ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 270 din 22 iulie 2010

a Curții de Apel Constanța a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P.E.

în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu,

Comisariatul Județean Constanța al Gărzii Naționale De Mediu, Comisarul Șef Al

Comisariatului Județean Constanța al Gărzii Naționale de Mediu - P.V. și R.C.G.,

ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că prin cererea introductivă, reclamantul P.E. a chemat în

judecată pe pârâții Comisariatul General București al Gărzii Naționale de

Mediu, Comisariatul Județean Constanța al Gărzii Naționale de Mediu și Comisarul

șef al Comisariatului Județean Constanța al Gărzii Naționale de Mediu - P.V., solicitând

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în tot a

Raportului de evaluare, prin care i s-a atribuit injust și abuziv, ca efect al

persecuției la care a fost supus, calificativul „nesatisfăcător” pentru

activitatea sa profesională desfășurată la Comisariatul Județean Constanța al Gărzii Naționale de Mediu, obligarea pârâților de a-i

reevalua activitatea profesională pe baze reale, obiective și corecte,

acordându-i-se calificativul „Foarte bine" și obligarea pârâților în

solidar, la reparații cu titlu de daune, pentru vătămarea drepturilor sale,

daune ce urmează a le preciza, cu cheltuielile de judecată.

La data de 18 noiembrie 2008,

reclamantul a depus „precizări" la acțiunea sa din 30 octombrie 2008, prin

care arată că înțelege să-și întregească acțiunea, în sensul că solicită și

anularea Avizului din 21 octombrie 2008 al Comisarului General al Gărzii

Naționale de Mediu București, anularea Deciziei nr. 7 din 21 octombrie 2008

emisă de Comisarul șef al Comisariatului Județean Constanța al Gărzii Naționale

de Mediu - P.V. și anularea Deciziei nr. 8 din 21 octombrie 2008 emisă de

Comisarul șef al Comisariatului Județean Constanța al Gărzii Naționale de Mediu

- P.V., precum și introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Comisarului

General al Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul General București - numitul

R.C.G.

Prin întâmpinarea formulată pentru

termenul din 15 ianuarie 2009, pârâta Garda Națională de Mediu solicită

respingerea acțiunii reclamantului, invocând pe cale de excepție tardivitatea

acțiunii acestuia, având în vedere că, în raport de dispozițiile legale,

respectiv H.G nr. 1209/2003 anexa 3, art. 11 alin. (1) și alin. (2)

„Contestația se formulează în termen de 5 zile calendaristice de la luarea la

cunoștință de către funcționarul public evaluat cu calificativul acordat"

iar în cauză au trecut 50 de zile până la formularea contestației.

Pârâtul a arătat că reclamantul a

luat la cunoștință de calificativul acordat chiar în data de 22 noiembrie 2007,

în acest sens fiind obiecțiunile sale și semnătura pe raportul de evaluare.

Pe fondul cauzei, cu privire la

anularea raportului de evaluare pe anul 2007, a Deciziei nr. 7 din 21 octombrie 2008, a Deciziei nr. 8 din 21 octombrie 2008 și Avizului din 21 octombrie 2008,

se arată că, eliberarea din funcție nu s-a făcut în mod „injust și abuziv cu

încălcarea flagrantă a legilor în vigoare", deoarece Legea specială nr. 188/1999

la art. 99 alin. (1) lit. d) prevede că „persoana care are competența legală de

numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act

administrativ", pentru „incompetența profesională, în cazul obținerii

calificativului „nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale

individuale".

Prin încheierea din 20 martie 2009

instanța a respins excepția tardivității cererii privind anularea raportului de

evaluare pentru anul 2007, pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia

(fila 117 vol. I).

În susținerea acțiunii, reclamantul

a solicitat ca pârâtul să depună la dosar mai multe înscrisuri, probă

încuviințată de instanță la data de 09 aprilie 2009, respectiv a se depune la

dosar: Regulamentul de organizare și funcționare a G.N.M. pe anul 2007;

Regulamentul de organizare interioară a G.N.M. pe anul 2007; Registrul de

inspecții planificate la Comisariatul Județean Constanța - decembrie 2006 - decembrie 2007; Registrul de inspecții neplanificate la Comisariatul Județean Constanța decembrie 2006 - decembrie 2007; toate rapoartele de

inspecție și notele de constatare întocmite de reclamant în perioada decembrie

2006 - decembrie 2007.

La termenul din 09 iulie 2009, în

temeiul art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reclamantul a formulat o

cerere prin care a solicitat reactualizarea câtimii obiectului cererii, în

sensul că își mărește pretențiile la suma de 50.000 euro, cu titlu de daune

morale.

La termenul din 08 octombrie 2009

s-a încuviințat proba cu interogatoriu a pârâților P.V. și R.C.G., pârâtul P.V.

răspunzând la interogatoriu în ședința publică din 14 ianuarie 2010 (filele

57-65 vol. IV), iar în temeiul art. 192-198 C. proc. civ., a fost încuviințată

și proba cu martori la propunerea reclamantului P.E. și pârâtului P.V., fiind

audiați martorii P.O.M. și S.R. propuși la reclamant și B.E. și J.A. propuși de

pârâtul P.V., declarațiile acestora fiind consemnate la filele 111-115 verso

vol. IV.

Examinând actele și lucrările

dosarului, instanța a reținut că reclamantul a deținut funcția publică de

comisar clasa I, grad profesional principal, treapta I de salarizare în cadrul

Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Constanța, iar prin Decizia nr.

7 din 21 octombrie 2008, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 188/1999, având în vedere și avizul Comisarului General al

Gărzii Naționale de Mediu din 21 octombrie 2008 s-a procedat la eliberarea din

funcție a acestuia, ca urmare a obținerii calificativului „nesatisfăcător"

la evaluarea performanțelor profesionale individuale pe anul 2007,

acordându-i-se și un preaviz de 30 de zile.

Acest act a fost urmat de Decizia nr.

8 din 21 octombrie 2008, prin care i s-a stabilit reclamantului desfășurarea

programului de lucru pe perioada preavizului în intervalul orar 12.00 - 16.00.

Eliberarea din funcție s-a dispus

avându-se în vedere de către angajator dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. d)

din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora „Persoana care are competența legală de

numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act

administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare

de la emitere, în următoarele cazuri: d) pentru incompetență profesională, în

cazul obținerii calificativului „nesatisfăcător" la evaluarea

performanțelor profesionale individuale".

Instanța a concluzionat că Raportul

de evaluare, prin care reclamantului i-a fost acordat calificativul

„nesatisfăcător" - contestat în cauză, a fost legal întocmit.

Astfel, instanța a reținut că

punctajul acordat de evaluator nu poate face obiectul controlului judecătoresc,

acesta fiind atributul exclusiv al evaluatorului, și a constatat că raportul de

evaluare a fost întocmit conform cerințelor Ordinului nr. 13012/2007 și cu

respectarea celor trei etape prevăzute de art. 5 din anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003.

Instanța de fond a reținut că

raportul de evaluare a fost completat de evaluator, a avut loc și interviul,

moment la care reclamantul a formulat obiecțiuni, pe care le-a consemnat pe

raportul de evaluare, unde a și semnat.

Evaluatorul a fost comisarul șef al

Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Constanța și a fost

contrasemnat de funcționarul public ierarhic superior evaluatorului.

Raportul de evaluare cuprinde și

observații prevăzute în anexă, în care se descrie activitatea reclamantului,

pentru a putea fi analizat calificativul acordat „nesatisfăcător".

Chiar dacă perioada evaluată este 01

decembrie 2006 - 01 noiembrie 2007, mai scurtă cu o lună, nu este un motiv care

să atragă nelegalitatea raportului, vătămarea reclamantului prin aceasta

nefiind dovedită, neindicându-se motivele pentru care luna necuprinsă în

raport, ar fi condus la transformarea calificativului „nesatisfăcător" în

altul favorabil.

În ce privește semnăturile

reclamantului, acestea nu se regăsesc în rubrica special desemnată prin

formularul raportului de evaluare, dar din documentația depusă de pârâtă

rezultă fără dubiu că, reclamantul chiar dacă nu a semnat în locul special

indicat, a primit raportul de evaluare.

Astfel, instanța de fond a reținut

că raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea legii.

În ce privește „precizarea" din

acțiunea reclamantului, conform căreia motivul real al îndepărtării sale din

funcție este acela că „a devenit un salariat indezirabil ca urmare a

consecvenței cu care a demascat în tot acest timp ilegalitățile comise de

Comisarul șef P.V.", instanța a constatat că, acest motiv de nelegalitate

invocat este neîntemeiat, întrucât, din documentația depusă la dosar rezultă

că, în mai multe rânduri constatările inspecțiilor la care a participat

reclamantul cuprind „observații" care denotă opusul despre competența

profesională deosebită pe care și-o arogă acesta, fiind invitat să dea notă

explicativă în ce privește activitatea sa, iar instanța a anulat un proces

verbal încheiat în urma unui control.

Sesizările telefonice, petițiile și

memoriul adresat forului superior, ca și solicitarea și primirea în audiență la Comisarul General al Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, sunt posterioare

luării măsurilor.

De asemenea, în cauză, nu s-a

dovedit nici caracterul tendențios și, cu atât mai mult abuziv al măsurilor

contestate, din înscrisurile depuse la dosar nerezultând aceasta, iar din

declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantului, rezultă că pârâtul

P.V. nu l-a persecutat pe reclamant.

Cu referire la raportul de evaluare

despre care se susține că a fost nelegal întocmit, solicitându-se anularea

acestuia, astfel cum se arată în contestație, în ce privește Cap. I, la pct. l

„Indicatori", despre care se susține că au fost trecute alte date decât

cele conforme cu realitatea, arătându-se la pct. 2 că în loc de 27 au fost

trecuți 29 agenți economici B controlați, instanța a constatat că susținerea

este nefondată având în vedere că, în tabelul din anexa 1 este prezentat

calculul în urma căruia a rezultat numărul de 29 obiective controlate.

Nici susținerea conform căreia

greșit s-a trecut la pct. 6 în loc de 328 ore, 306 ore, nu corespunde

realității, deoarece, în conformitate cu Planul de activitate pe anul 2007 al

Comisariatului Județean Constanța al Gărzii Naționale de Mediu, fiecărui

comisar i-a revenit o fișă individuală cu obiective repartizate în vederea

controlului, fișa reclamantului cuprindea 28 obiective tip B și 3 obiective tip

A.

Situații neprevăzute, specifice

activității, au condus la efectuarea de 9 controale de tip B, suplimentar față

de cele planificate în fișa obiectivelor individuale ale reclamantului - anexa

3.

Din calculul prezentat în anexa 3,

rezultă: 29 controale x 8 ore = 232 ore; 9 controale x 8 ore = 72 ore.

În ziua desfășurării controlului (06

martie 2007), la SC A. SRL, reclamantul a mai participat la soluționarea unei

sesizări de 2 ore, rezultând 232 ore + 72 ore + 2 ore = 306 ore, cum s-a

trecut, explicația celor 328 ore nefiind indicată.

Pentru pct. 7 „în loc de 1 sancțiune

A a fost trecut 0", se constată că și această susținere este nefondată,

deoarece sancțiunea aplicată de reclamant SC E.G.I. SA Mangalia, operațiunea

s-a efectuat în cadrul unei acțiuni neplanificate, comună cu alte autorități,

deci nu putea fi avută în vedere la pct. 7, sancțiunea regăsindu-se la Cap. I

subcapitolul 2 „Inspecții neplanificate" - cumulat 1 decembrie 2006 -

noiembrie 2007, la rândul „valoare amenzi obiective neplanificate, în cadrul

sumei de 125,33.

Pentru susținerea referitoare la pct.

9, conform căreia „în loc de 50.000 Ron a fost trecut 0 Ron", este evident

că 0 este valoarea reală ce trebuia menționată la acest punct, conform celor

sus-expuse.

Pentru pct. 2 indicatori, la Cap. „Realizarea obiectivelor", subcapitol 2 - Inspecții neplanificate - cumulat 01

decembrie 2006 - 01 noiembrie 2007 tabelul indicatori, în raportul de evaluare,

la poziția invocată este trecut exact valoarea 765 ore și nu 709, cum se

susține de către reclamant.

Și susținerea că la acest capitol la

pct. 2 indicatori, în loc de 118,83 mii Ron a fost trecut 125,33 Ron, în anexa nr.

6 cu explicații, sunt redate toate amenzile aplicate, la care este coautor

reclamantul, valoarea reală fiind de 125,333 mii Ron, în anexa 8 existând și o

copie după Registrul de amenzi, cu referiri la tabelul anexei 6.

În ce privește pct. 3 de la

indicatori: se constată că susținerea este nefondată, deoarece valorile din

tabel sunt conforme cu realitatea, calculele sunt explicitate în anexa 6, iar

din valorile totale aferente coloanelor rezultă tabelul contestat.

În ceea ce privește realizarea

obiectivelor subcap. 4 - alte activități, tabelul indicatori, a fost trecută

valoarea 0 în loc de 4, deoarece reclamantului nu i-a fost repartizată nici o

lucrare de natura celor invocate, iar la „participarea la acțiuni de

conștientizare, în loc de 3 au fost trecute 2", instanța a constatat că au

fost trecute 2 deoarece reclamantul a absentat la a treia acțiune (dovada

absenței rezultând din înscrisul depus la dosar).

În ceea ce privește Cap. III - Alte

informații, reclamantul susține că la pct. 1 - „în loc de 114,2 ore control

efectuat în medie/lună, au fost trecute 102 ore" corect, de altfel, având

în vedere modalitatea legală de calcul, iar în referire la conflictul deschis -

acesta a fost ulterior raportului, iar criteriile de performanță sunt la

latitudinea evaluatorului, punctajul aplicat de evaluator fiind atributul

exclusiv'' al acestuia.

În ce privește Decizia nr. 628 din 24

ianuarie 2008 instanța a reținut că reclamantul face referire în

„concluzii" depuse în termenul de pronunțare, iar, pentru acest motiv, nu

a fost avuta în vedere de instanță, deoarece reclamantul nu a formulat nici o

cerere cu privire la acest înscris și de aceea măsura dispusă nu a format

obiectul judecății, acțiunea nefiind modificată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul arătând că hotărârea atacată este netemeinică și

nelegală, fiind dată cu încălcarea legii și au fost invocate, ca motive de

recurs, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se arată în motivele de recurs, că

instanța de fond și-a exercitat prerogativele cu rea-credință, încălcându-și

obligațiile prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., refuzând să constate

adevărul dovedit de întreg materialul probator.

Se reia prezentarea situației de

fapt și se invocă faptul că prin Decizia nr. 628 din 24 ianuarie 2008 a fost

reconfirmat în funcția de comisa dar și că instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra nulității absolute a raportului de evaluare, respectiv:

- restrângerea perioadei evaluate la

11 luni, fapt ce contravine art. 3 alin. (1) din Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003;

- nerespectarea termenului

(perioadei de evaluare) fiind efectuată la 22 noiembrie 2007 și nu la 1

decembrie 2007, fapt ce contravine art. 3 alin. (2) din Anexa H.G. nr. 1209/2003;

- încălcarea dispozițiilor prevăzute

la art. 3 alin. (5) din Anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003 privind regimul juridic al

conflictului de interese între evaluator și evaluat;

- necontrasemnarea raportului de

evaluare de către forul ierarhic superior, cu încălcarea art. 5 lit. c) și art.

10 din Anexa 3 a H.G. nr. 1209/ 2003;

- necomunicarea răspunsului la

contestația formulată împotriva raportului de evaluare și împotriva calificativului

injust acordat, contestație depusă la 26 noiembrie 2007, fapt ce contravine art.

11 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1209/2003;

- invalidarea (anularea) raportului

de evaluare de către comisarul general P.O.M. și reconfirmarea reclamantului în

funcția de comisar prin Decizia nr. 628 din 24 ianuarie 2008.

Ca motive de nulitate absolută a

avizului din 21 octombrie 2008, Decizia nr. 7 din 21 octombrie 2008, Decizia nr.

8 din 21 octombrie 2008, recurentul a invocat:

- nulitatea absolută a raportului de

evaluare;

- neefectuarea procedurii de

cercetare prealabilă și încălcarea Deciziei nr. 628 din 24 ianuarie 2008 emisă

de comisarul general P.O.M. prin care a fost reconfirmat în funcția de comisar

al Comisariatului Județean Constanța al G.N.M.;

- tardivitatea emiterii și aplicării

celor 3 acte administrative atacate deoarece, dacă s-ar fi constatat în mod

legal necompetența sa profesională, concedierea se putea face în cel mult 30 de

zile de la data unui astfel de constatări, iar, în speță, concedierea s-a produs

după 336 zile (11 luni) de la data întocmirii raportului de evaluare, fapt ce

contravine art. 62 și 76 C. muncii;

- neoferirea altui loc de muncă în

instituție și nesolicitarea sprijinului Agenției Teritoriale de Ocupare a

Forței de Muncă Constanța în vederea redistribuirii sale, fapt ce contravine art.

39 lit. f), art. 64 și art. 76 C. muncii;

- neprecizarea în conținutul

Deciziei nr. 7 din 21 octombrie 2008 a termenului în care poate fi atacată

instanței unde se poate contesta decizia, cu încălcarea art. 62 alin. (2) C.

muncii.

S-a solicitat admiterea recursului,

modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, respectiv anularea

raportului de evaluare a avizului din 21 octombrie 2008 emis de Comisariatul

General București al G.N.M., a Deciziei nr. 7 din 21 octombrie 2008 și a

Deciziei nr. 8 din 21 octombrie 2008, anularea înscrierilor din Carnetul de

muncă prin care s-a operat concedierea, repunerea părților în situația

anterioară emiterii actelor atacate, obligarea pârâților în solidar la reparații

cu titlu de daune materiale calculate și reactualizate conform art. 8 pct. 1

din Legea nr. 554/2004, daune morale în cuantum de 50.000 euro, obligarea în

solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat instanței de

fond anularea raportului de evaluare pe anul 2007, a unui aviz emis de Comisariatul General București, a Deciziei nr. 7 din 21 octombrie 2008 prin

care a fost eliberat din funcția publică de comisar clasa I, grad profesional

principal, treapta I de salarizare, la Comisariatul Județean Constanța al Gărzii Naționale de Mediu și a Deciziei nr. 8 din 21

octombrie 2008 prin care i-a fost stabilit un program de lucru pe perioada

preavizului de 4 ore pe zi.

Soluția instanței de fond este

legală și temeinică pentru că s-a stabilit că raportul de evaluare a fost

temeinic întocmit și nu s-a dovedit caracterul tendențios și abuziv al

măsurilor contestate.

Referitor la nulitatea absolută a

raportului de evaluare, se constată că motivele de recurs sunt nefondate.

Raportul de evaluare a vizat

perioada 01 decembrie 2006 – 01 noiembrie 2007 deoarece prin H.G. nr. 1224 din

1 noiembrie 2007 a fost reorganizată Garda Națională de Mediu și chiar art. 3 alin.

(1) și (2) din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/ 2003 prevede posibilitatea evaluării

în situații speciale, cum ar fi de exemplu, reorganizarea instituției.

Referitor la încălcarea

dispozițiilor art. 3 alin. (5) din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003 privind conflictul de interese, criticile sunt nefondate deoarece din probele administrate nu

s-a dovedit existența unui asemenea conflict. Recurentul susține că a depus

memoriu la Garda Națională de Mediu dar nu s-au făcut dovezi în acest sens, iar

dacă acestea au fost făcut în anul 2008, evaluarea s-a făcut în luna noiembrie

2007.

Necontrasemnarea raportului de

evaluare de către forul ierarhic superior nu poate fi reținută deoarece, chiar

dacă recurentul susține că era desființat în luna noiembrie 2007 Comisariatul

Regional Galați, această instituție încă funcționa chiar și în luna ianuarie

2008.

Dovada în acest sens este și faptul

că chiar recurentul a înaintat o contestație la evaluarea din luna noiembrie la

10 ianuarie 2008 către Comisarul Regional iar contestația a fost înregistrată

sub nr. 84 din 10 ianuarie 2008 la Comisariatul Regional Galați.

Mai mult, la dosar există o anexă la

fișa de evaluare a recurentului care a fost înregistrată și la Comisariatul Regional Galați și este semnată de aceeași persoană care a contrasemnat fișa de

evaluare.

Faptul că nu i s-a comunicat un

răspuns la contestația sa la raportul de evaluare nu duce la nulitatea

acestuia.

Prin emiterea Deciziei nr. 628 din

24 ianuarie 2008 de reîncadrare a recurentului în funcția de comisar nu a fost

invalidat raportul de evaluare, ci a fost emisă având în vedere reorganizarea

Gărzii Naționale de Mediu.

Dacă s-ar fi dorit anularea

raportului de evaluare, atunci comisarul general P.O.M. ar fi putut anula

raportul de evaluare atunci când s-a formulat contestație de către recurent,

or, acest lucru nu s-a întâmplat.

În ceea ce privește nulitatea

absolută a avizului din 21 octombrie 2008, Decizia nr. 7 din 21 octombrie 2008

și Decizia nr. 8 din 21 octombrie 2008, motivele invocate sunt nefondate:

- raportul de evaluare nu este nul

absolut așa cum rezultă din cele menționate anterior;

- nu era necesară cercetarea

prealabilă. Fiind vorba de o funcție publică, cu precădere, se aplică Legea nr.

188/1999, iar cercetarea prealabilă este necesară potrivit art. 78 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999, numai în cazul sancțiunilor disciplinare, iar în cauză

s-a dispus eliberarea din funcție pentru incompetență profesională, care nu

este o sancțiune disciplinară;

- prin emiterea celor 3 acte nu a

fost încălcată Decizia nr. 628 din 24 ianuarie 2008 deoarece, așa cum am

arătat, în urma reorganizării, au fost confirmați în funcție comisarii Gărzii

Naționale de Mediu, iar ulterior, ca urmare a calificativului primit la

evaluarea pe anul 2007 s-a procedat la eliberarea din funcție;

- emiterea celor trei acte atacate

nu s-a făcut tardiv. În Legea nr. 188/1999 nu există o prevedere expresă care

să stabilească un termen în care se emite decizia de eliberare din funcția

publică, iar Legea nr. 188/1999 este aplicabilă funcționarilor publici și nu

Codul Muncii;

- instituția publică nu avea

obligația de a oferi recurentului un alt post vacant sau să solicite sprijinul

Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă.

Mai întâi, fiind funcționar public,

aplicabile sunt dispozițiile Legii nr. 188/1999 și în cazul acestora posturile

vacante sunt în evidența Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, și,

oricum nu există obligația înștiințării nici acestei autorități publice.

Eliberarea din funcție s-a făcut în

baza art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, iar potrivit art. 99 alin.

(5) și (6) din Legea nr. 188/1999, obligația de a pune la dispoziție o altă funcție

publică vacantă în cadrul autorității publice sau de a solicita A.N.F.P. lista

funcțiilor publice vacante este valabilă numai în cazul eliberărilor din

funcția prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. a), c) și e) din Legea nr. 188/1999

și nu în cazul art. 99 alin. (1) lit. d) așa cum s-a întâmplat în speță;

- neindicarea în conținutul Deciziei

nr. 7 din 21 octombrie 2008 a termenului și instanței unde se poate contesta nu

este sancționată, în Legea nr. 188/1999, cu nulitatea absolută.

Oricum, dreptul recurentului nu a

fost afectat deoarece a contestat în termen și la instanța competentă actul

administrativ emis.

Apreciind că soluția instanței de

fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20

din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de P.E.

împotriva sentinței nr. 270 din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța – secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2011.