ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 834/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, prin cererea nr. 2172/II/5/2008, a transmis instanței cererea de

transfer a persoanei condamnate Y.E., cetățean turc, aflat în executarea

pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 907/ F din 25

iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală.

Curtea de Apel Bacău, prin

sentința penală nr. 11 din 19 ianuarie 2009, analizând actele dosarului, a

constatat că prin hotărârea de condamnare Y.E. a mai fost obligat la plata

sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către statul român, cât și confiscarea

sumei de 3900 euro, dispoziții neexecutare de condamnat, condiții în care a

dispus în baza art. 139 alin. (4) din Legea nr. 392/2004, respingerea cererii

de transfer în vederea executării pedepsei aplicate în Republica Turcia.

Împotriva acestei hotărâri,

condamnatul a formulat recurs, susținând că, deși nu s-a achitat de plata

sumelor sus-menționate către statul român, fiind cetățean turc, se poate

dispune transferarea sa.

Recursul este nefondat.

Recurentul, cetățean turc, a

fost condamnat de Tribunalul București, secția I penală, la pedeapsa închisorii

de 6 ani, pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, hotărâre rămasă

definitivă.

La 27 octombrie 2007

condamnatul a formulat cerere de transfer, acceptată de Tribunalul penal nr. 8

din Ankara, urmând ca Y.E. să execute pedeapsa închisorii în același cuantum,

avându-se în vedere inclusiv încriminarea penală a infracțiunii de trafic de

droguri în legislația turcă.

Deși din punctul de vedere

al condițiilor de fond și formă condițiile sunt îndeplinite, corect s-a

constatat că persoana condamnată nu a executat toate dispozițiile ce-l privesc

prin hotărârea de condamnare, iar o executare silită asupra sumelor datorate în

situația transferării sale în Republica Turcia este mult îngreunată.

De altfel, instanța a dat

dovadă de clemență, acordând condamnatului două termene în vederea realizării

plății sumelor către statul român, și cum această obligație nu s-a realizat,

condamnatul are posibilitatea după executarea plății să formuleze o nouă

cerere.

Față de cele de mai sus,

recursul persoanei condamnate este nefondat și va fi respins potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana condamnată Y.E. împotriva sentinței penale nr. 11

din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Obligă recurentul persoană

condamnată să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul

de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2009.