ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2142/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 93 din 28 martie 2008, Curtea de Apel București, secția l penală, în temeiul art. 140 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, a respins, ca neîntemeiată, cererea de transferare, pentru continuarea executării, într-un penitenciar din Republica Elenă a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare române, cerere formulată de petentul- condamnat F.K. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția din data de 7 martie 2008, în dosarul nr. 5.440/ll/5/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța, în vederea judecării cererii de transferare, pentru continuarea executării într-un penitenciar din Republica Elenă a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată numitului F.K.

În motivare, s-a arătat că, prin adresa nr. 125.826/2006 din data de 19 noiembrie 2007, Ministerul Justiției – D.D.I.T., a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea formulată de petentul-condamnat F.K., prin care a solicitat transferarea sa într-un penitenciar din Republica Elenă, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 7 ani închisoare care i-a fost aplicată pentru comiterea infracțiunilor: trafic de persoane, în variantă agravată și în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., și trafic de minori, în variantă agravată și în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai menționat că în dosarul nr. 899/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis cererea de extrădare formulată de Republica Elenă și a dispus amânarea predării după executarea pedepsei închisorii. Au fost depuse: adresa nr. 125.826/2006 din data de 19 noiembrie 2007 a Ministerului Justiției – D.D.I.T.

către Parchetul Curții de Apel București, cererea de transferare formulată de petentul-condamnat, adresa nr. C-1.237 din 15 octombrie 2007 a Ambasadei României la Atena, Republica Elenă, însoțită de confirmare la transferare din data de 2 iulie 2007 a Ministerului Justiției al Republicii Elene, în limbile greacă și română, informații asupra modului de executare a pedepsei închisorii în Grecia, în limbile greacă și română, declarația de consimțământ la transferare din data de 15 noiembrie 2008 a petentului-condamnat, în limbile greacă și română, certificatul de naștere al petentului-condamnat, în limbile greacă și română, extrase din legile nr. 1.708/1987 privind ratificarea actului de transfer al persoanelor condamnate, în limbile greacă și română, cu adresa din data de 26 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță din Atena, în limbile greacă și română, nr. 2.408/1996 privind modificările Codului penal, Codului de procedură penală și Codului regulilor de bază de tratament al deținuților, în limbile greacă și română, extras C. pen., în limbile greacă și română, extras din Legea nr. 2.331/1995 pentru prevenirea și reprimarea legitimizării veniturilor ilegale, în limbile greacă și română, modificată, completată și înlocuită prin Legea nr. 3.424/2005, în limbile greacă și română, procesul-verbal din data de 15 noiembrie 2008,

întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind audierea petentului-condamnat, care este de acord cu transferul său într-un penitenciar din Republica Elenă , sentința penală nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005 a Tribunalului Argeș, secția penală, minuta deciziei penale nr. 5.386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 24/ MF din 25 septembrie 2006, adresa nr. I 269.013 din 3 martie 2008 a Penitenciarului Rahova privind situația executării pedepsei închisorii, extrase din dosarele nr. 8.322/46/2005 (1.137/P/2005) al Curții de Apel Pitești, nr. 899/1/2006 și nr. 6. 728/1/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, toate referitoare la cererea de extrădare.

La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2008, curtea de apel a procedat la ascultarea petentului-condamnat, care a învederat că dorește să continue executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din Republica Elenă, deoarece în țara sa se află întreaga familie. Petentul-condamnat a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri, depunând la dosar citația pentru data de 29 mai 2009 la Procuratura de pe lângă Curtea de Apel din Atena, secția din trei membri pentru infracțiuni deosebit de grave, în original. La solicitarea Ministerului Public, încuviințată de instanță, prin adresa nr. 1.648/P/2004 din data de 24 martie 2008, Biroul „Executări penale” din cadrul Tribunalului Argeș a comunicat că nu au fost executate dispozițiile privind confiscarea specială și cheltuielile judiciare către stat.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că potrivit sentinței penale nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005 a Tribunalului Argeș, secția penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (care a majorat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare), condamnatul F.K. urmează a executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, reținându-se că acesta, în perioada iunie 2003 - mai 2004, împreună cu inculpata A.A.M., au transportat și cazat în Grecia mai multe tinere românce, unele minore cu vârste între 16-18 ani, pe care le-au determinat să se prostitueze, obținând foloase materiale.

Prin aceeași sentință a fost dedus arestul preventiv de la data de 20 mai 2004 la zi. De asemenea, a fost luată, în temeiul art. 118 lit. d), C. pen., măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 35.370 Euro, în echivalentul în lei la data executării, sumă obținută din comiterea infracțiunilor, iar petentul-condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Curtea de apel a apreciat că cererea de transferare nu este întemeiată pentru următoarele motive: Potrivit art. 140 lit. a) din Legea nr. 302/2004, statul de condamnare poate refuza transferarea atunci când s-a dispus condamnarea pentru infracțiuni grave, care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România.

Astfel, însăși natura gravă a infracțiunii de trafic de minori, profitând de vârsta fragedă și de situația materială precară a părților vătămate, cărora le-au fost promise locuri de muncă oneste în Grecia, este în măsură să producă o stare de indignare în rândul colectivității, pe fondul noutății și dezvoltării rapide a acestui fenomen infracțional în România. În egală măsură, reține prima instanță, în conformitate cu art. 140 lit. d) din Legea nr. 302/2004, transferarea poate fi refuzată în situația în care condamnatul nu a executat obligațiile civile și nu a plătit cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat.

Or, după cum rezultă din adresa nr. 1.648/ P din 24 martie 2008 a Biroului „Executări penale” din cadrul Tribunalului Argeș, nu au fost executate dispozițiile privind confiscarea specială și cheltuielile judiciare către stat . Din atitudinea condamnatului în fața Curții a rezultat, fără echivoc, refuzul acestuia de a plăti suma de 35.370 Euro, obținută din comiterea infracțiunilor și confiscată special de autoritățile judiciare române, așa încât este evidentă aceeași lipsă de respect față de ordinea de drept a statului de condamnare, care, deși suportă cheltuielile de întreținere în penitenciar, urmărește, de fapt, în numele societății, responsabilizarea condamnatului, pentru a-i respecta pe viitor valorile sale sociale.

Împotriva sentinței condamnatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Recursul nu este fondat. Prima instanță a motivat respingerea cererii de transferare prin aplicarea dispozițiilor art. 140 lit. a) și d) din Legea nr. 302/2004: persoana a fost condamnată pentru infracțiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România și, respectiv, persoana condamnată nu a reparat pagubele produse prin infracțiune și nu a plătit cheltuielile la care a fost obligat prin hotărârea instanței române și nici nu a garantat plata despăgubirilor. Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia penală nr. 5386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, la 7 ani închisoare, prin admiterea recursului Ministerului Public; S-a reținut că „în perioada iunie 2003 - mai 2004, inculpații F.K.

și A.A.M. au racolat din România 18 tinere femei și minore pe care le-au obligat să se prostitueze în Grecia”, că „inculpații supravegheau strict activitatea victimelor, cărora le reținuseră pașapoartele, desemnând colaboratori locali”, activitate care „.. Ie-a adus celor doi venituri considerabile” (decizia penală nr. 5386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție); Prin sentința penală rămasă definitivă, inculpatul F.K. a fost obligat la plata către stat a sumei de 35.370 euro sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de confiscare specială ; Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei totale de 2.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

De asemenea, se mai rețin următoarele aspecte cu privire la situația juridică: Condamnatul este propozabil pentru a fi discutat în comisia de propuneri pentru liberare condiționată la data de 17 ianuarie 2009; În dosarul nr. 899/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare elene și s-a dispus amânarea predării după executarea pedepsei de 7 ani închisoare; - prin sentința penală nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005, s-a dispus expulzarea inculpatului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei închisorii.

Argumentele expuse de apărător nu sunt de natură a justifica o altă soluție decât cea dispusă de prima instanță deoarece, fie nu sunt relevante în raport cu dispozițiile legale aplicabile (existența unui alt dosar penal în Grecia, fiind deja admisă cererea de extrădare către statul elen), fie pun în discuție aspecte intrate sub autoritatea lucrului definitiv judecat. De asemenea, caracterul facultativ al refuzului, prevăzut de lege („refuzul opțional al transferării”), nu se poate fi interpretat ca o obligație a instanței de a admite cererea de transferare a persoanei condamnate. În raport cu dispozițiile legale menționate, cele constatate justifică concluzia că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc.

pen, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.K. împotriva sentinței penale nr. 93 din 28 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit interpretului de limba elenă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.