ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1322/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 574 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 273/110/2008 a fost respinsă contestația formulată de reclamanții C.N. și C.E. în contradictoriu cu pârâta SC A.I. Bacău. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, că, pârâta se afla în posesia terenului în litigiu ca urmare a faptului că a fost integral privatizată și astfel nu se justifică acordarea de despăgubiri de către A.P.A.P.S. Apelul formulat de contestatorii C.N. și C.E. împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 155 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău.

S-a reținut în considerentele deciziei că, situația juridică a terenului din litigiu este clară în raport de decizia civilă nr. 4960 din 15 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care a statuat că terenul se află în patrimoniul pârâtei, aceasta fiind integral privatizată, iar contestatorii sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanții au declarat recurs susținând că terenul în suprafață de 1062 mp, preluat prin expropriere nu apare în inventarul întocmit conform art. 19 din Legea nr. 15/1990, iar cadrul juridic oferit de art. 11 din Legea nr. 10/2001 le permite restituirea în natură a acestei suprafețe.

Prin decizia civilă nr. 6324 din 4 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul formulat de reclamanții C.N. și C.M., a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Pentru a decide astfel, instanța supremă, a reținut, în esență următoarele: Prin notificarea nr. 269 din 18 octombrie 2001, soluționată prin decizia contestată, C.N. și C.E. au solicitat restituirea suprafeței de 700 mp teren de aceea dreptul recurenților-reclamanți la măsuri reparatorii poate fi stabilit în limita acestei suprafețe.

Prin declarația de apel, reclamanții au formulat aceleași susțineri ca în recurs, însă instanța de apel nu a verificat în limitele cererii, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, deoarece și-a fundamentat soluția respingerii apelului doar pe faptul că terenul se află în incinta patrimoniului pârâtei și pe prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, în raport de care a reținut că măsurile reparatorii se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea și nu a stabilit deplin situația de fapt, față de care să poată fi aplicate prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel a aplicat prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, fără să analizeze incidența acestui text în raport cu modul de preluare a imobilului de către stat (cu sau fără titlu), deși prin decizia Curții Constituționale nr. 830/2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 247/2005, constatându-se că prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. A mai reținut instanța supremă, că, intimata-pârâtă nu era integral privatizată așa cum rezultă cu puterea de lucru judecat din decizia civilă nr. 4960 din 15 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care unitatea SC A.I.

SA Bacău a fost obligată să soluționeze notificarea, și în care se precizează că, A. SA Bacău a fost privatizată la data de 8 octombrie 2002 iar A.I. SA Bacău la data de 28 noiembrie 2002. Prin urmare, recurenții-reclamanți sunt îndreptățiți, în principal, la restituirea în natură a terenului dacă la data cererii de restituire era liber, iar partea de teren rămasă liberă și stabilește în raport cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Față de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, instanța supremă, a stabilit că, în cauză trebuie efectuată o expertiză tehnică pentru stabilirea amplasamentului terenului solicitat prin notificare și a împrejurării dacă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pe această suprafață de teren erau edificate la data cererii de restituire, construcții noi sau efectuate alte amenajări de utilitate publică.

În cauză, conform îndrumărilor din decizia de casare, s-ă dispus efectuarea unei expertize tehnice. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, pentru, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin decizia nr. 38 din 14 aprilie 2010 a admis apelul formulat de reclamanții C.N. și C.M., a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis contestația în parte și în consecință, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 700 mp, teren identificat între pct. 1-2-3-4-5-6-7-1 în schița la expertiza T. (filele 38 apel). A respins contestația pentru diferența de până la 1062 mp, ca nefondată și a obligat pe intimat să plătească reclamanților suma de 800 lei un titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, curtea, a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, pe terenul în litigiu, în suprafață de 700 mp, vizată în notificare, nu s-au edificat locuințe nici la data notificării și nici la cea a privatizării intimatei. Pe o suprafață de 48 mp, aflată între pct. 6, 7, 8, 9 și 6 din raportul de expertiză s-a ridicat în baza unui contract de închiriere un pilon pentru antene GSM, însă acest fapt nu împiedică restituirea în natură și a acestei suprafețe, fiind vorba de o construcție ușoară demontabilă. A fost înlăturată apărarea intimatei, potrivit căreia, nu poate fi restituit terenul, în natură, întrucât acesta formează o zonă de protecție, întrucât pârâta nu a dovedit această împrejurare.

Împotriva acestei din urmă hotărâre a declarat recurs pârâta SC A.I. SA Bacău criticând-o pentru nelegalitate întrucât instanța de apel, a încălcat dispozițiile cu privire la zona de protecție sanitară a abatorului de păsări așa cum sunt prevăzute prin Legea nr. 204/2008. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului , modificarea deciziei atacate în sensul respingerii contestației formulate de reclamanți. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor invocate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de pârâta SC A.I. SA Bacău urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert T.V, la data construcției F.P.O., respectiv a abatorului de păsări, suprafețele prezentate la pct. 1-a, 1-b, și 1-c nu aparțineau acestor incinte ci reclamanților. S-a mai constatat că, suprafața de 700 mp, în discuție, face parte din vechiul amplasament al proprietății C.N. și M., care se găsește în Municipiul Bacău, stradă pe care se mai află și alte case de locuit și care împreună cu cea a intimaților existau la momentul construirii abatorului și a fabricii de praf de ouă, iar la data realizării nu erau afectate de construcții, servitute ori alte utilități. Potrivit, Legii nr. 204/2008 și ordinului Ministerului Sănătății nr. 536/1997, trebuia creată de recurentă, o zonă de protecție ca al doilea venit și, nu de primul venit, respectiv de proprietarii caselor existente în sonă, aflate la circa 100 ml de zona abatorului.

Pe de altă parte, recurenta nu a probat în niciun mod, deși instanța de apel, i-a pus în vedere la termenele de judecată din 15 noiembrie 2009 (f.7) și 9 decembrie 2009 (f. 20), dacă abatorul de păsări are aptitudinea de a polua zona și dacă s-a efectuat un studiu de impact asupra sănătății populației și mediului, pentru a se institui o astfel de zonă. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de SC A.I. SA Bacău va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.I. SA împotriva deciziei civile nr. 38 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Obligă pârâta SC A.I. SA la plata a 1250 lei către reclamanții C.N. și C.M., cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.