Decizia nr. 2733/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Hotărârea primei instanțe În fond după casare, prin sentința nr. 131 din 12.06.2009, pronunțată în dosar nr. x/2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile prescripției extinctive a dreptului la acțiune și inadmisibilității acțiunii, excepții invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a obligat pârâtul să plătească reclamantei S.C. "A." S.A. Frumușica suma de 191.125 RON, cu titlu de daune interese, precum și suma de 1.539 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 1173 din 03.03.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 131 din 12.06.2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, pe fond, a respins acțiunea reclamantei S.C. "A." S.A. Frumușica, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut, în esență, următoarele aspecte: Prin acțiunea în contencios administrativ, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, inițial sub nr. x/39/2007, iar, ulterior, sub nr. x/39/2008, reclamanta S.C. "A." S.A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata sumei de 93.990 RON, sumă ce a fost ulterior majorată la 191.125 RON, cu titlu de daune interese, urmare a refuzului pârâtului de a-și executa obligațiile ce îi reveneau în baza Legii nr. 381/2002, precum și a sentinței nr. 65 din 22.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (rămasă irevocabilă). Prin hotărârea recurată, prima instanță a admis acțiunea reclamantei, având în vedere faptul că, prin sentința nr. 65 din 22.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe de o parte, părții i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de porumb, floarea-soarelui și soia, iar, pe de altă parte, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost obligat să sesizeze Guvernul României cu privire la existența respectivei calamitați și se solicite acestuia îndeplinirea formalităților administrative în vederea acordării despăgubirilor. Instanța a constatat faptul că pârâtul și-a respectat doar prima obligație, materializată în adoptarea H.G. nr. 570/2007 privind declararea stării de calamitate naturală în județul Botoșani pentru culturile însămânțate în primăvara anului 2004, însă nu și pe aceea de efectuare a formalităților pentru acordarea despăgubirilor. În acest sens, instanța a făcut referire la sentința nr. 7 din 26 martie 2007 a aceleași curți de apel prin care pârâtul a fost obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere. Instanța a mai reținut și faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile impuse de Legea nr. 381/2002, fiind îndreptățită să primească despăgubiri actualizate cu indicele de inflație, în cuantum de 191.125 RON. Instanța de recurs a apreciat că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a conformat celor dispuse prin sentința nr. 65 din 22.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, respectiv că a elaborat proiectul de hotărâre de declarare a stării de calamitate în județul Botoșani, iar acesta a fost adoptat de Guvernul României, prin H.G. nr. 570/2007. În ceea ce privește îndeplinirea formalităților necesare pentru acordarea despăgubirilor, instanța de recurs a reținut când este întemeiată apărarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în sensul că societatea reclamantă nu a respectat în întregime procedura reglementată de Legea nr. 381/2002, întrucât documentația depusă nu a fost însoțită de procesul-verbal de constatare și evaluare, precum și de actul care să ateste că terenul nu a fost amenajat pentru irigații ori că nu s-a putut amenaja la irigat, aspecte care rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză. În consecință, instanța de control judiciar a concluzionat în sensul că pârâtul nu se află în culpă, întrucât nu i-au fost comunicate toate documentele necesare pentru a se putea proceda la calculul despăgubirilor și nu se poate susține că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale care să antreneze obligarea autorității publice la plata despăgubirilor.

Calea de atac a revizuirii Intimata-reclamantă S.C. "A." S.A. Frumușica, prin lichidator judiciar B. IPURL - Rotaru Sonia, în contradictoriu cu recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și chematul în garanție Ministerul Afacerilor Externe, a formulat împotriva deciziei mai sus menționate o cerere de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 9 din vechiul C. proc. civ. Revizuenta a solicitat casarea Deciziei nr. 1173 din 03.03.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2008, menținerea sentinței nr. 131 din 12.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, actualizarea sumelor cuprinse în sentința anterior nominalizată, efectuarea unei expertize contabile pentru a evidenția pagubele produse societății în perioada 2004-2015, precum și obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, revizuenta a prezentat situația de fapt și susținut că prevederile art. 4 din H.G. nr. 570/2007, în care se menționează că "beneficiază de despăgubiri producătorii agricoli care au depus documentația la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Botoșani în cursul anului 2004", încalcă principiul neretroactivității legii și lipsește beneficiarii de posibilitatea de a solicita despăgubiri, fapt ce contravine dispozițiilor din sentința nr. 65 din 22.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, precum și spiritului Legii nr. 381/2002. Revizuenta a mai precizat și faptul că intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a plătit amenda la care a fost obligat prin sentința nr. 7 din 26 martie 2007, în baza dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Prin Decizia pronunțată la data de 17.03.2015 în dosar nr. x/0992/10, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat faptul că, în cazul S.C. "A." S.A. Frumușica, au fost încălcate prevederile art. 6 paragraf (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul I la Convenție și a obligat Statul român la plata unor daune morale. Conform Deciziei nr. 233 din 15.02.2011 a Curții Constituționale a României, o decizie pronunțată de instanța europeană, prin care se recunoaște încălcarea unui drept din CEDO, poate fi atacată pe calea revizuirii, cu scopul de a se soluționa fondul dreptului dedus judecății. Revizuenta a menționat faptul că Ministerul Afacerilor Externe nu a dat curs cererii sale de a publica în Monitorul Oficial al României decizia CEDO aflată în discuție, situație în care dreptul său la justiție este obstrucționat.

Apărările intimatului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat excepția prematurității cererii de revizuire, întrucât aceasta a fost depusă la instanță cu încălcarea dispozițiilor art. 324 alin. (3) C. proc. civ., adică anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei emisă la data de 17.03.2015 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Intimatul a invocat și inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât instanța europeană, prin decizia anterior arătată, a constatat încălcarea art. 6 paragraf (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar pentru înlăturarea acestei încălcări S.C. "A." S.A. Frumușica avea la dispoziție procedura revizuirii prevăzută de dreptul intern, cale de atac pe care partea nu a înțeles să o urmeze. Prin urmare, instanța care analizat ultima chestiunea litigioasă supusă judecății, și despre care se invocă că ar fi consecința încălcării termenului rezonabil de soluționarea cauzei, este cea de recurs, prin care s-a verificat aplicarea legii la soluționarea cererii de acordare a ajutorului de stat/despăgubirilor stabilite de Legea nr. 381/2002, recursul MADR fiind admis, cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Intimatul a precizat și faptul că instanța europeană a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea cauzei într-un termen rezonabil, motiv pentru care a obligat Statul român să plătească reclamantei o amendă pecuniară; cu toate acestea, instanța europeană nu a constatat vreo încălcare a Convenției care să atragă redeschiderea procedurii judiciare pe calea revizuirii. Intimatul a arătat faptul că instanța europeană nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, mai cu seamă pentru că Uniunea Europeană consideră incompatibile cu piața comună a ajutoarelor de stat despăgubirile acordate prin Legea nr. 381/2002, așa încât, prin Regulamentul nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 și art. 88 din Tratatul CE și de modificare a Regulamentului (CE) 70/2001 și a Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier, a dispus suspendarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză, în termenul stabilit de Comisie. În opinia intimatului, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, nu se poate critica modul de interpretare a probelor și de aplicare a dispozițiilor legale de către instanța de recurs. Prin urmare, partea a cerut respingerea capătului de cerere formulat de revizuentă prin care a solicitat instanței casarea Deciziei nr. 1173 din 03.03.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și menținerea sentinței nr. 131 din 12.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat. Intimatul a precizat faptul că sunt inadmisibile capetele de cerere prin care revizuenta solicită instanței actualizarea sumelor cuprinse în sentința nr. 131 din 12 iunie 2009, precum și efectuarea expertizei contabile pentru evidențierea pagubelor produse în perioada 2004 - 2015, pentru aceleași argumente expuse anterior, fiind vorba despre capete de cerere subsecvente primului. Mai mult decât atât, intimatul apreciază că prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu poate fi analizată legalitatea H.G. nr. 570/2007. În ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea de către MADR a prevederilor sentinței nr. 65 din 22 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, intimatul arată că a achitat cheltuielile de judecată, aspect recunoscut chiar de către revizuentă. În fine, intimatul menționează că cererea de chemare în garanție a Ministerului Afacerilor Externe este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 60 și art. 61 C. proc. civ. și de motivarea făcută de revizuentă. Intimatul solicită, în eventualitatea obligării instituției publice la plata cheltuielilor de judecată către revizuentă, reducerea acestora în raport de admisibilitatea și complexitatea cauzei.

Apărările chematului în garanție Prin întâmpinarea depusă la dosar, chematul în garanție Ministerului Afacerilor Externe a invocat inadmisibilitatea cererii, întrucât, în primul rând, aceasta poate fi făcută doar până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe, iar, în al doilea rând, nu a figurat ca parte în dosar nr. x/2008 în care a fost pronunțată Decizia nr. 1173/2010. Chematul în garanție a invocat și excepția lipsei de interes în formularea cererii, întrucât, în data de 10.03.2016, hotărârea C.E.D.O. a fost publicată în Monitorul Oficial al României.

Răspunsurile revizuentei la întâmpinări Revizuenta a solicitat respingerea excepției prematurității cererii de revizuire, întrucât hotărârea C.E.D.O. a fost publicată în Monitorul Oficial al României la o zi de la momentul depunerii acesteia pe rolul instanței. Revizuenta a reluat prezentarea istoricului litigiilor pe care le-a avut pentru acordarea despăgubirilor și a arătat, pe de o parte, că a epuizat toate căile interne de atac, deoarece, în caz contrar, CEDO ar fi respins sesizarea ca inadmisibilă, iar, pe de altă parte, că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la cererea de chemare în garanție Potrivit art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții. Conform art. 61 alin. (2) C. proc. civ., "cererea de chemare în garanție făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanțe." Cererea de chemare în garanție a Ministerului Afacerilor Externe este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă: în primul rând, în cauza de față nu există posibilitatea ca revizuenta S.C. "A." S.A. Frumușica să cadă în pretenții pentru a justifica chemarea în garanție a ministerului anterior nominalizat, iar în al doilea rând, aceasta trebuia depusă până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii 8.1. Cu privire la prematuritatea cererii de revizuire În data de 04.12.2015, revizuenta a solicitat, prin scrisoarea înregistrată la Direcția Agent Guvernamental pentru CEDO sub nr. L 1/14166, publicarea hotărârii CEDO în Cauza Vlad și alții împotriva României, în scopul promovării unei cereri de revizuire. În data de 07.12.2015, Agentul Guvernamental pentru CEDO a demarat procedura legală în vederea traducerii hotărârii CEDO, operațiune realizată și comunicată la data de 02.03.0216. Hotărârea CEDO a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 10.03.2016, iar prezenta cale extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul instanței doar cu o zi mai devreme, respectiv la 09.03.2016, după împlinirea termenului de 3 luni de la data înregistrării cererii cererii revizuentului la Direcția Agentului Guvernamental, termen stabilit de art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă. Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția prematurității cererii de revizuire. 8.2. Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire Analizând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia, față de prevederile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. și de obiectul său, respectiv casarea Deciziei nr. 1173 din 03.03.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2008, menținerea sentinței nr. 131 din 12.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, actualizarea sumelor cuprinse în sentința anterior nominalizată și efectuarea unei expertize contabile pentru a evidenția pagubele produse societății în perioada 2004-2015. Conform prevederile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută "dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate." Așadar, norma anterior citată impune trei condiții de admisibilitate a cererii de revizuire: - prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești; - consecințele încălcărilor constatate continuă să se producă; - consecințele nu pot fi remediate decât retractând hotărârea pronunțată. Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită prima condiție de admisibilitate a cererii de revizuire. Revizuenta a făcut referire la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 17.03.2015, pronunțată în Cauza Vlad și alții împotriva României în care au fost conexate 10 cereri adresate Curții, printre care și cererea nr. x.992 formulată de S.C. "A." S.A. Frumușica; instanța europeană a reținut că au fost încălcate art. 6 parag. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, întrucât "autoritățile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa pe deplin și în timp util hotărârile pronunțate în favoarea reclamanților" și a hotărât, la pct. 5 din decizie: "a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, punerea în executare a hotărârilor neexecutate încă; b) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele menționate în tabelul anexat, care trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății; c) că, de la expirarea termenului de trei luni menționat anterior și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale." Înalta Curte constată că, la poziția 5 din tabelul anexă la hotărârea CEDO analizată, este nominalizată "Decizia din 22 martie 2006, Curtea de Apel Suceava, definitivă la 17 octombrie 2006." Cu alte cuvinte, instanța europeană a reținut încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesoluționarea acestuia într-un termen rezonabil, fiind vorba despre cauza ce a format obiectul dosar nr. x/2005 (dosar vechi 2379/2005) în care Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 65 din 22.03.2006 (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3430 din 17.10.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal) prin care a admis acțiunea reclamantei S.C. "A." S.A. Frumușica și, în consecință, a recunoscut în favoarea acesteia dreptul de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de porumb, floarea soarelui și soia și a obligat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din legea anterior arătată, cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004 în județul Botoșani și să îndeplinească formalitățile administrative legale, în vederea acordării despăgubirilor. Or, prin prezenta cale extraordinară de atac, după cum s-a precizat anterior, revizuenta a solicitat casarea Deciziei nr. 1173 din 03.03.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2008 prin care s-a admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 131 din 12.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și s-a respins acțiunea reclamantei, întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, apreciindu-se că intimatul s-a conformat măsurilor dispuse prin sentința nr. 65 din 22.03.2006, întrucât, pe de o parte, a fost emisă H.G. nr. 570/2007 privind declararea stării de calamitate naturală în județul Botoșani pentru culturile însămânțate în primăvara anului 2004, iar, pe de altă parte, nu există un refuz nejustificat al autorității pârâte de acordare a despăgubirilor pentru culturile calamitate în anul 2004, întrucât societatea nu a depus întreaga documentație prevăzută de Legea nr. 381/2002, în cursul anului 2004, la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Botoșani. Înalta Curte apreciază că sunt inadmisibile capetele de cerere prin care revizuenta solicită instanței actualizarea sumelor cuprinse în sentința nr. 131 din 12 iunie 2009, precum și efectuarea expertizei contabile pentru evidențierea pagubelor produse în perioada 2004 - 2015, pentru aceleași argumente expuse anterior, fiind vorba despre capete de cerere subsecvente primului. De asemenea, în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, instanța de contencios administrativ nu poate analiza legalitatea prevederilor art. 4 din H.G. nr. 570/2007. În raport de împrejurarea că nu este îndeplinită prima condiție de admisibilitate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte două condiții statuate de norma în discuție, deoarece legiuitorul a stabilit caracterul cumulativ al acestora. În consecință, în raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Soluția pronunțată în revizuire Având toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția prematurității cererii de revizuire, va admite excepția inadmisibilității și, în consecință, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.