ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2142/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2142/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din 28 martie 2008,

Curtea de Apel București, secția l penală, în temeiul art. 140 din Legea nr. 302/2004,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de transferare, pentru continuarea executării,

într-un penitenciar din Republica Elenă a pedepsei

de 7 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare române, cerere formulată

de petentul-

condamnat F.K.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția din data de 7 martie 2008, în

dosarul nr. 5.440/ll/5/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

sesizat instanța, în vederea judecării cererii de transferare, pentru

continuarea executării într-un penitenciar din Republica Elenă a pedepsei de 7

ani închisoare aplicată numitului F.K.

În motivare, s-a arătat că, prin adresa nr. 125.826/2006

din data de 19 noiembrie 2007, Ministerul Justiției – D.D.I.T., a transmis

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

cererea formulată de petentul-condamnat F.K., prin

care a solicitat transferarea sa într-un

penitenciar din Republica Elenă,

în vederea continuării executării

pedepsei rezultante de 7 ani închisoare care i-a fost aplicată pentru comiterea

infracțiunilor: trafic

de persoane, în

variantă agravată și în formă continuată, prevăzută de

art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

13 C. pen., și trafic de minori, în variantă agravată și în formă continuată,

prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. S-a mai menționat

că în dosarul nr. 899/1/2006,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a admis cererea de

extrădare formulată de Republica Elenă și a dispus amânarea predării după

executarea pedepsei închisorii.

Au fost depuse: adresa nr. 125.826/2006 din

data de 19 noiembrie 2007 a Ministerului Justiției – D.D.I.T. către Parchetul

Curții de Apel București, cererea de transferare formulată de

petentul-condamnat, adresa nr. C-1.237 din 15 octombrie 2007

a Ambasadei României la Atena, Republica Elenă,

însoțită de

confirmare la transferare din data de 2 iulie 2007 a

Ministerului Justiției al Republicii Elene, în limbile greacă și română,

informații asupra modului de executare a pedepsei închisorii în Grecia, în

limbile greacă și română,

declarația de

consimțământ la transferare din data de 15 noiembrie 2008 a

petentului-condamnat,

în limbile greacă și română, certificatul de naștere al petentului-condamnat,

în limbile greacă și română, extrase din legile nr. 1.708/1987 privind

ratificarea actului de transfer al persoanelor condamnate, în limbile greacă și

română, cu adresa din data de

26 iulie 2007

a Parchetului de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță din

Atena, în

limbile greacă și română,

nr. 2.408/1996

privind modificările Codului penal, Codului de procedură

penală și

Codului regulilor de bază de tratament al deținuților, în limbile greacă și

română, extras C. pen., în limbile greacă și română, extras din Legea nr. 2.331/1995

pentru prevenirea și reprimarea legitimizării veniturilor ilegale, în limbile

greacă și română, modificată, completată și înlocuită prin Legea nr. 3.424/2005,

în limbile greacă și română, procesul-verbal din data de 15 noiembrie 2008,

întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind audierea

petentului-condamnat, care este de acord cu transferul său într-un penitenciar

din Republica Elenă

, sentința penală nr. 13/

MF din 4 octombrie 2005 a Tribunalului Argeș, secția

penală, minuta

deciziei penale nr. 5.386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 24/ MF

din 25 septembrie 2006, adresa nr. I 269.013 din 3 martie 2008 a Penitenciarului

Rahova privind situația executării pedepsei închisorii, extrase din dosarele nr.

8.322/46/2005 (1.137/P/2005) al Curții de Apel Pitești, nr. 899/1/2006 și nr. 6.

728/1/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, toate referitoare la

cererea de extrădare.

La termenul de judecată

din data de 14 noiembrie 2008, curtea de apel a

procedat la ascultarea petentului-condamnat, care a

învederat că dorește să continue executarea pedepsei închisorii într-un

penitenciar din Republica Elenă, deoarece în țara sa se află întreaga familie.

Petentul-condamnat a formulat, fiindu-i

încuviințată, proba cu înscrisuri, depunând la dosar citația pentru data de 29

mai 2009 la Procuratura de pe lângă Curtea de Apel din Atena, secția din trei membri

pentru infracțiuni deosebit de grave, în original.

La solicitarea Ministerului Public,

încuviințată de instanță, prin adresa nr. 1.648/P/2004 din data de 24

martie 2008, Biroul „Executări penale” din cadrul Tribunalului Argeș

a comunicat că nu au fost executate dispozițiile privind confiscarea specială

și cheltuielile judiciare către stat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, curtea de apel a constatat

că potrivit sentinței penale nr. 13/ MF din 4

octombrie 2005 a Tribunalului Argeș, secția penală, rămasă definitivă prin

decizia penală

nr. 5386 din 19 septembrie 2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție (care a majorat

pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare la 7 ani

închisoare), condamnatul F.K. urmează a executa pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare,

reținându-se că acesta, în

perioada iunie 2003 - mai 2004, împreună cu

inculpata A.A.M., au

transportat și cazat în Grecia mai multe tinere românce, unele minore cu vârste

între 16-18 ani, pe care le-au determinat să se prostitueze, obținând foloase

materiale. Prin aceeași sentință a fost dedus arestul preventiv de la data de

20 mai 2004 la zi. De asemenea, a fost luată, în temeiul art. 118 lit. d),

C. pen., măsura de siguranță a confiscării

speciale de la inculpat a

sumei de 35.370 Euro, în echivalentul în lei

la data executării, sumă obținută din comiterea infracțiunilor, iar

petentul-condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea de apel a apreciat că cererea de

transferare nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 140 lit. a) din Legea nr. 302/2004,

statul de condamnare poate refuza transferarea atunci când s-a dispus

condamnarea pentru infracțiuni grave, care au avut un ecou profund

defavorabil în opinia publică din România. Astfel,

însăși natura gravă a

infracțiunii

de trafic de minori, profitând de vârsta fragedă și de situația

materială

precară a părților vătămate, cărora le-au fost promise locuri de muncă oneste

în Grecia, este în măsură să producă o stare de indignare în rândul

colectivității, pe fondul noutății și dezvoltării rapide a acestui fenomen

infracțional în România.

În egală măsură, reține

prima instanță, în conformitate cu art. 140

lit. d) din Legea nr. 302/2004,

transferarea poate fi refuzată în situația

în care condamnatul nu a executat obligațiile civile

și nu a plătit cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat. Or,

după cum rezultă din adresa nr. 1.648/ P din 24 martie 2008 a Biroului

„Executări penale” din cadrul Tribunalului Argeș, nu au fost executate

dispozițiile privind confiscarea specială și cheltuielile judiciare către stat

. Din atitudinea condamnatului în fața Curții a

rezultat,

fără echivoc, refuzul

acestuia de a plăti suma de 35.370 Euro, obținută din comiterea infracțiunilor

și confiscată special de autoritățile judiciare

române, așa încât este

evidentă aceeași lipsă de respect față de ordinea de drept a statului de

condamnare, care, deși suportă

cheltuielile

de întreținere în penitenciar, urmărește, de fapt, în numele

societății,

responsabilizarea condamnatului, pentru a-i respecta pe viitor valorile sale

sociale.

Împotriva sentinței condamnatul a declarat

prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursul nu este

fondat.

Prima instanță a motivat respingerea cererii

de transferare prin aplicarea dispozițiilor art. 140 lit. a) și d) din Legea nr.

302/2004: persoana a fost condamnată pentru infracțiuni grave care au avut un

ecou profund defavorabil în opinia publică din România și, respectiv, persoana

condamnată nu a reparat pagubele produse prin infracțiune și nu a plătit

cheltuielile la care a fost obligat prin hotărârea instanței române și nici nu

a garantat plata despăgubirilor.

Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 5386 din 19

septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost majorată pedeapsa

aplicată inculpatului, la 7 ani închisoare, prin admiterea recursului

Ministerului Public;

S-a reținut că „în perioada iunie 2003 - mai

2004, inculpații F.K. și A.A.M. au racolat din România 18 tinere femei și

minore pe care le-au obligat să se prostitueze în Grecia”, că „inculpații

supravegheau strict activitatea victimelor, cărora le reținuseră pașapoartele,

desemnând colaboratori locali”, activitate care „.. Ie-a adus celor doi

venituri considerabile” (decizia penală nr. 5386 din 19 septembrie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție);

Prin sentința penală rămasă definitivă,

inculpatul F.K. a fost obligat la plata către stat a sumei de 35.370 euro

sau echivalentul în lei la data executării, cu

titlu de confiscare specială

;

Inculpatul a fost obligat la plata către stat

a sumei totale de

2.600 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

De asemenea, se mai rețin următoarele aspecte

cu privire la situația juridică:

Condamnatul este

propozabil pentru a fi discutat în comisia de

propuneri pentru liberare condiționată la data de 17

ianuarie 2009;

În dosarul nr. 899/1/2006 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă cererea de extrădare

formulată de autoritățile judiciare elene și s-a dispus amânarea predării după

executarea pedepsei de 7 ani închisoare;

- prin sentința penală nr.

13/ MF din 4 octombrie 2005, s-a dispus expulzarea

inculpatului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire

după executarea pedepsei închisorii.

Argumentele expuse de apărător nu sunt de

natură a justifica o

altă soluție decât cea

dispusă de prima instanță deoarece, fie nu sunt

relevante în raport cu

dispozițiile legale aplicabile (existența unui alt dosar penal în Grecia, fiind

deja admisă cererea de extrădare către statul elen), fie pun în discuție

aspecte intrate sub autoritatea lucrului definitiv judecat. De asemenea,

caracterul facultativ al refuzului, prevăzut de lege („refuzul opțional al

transferării”), nu se poate fi interpretat ca o obligație a instanței de a

admite cererea de transferare a persoanei condamnate.

În raport cu dispozițiile legale menționate,

cele constatate justifică concluzia că hotărârea primei instanțe este legală și

temeinică, astfel încât, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C.

proc. pen, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului.

În conformitate cu art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul

F.K. împotriva sentinței penale

nr. 93 din 28 martie

2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă condamnatul la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba

elenă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2008.