ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4508/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8 mai 2008,

reclamanta Asociația Familială R.I. - comuna Ștefan cel Mare, județul Vaslui a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.A.P.D.R.,

solicitând obligarea acestora să-i recunoască dreptul de a beneficia, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 381/2002, de despăgubiri pentru

prejudiciile materiale suferite ca urmare a secetei din primăvara - vara anului

2007, iar M.A.P.D.R. să fie obligat să sesizeze Guvernul României, în temeiul art.

14 din Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a culturilor de

soia, porumb și livadă din anul 2007 în județul Vaslui și să îndeplinească

formalitățile administrative legale în vederea acordării despăgubirilor, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în anul agricol 2007 a cultivat 19 ha de soia în localitatea Vulturești, județul Vaslui și alte 35 ha de soia în localitatea Ștefan cel Mare, județul Vaslui și că a îndeplinit procedura legală pentru obținerea

despăgubirilor pentru calamitățile naturale, însă pârâtul nu a îndeplinit obligația

precizată de lege de a verifica documentele și de a aproba sumele necesare

despăgubirile producătorilor agricoli.

Pârâtul Guvernul României a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

deoarece reclamanta nu a formulat împotriva lui nici o pretenție, excepția

inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii administrative

prealabile și a solicitat, în subsidiar respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La rândul său, pârâtul M.A.P.D.R.,

prin întâmpinarea formulată, a formulat excepția lipsei calității procesuale

pasive față de primul capăt de cerere și teza finală al celui de-al doilea

capăt de cerere, excepția inadmisibilității și pe cea a tardivității acțiunii,

în raport cu prevederile art. 7 alin. (1) și ale art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la fondul cauzei,

acest pârât a susținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât nu erau

întrunite condițiile prevăzute în Legea nr. 381/2002 pentru acordarea

despăgubirilor pretinse nefiind urmată procedura prevăzută de acest act

normativ și de Normele sale de aplicare.

Prin încheierea pronunțată

la termenul din 13 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal a respins excepția inadmisibilității și tardivității acțiunii și a

unit cu fondul celelalte excepții.

Aceeași instanță, prin sentința

nr. 3/ CA din 12 ianuarie 2009, - a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Guvernului și a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; - a admis

excepția inadmisibilității capătului de cerere privind recunoașterea dreptului

reclamantei de a beneficia de despăgubiri, în conformitate cu prevederile Legii

nr. 381/2002 pentru prejudiciile suferite ca urmare a secetei excesive din

primăvara – vara anului 2007 și a respins acest capăt de cerere, ca

inadmisibil;

- a admis în parte acțiunea

și a obligat pârâtul M.A.P.D.R. să sesizeze Guvernul României cu privire la

starea de calamitate a culturilor de porumb pentru livadă din anul 2007, în

județul Vaslui să îndeplinească formalitățile administrativ legale în vederea

acordării despăgubirilor pentru porumb și livadă și să-i plătească reclamantei

suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, instanța a reținut că

soluția se impune în raport cu prevederile art. 1, art. 14 și art. 13 din Legea

nr. 381/2002 și cu faptul că în sarcina acestei autorități nu se poate stabili

vreo obligație rezultată dintr-un raport de drept material, care să-i atragă

angajarea răspunderii.

Referitor la excepția

inadmisibilității capătului de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei

de a beneficia de despăgubiri conform Legii nr. 381/2002, prima instanță a

calificat această cerere ca fiind în constatare și a apreciat că, potrivit art.

111 C. proc. civ. o astfel de cerere nu poate fi primită, dacă putea cere realizarea

dreptului.

În ceea ce privește fondul

cauzei, s-a precizat că reclamanta a respectat dispozițiile legale în materie,

privind informarea factorilor abilitați să verifice și să dispună măsurile

necesare pentru rezolvarea favorabilă a cererii sale, făcând dovada că

producția de soia a fost calamitată și că a întocmit documentația necesară, de

constatare și evaluare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002.

S-a mai menționat că

reclamanta a dovedit respectarea condițiilor tehnologice pentru a cultiva soia,

nefiind necesar să realizeze această cultură în sistem irigat, din cauza lipsei

precipitațiilor.

Privind culturile de porumb

și livadă s-a reținut că nu au fost îndeplinite condițiile legale privind

înregistrarea și asigurarea lor.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R. susținând că hotărârea atacată

este nelegală și netemeinică întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor prevăzute de Legea nr. 381/2002 cu privire la starea de calamitate

a culturilor de soia din anul 2007, în județul Iași.

În dezvoltarea motivului de

recurs recurentul arată că legea menționată prevede două etape pentru acordarea

despăgubirilor pentru calamități în agricultură, respectiv etapa de emitere a

hotărârii de guvern pentru recunoașterea stării de calamitate și etapa

acordării efective a despăgubirilor pentru calamitățile suferite. Rezultă

astfel că legiuitorul condiționează acordarea despăgubirilor nu numai de

existența temeiului legal (hotărârea de guvern), ci și de existența dovezii

îndeplinirii procedurii prealabile reglementate de legea specială și de Ordinul

nr. 419/2002.

Se precizează că nu a fost

îndeplinită condiția de „areal extins” impusă de legiuitor pentru etapa care

vizează sesizarea Guvernului.

Totodată, se susține că nu

s-a făcut dovada respectării tehnologiei, potrivit devizelor – cadru și

tehnologiilor specifice pentru fiecare cultură agricolă, elaborate de

Institutul de Economie Agrară”, astfel cum prevăd art. 19 lit. b) din lege și art.

6, 7, 9 și 10 din normele metodologice de aplicare. De asemenea, nu a fost

efectuată înștiințarea primăriei, în termenul de 48 de ore de la data

producerii evenimentului, conform art. 19 și 20 din lege coroborate cu art. 10

din Ordinul nr. 419/2002.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 8 alin. (1) și

(2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 M.A.P.D.R. elaborează

proiecte de hotărâri pentru declararea stării de calamitate în agricultură în

baza informațiilor primite de la A.N.M. privind aria de răspândire și

intensitatea formelor naturale care au provocat calamitarea culturilor și a

informațiilor primite de D.A.D.R. județene. În acest sens, în anul 2007 a fost adoptată H.G. nr. 636/2007 prin care s-a declarat stare de calamitate naturală pentru

culturile de secară, triticale, orz, orzoaică, rapiță, porumb boabe și floarea

soarelui, iar în cauză nu a fost administrată nici o probă din care să reiasă

că fenomenul seceta excesivă a afectat cultura de soia pe areal extins (pe zone

largi de răspândire) astfel cum condiționează legea. Totodată, la emiterea hotărârii

s-a avut în vedere faptul că „soia” din punct de vedere tehnologic, se înființează

doar dacă terenul este amenajat la irigat – condiție ce rezultă din art. 19 lit.

b) din Legea nr. 381/2002, care se referă la respectarea tehnologiei.

Așadar, întrucât nu s-a

făcut dovada existenței sesizării A.N.M. privind existența arealului extins al

calamității de secetă excesivă pentru cultura de soia și nici dovada

respectării tehnologiei, rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință

netemeinică și nelegală prin obligarea M.A.D.R. la sesizarea Guvernului.

De asemenea, potrivit art. 19

și 20 din Legea nr. 381/2002, coroborate cu art. 10 din Ordinul nr. 419/2002,

pentru a putea beneficia de despăgubiri, printre altele, producătorul agricol

afectat are obligația, în prealabil, de a depune o înștiințare, în scris, cel

mai târziu în 48 de ore de la data evenimentului, în cazul vătămării culturilor

agricole, la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele, conform

modelului prezentat în anexa 1 la Ordinul nr. 419/2002. Potrivit înscrisurilor

aflate la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta nu a îndeplinit această

condiție legală, deoarece a transmis înștiințarea la Primăria Vulturești la data de 27 iulie 2007, însă nu în forma cerută de lege pentru a se

putea verifica dacă a fost respectat termenul imperativ de 48 de ore prevăzut

de lege; înștiințarea depusă nu arată data la care s-au produs calamitățile. De

asemenea, nu s-a făcut constatarea definitivă a pretinselor pagube, conform art.

8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 381/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 419/2002.

În consecință, în mod

netemeinic și nelegal instanța de fond a considerat admisibil capătul de cerere

privind obligarea M.A.P.D.R. la efectuarea demersurilor pentru plata

despăgubirilor către reclamantă.

Pentru considerentele

menționate în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite

recursul, modificând sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M.A.P.D.R. împotriva

încheierii de ședință de la 13 octombrie 2008 și a sentinței civile nr. 3/ CA

din 12 ianuarie 2009 ale Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă, în

contradictoriu cu M.A.P.D.R., ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale instanței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2009.