ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2492/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8.V.2008, reclamanta SC A. SRL comuna Ștefan cel Mare a solicitat obligarea Guvernului României și a M.A.P.D.R. să-i recunoască dreptul de a beneficia de despăgubiri în conformitate cu Legea nr. 381/2002, pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din primăvara – vara anului 2007; M.A.P.D.R. să fie obligat să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor de soia, porumb și livadă din anul 2007 în județul Iași și să îndeplinească formalitățile necesare pentru acordarea despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat: că în anul agricol 2006 - 2007 reclamanta a cultivat 18,5 ha soia, 2,5 ha porumb și 23,47 ha floarea soarelui în localitatea Vulturești, șes Buhăești; că a îndeplinit procedura legală pentru obținerea despăgubirilor însă M.A.P.D.R.

nu a îndeplinit obligația prevăzută de lege de a verifica documentele și de a aproba sumele necesare despăgubirii. Prin sentința civilă nr. 209 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă în parte, numai față de M.A.P.D.R., care a fost obligat să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor de soia din anul 2007 și să îndeplinească formalitățile administrative legale în vederea acordării despăgubirilor pentru culturile de soia, cu 4,30 lei cheltuieli de judecată. Celelalte capete de cerere au fost respinse. Instanța a reținut că, deși reclamanta a întocmit documentația privind existența și întinderea pagubelor cauzate de secetă pentru cultura de soia, M.A.P.D.R.

nu a sesizat Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor de soia din anul 2007, ministerul răspunzând reclamantei că trebuia să cultive soia în sistem irigat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen M.A.P.D.R. În motivarea recursului s-a arătat în esență: că instanța a pronunțat o soluție contradictorie, pentru că a reținut că reclamanta nu poate pretinde să i se recunoască dreptul, deoarece are deschisă calea acțiunii în realizare și în baza aceluiași raționament, a obligat ministerul să îndeplinească formalitățile administrative în vederea acordării despăgubirilor pentru cultura de soia, totodată instanța nepronunțându-se asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului; că, potrivit Legii nr. 381/2001 și Ordinului nr. 419/2002, elaborarea hotărârii de guvern privind declararea stării de calamitate presupune parcurgerea unor proceduri; în urma respectării normelor legale, în acest sens, prin H.G.

nr. 636/2007 s-a declarat stare de calamitate naturală pentru culturile: secară, triticale, orz, orzoaică, rapiță, porumb boabe și floarea soarelui, nu și pentru soia, deoarece nu s-a dovedit că seceta excesivă a afectat cultura de soia pe areal extins; că soia, din punct de vedere tehnologic, se înființează doar dacă terenul este amenajat la irigat, situație nerealizată în cauză; că reclamanta nu a făcut dovada în ce privește cultura de soia că a întocmit toată documentația cerută de actele normative în materie; că reclamanta nu a respectat condițiile tehnologice pentru cultivare de soia; că reclamanta nu a respectat procedura prealabilă specială obligatorie prevăzută de lege (art. 19, art. 20, art. 9, art. 7 din Legea nr. 381/2002).

Recurentul a mai precizat că nu are calitate procesuală pasivă; că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu s-a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004; că acțiunea este tardivă deoarece reclamanta a solicitat încasarea despăgubirilor la data de 20.VII.2007 și a introdus acțiunea la data de 8 mai 2008. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului Înalta Curte reține următoare: Sentința nu cuprinde o soluție contradictorie. Reclamanta a formulat două capete de cerere. Primul capăt de cerere a fost apreciat ca fiind întemeiat pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea în constatare neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Or, prin al doilea capăt de cerere, reclamanta a solicitat realizarea dreptului său apreciind că Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale a refuzat nejustificat îndeplinirea formalităților de sesizare a Guvernului României pentru declararea stării de calamitate pentru anumite culturi. Evident că, în cuprinsul analizării celui de al doilea capăt de cerere, instanța, în urma probelor administrate, a constatat o stare de fapt în baza căreia a admis în parte acțiunea. Or, această constatare reprezintă considerentele pentru admiterea în parte a acțiunii și nicidecum o soluție contradictorie, astfel cum susține eronat recurentul. Referitor la lipsa calității procesuale pasive a M.A.P.D.R., se constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat, având în vedere că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002 și ale Ordinului nr. 419/2002, M.A.P.D.R.

are atribuții în ce privește formalitățile pentru emiterea hotărârii de guvern privind declararea stării de calamitate. În ce privește procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta poate fi apreciată ca fiind congruentă cu procedura specială prevăzută de cap. III din Legea nr. 381/2002 și de Ordonanța nr. 419/2002. De altfel, în cauză fiind vorba de un refuz al autorității, apreciat ca fiind nejustificat de către reclamantă, procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este necesar a fi îndeplinită. Obligatorie este însă parcurgerea procedurii speciale legale conformă dispozițiilor Legii nr. 381/2002, în vederea recunoașterii dreptului subiectiv la despăgubiri în caz de calamitate naturală în agricultură.

Având în vedere cele mai sus expuse, acțiunea nu poate fi apreciată ca tardiv introdusă, întrucât neaplicându-se dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, nu au aplicabilitate nici dispozițiile art. 11 din aceeași lege. Referitor la procedura specială prealabilă emiterii hotărârii de guvern pentru declararea stării de calamitate naturală în agricultură, Înalta Curte constată că a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile cap. III din Legea nr. 381/2002, procedură în urma căreia a fost emisă H.G. nr. 636/2007 (filele 5-11,53-62 dosar fond). Prin H.G. nr. 636/2007 a fost declarată stare de calamitate naturală numai pentru anumite culturi agricole, nu și pentru soia (art. 2 alin. (1) din H.G.

nr. 636/2007). Reclamanta a primit despăgubiri în baza acestei hotărâri de guvern pentru alte culturi, mai puțin pentru soia, întrucât, astfel cum a comunicat și Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin adresa nr. 122222/10.III.2008, reclamanta trebuia să respecte tehnologia de cultivare a culturii de soia, în conformitate cu dispozițiile art. 19 lit. b) din Legea nr. 381/2001 și dispozițiile art. 10 din Ordinul nr. 419/2002. Potrivit tehnologiei culturii de soia – Norme elaborate de ASAS – fostul Institut de Economie Agrară - cultivarea acesteia necesită apă în cantități mari, prevăzute în mod expres de Norme, cantități care trebuie asigurate de producătorul agricol prin asigurarea irigării terenului pe care cultivă soia.

Neprocedând în acest mod, producătorul agricol, deși cunoștea încă din lunile noiembrie-decembrie 2006 că există deficit mare de apă în sol, și-a asumat riscul nerentabilității acestei culturi, care necesită cantități deosebite de apă. Or, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 381/2002, calamitatea naturală – seceta excesivă persistentă în timp, trebuie să afecteze terenuri neirigate pentru culturi care necesită cantități normale de apă. Cum cultura de soia are nevoie de cantități mari de apă în vederea dezvoltării, terenul se impune a fi irigat prin grija producătorului agricol. Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentința se va modifica și acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.A.P.D.R împotriva sentinței civile nr. 209/CA din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, Ștefan cel Mare, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.