, în esență, că A.P.I.A. nu are atribuții și nu gestionează procedura de implementare a Legii nr. 381/2002, iar dispozițiile O.G. nr. 14/2010 privind măsurile financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate pentru producătorii agricoli nu sunt aplicabile speței de față. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltarea Rurale a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală sentința recurată sub aspectul soluției asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. și a prematurității acțiunii. 3. Soluția instanței de recurs. Criticile privind greșita soluționare a excepției prematurității acțiunii sunt nefondate.

După cum se constată, acțiunea reclamantei a fost formulată în temeiul Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură (în prezent abrogată prin Legea nr. 281/2010, publicată în M.Of. al României, Partea I nr. 888 din 30 decembrie 2010, pentru aprobarea unor reglementări în domeniul ajutorului de stat în agricultură și pentru completarea O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010). Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 281/2010, „măsurile adoptate în baza actelor normative prevăzute la alin. (1), aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se finalizează conform dispozițiilor în vigoare la data inițierii acestora, dacă respectivele măsuri au fost aplicate anterior datei de 1 ianuarie 2010 și produc efecte și după această dată”.

Printre actele normative prevăzute la alin. (1) se numără și Legea nr. 381/2002 menționată. Întrucât reclamantul a solicitat despăgubiri în caz de calamitate naturală în agricultură pentru anul 2009, demarând procedura în vederea obținerii acestora în temeiul Legii nr. 381/2002, în raport de dispozițiile legale menționate, rezultă că incidente în cauză sunt dispozițiile Legii nr. 381/2002. Potrivit art. 17 din Legea nr. 381/2002, „persoanele fizice și juridice beneficiază de prevederile prezentei legi dacă au fost afectate de fenomene naturale și bolile prevăzute la art. 2 și se află în zona calamitată, declarată prin hotărâre a Guvernului și au culturile, plantațiile, animalele, pădurile, familiile de albine și peștii, asigurate prin societăți de asigurare”.

Rezultă din cuprinsul acestor dispoziții că acordarea despăgubirilor conform Legii nr. 381/2002 este condiționată de declararea stării de calamitate prin hotărâre a Guvernului. În cauză, necontestat este faptul că nu a fost emisă o astfel de hotărâre. Este adevărat că M.A.D.R., potrivit art. 14 din legea menționată „sesizează Guvernul, care, în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonelor afectate, declară starea de calamitate naturală prin hotărâre”, însă obiectul acțiunii îl constituie constatarea, aprobarea și plata sumei de 944.000 lei reprezentând despăgubiri pentru pagubele suferite în urma secetei din anul agricol 2009 și nu îndeplinirea obligației de sesizare a Guvernului.

De altfel, M.A.D.R. prin adresa nr. 125128 din 30 septembrie 2009, înregistrată la Secretariatul general al Guvernului României și-a îndeplinit obligația de sesizare. Față de cele reținute, în lipsa unei hotărâri de Guvern prin care să fie declarată starea de calamitate naturală, demersul recurentei-reclamante la instanța de contencios administrativ este prematur, astfel că în mod corect a fost admisă excepția prematurității acțiunii și respinsă acțiunea acesteia. Critica privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.P.I.A. este nefondată.

Avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A., cu modificările și completările ulterioare, cât și cele ale Legii nr. 381/2002, precum și ale Ordinului nr. 419/2002 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, dar și susținerile recurentei-reclamante din cererea de chemare în judecată și din cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât A.P.I.A. nu poate fi subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, neavând nicio atribuție și negestionând în vreun fel procedura de acordare a despăgubirilor conform Legii nr. 381/2002.

Mai mult, astfel cum s-a reținut anterior, temeiul juridic al demersului reclamantei îl constituie dispozițiile Legii nr. 381/2002. Dispozițiile O.G. nr. 14/2010 ce a intrat în vigoare la 2 februarie 2010 (și nu O.G. nr. 14/2002, cum greșit s-a menționat în cererea de recurs) privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, nu sunt aplicabile cauzei deduse judecății, întrucât acest act normativ se referă la ajutoarele de stat în sectorul agricol și nu la despăgubirile solicitate în cauza de față pentru anul 2009, în caz de calamitate naturală în agricultură. În consecință, față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază criticile ca fiind nefondate, astfel că, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. Movileni SA împotriva sentinței civile nr. 266/CA din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2011.