ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 69 din 22 aprilie

2009, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis în parte contestația formulată

de C.I. în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Primarul

municipiului Bacău, a anulat în parte dispoziția din 06 mai 2008 emisă de

acesta, respectiv, art. 1 și 5, fiind obligat pârâtul să restituie

reclamantului suprafețele de 241 mp (identificată în schița anexă la raportul

de expertiză Timaru prin pct. 2, 3, 16, 17, 18, 19, 2 cu linie verde), 47 mp (identificată

cu schița anexă prin pct. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 7 cu linie albastră) și 108 mp (identificată

cu schița anexă prin pct. 4, 5, 6, 13, 14, cu linie maro), terenuri situate în

Bacău la pct. str.C., precum și să propună despăgubiri pentru suprafața de 208

mp care nu poate fi restituită în natură.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că prin dispoziția din 06 mai 2008

emisă de Primarul municipiului Bacău s-a restituit în natură notificatorului

suprafața de 71 mp situată în Bacău, s-a respins cererea de restituire în

natură și s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005 pentru suprafața de 633 mp teren din Bacău, pe motiv că aceasta este

ocupată de blocurile din str.P., alee acces parcare betonată și rețele

edilitare.

În urma efectuării

expertizei topo cadastrale, prima instanță a constatat că pot fi restituite în

natură suprafețele de 241 mp, 108 mp și 147 mp, care sunt libere de construcții

și de rețele edilitare.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel ambele părți.

În motivarea

apelului, reclamantul a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală

întrucât pentru suprafața de 208 mp nu trebuiau acordate despăgubiri, aceasta

fiind atribuită în mod nelegal unei alte persoane, aspect ce formează obiectul

altei cauze aflate pe rolul instanței, iar din eroare, instanța a trecut doar

47 mp, în loc de 147 ce trebuia a fi restituit în natură.

Apelantul pârât a

arătat că nu s-a avut în vedere de către instanță un plan de situație care

evidențiază existența unei rețele de apă aferente suprafeței de 108 mp, precum

și rețelele termice de apă și canalizare aflate pe suprafața de 147 mp.

Prin Decizia civilă nr.

132 din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul pârâtului, a

admis apelul reclamantului, a schimbat în parte hotărârea de fond, în sensul că

a obligat pârâtul să restituie contestatorului în natură și suprafața de 208 mp

teren, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză T.M.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de apel a reținut că împrejurarea că terenul de 208 mp

a fost atribuit altei persoane nu este de natură a conduce la acordarea de

despăgubiri către adevăratul proprietar, atâta timp cât acesta a fost

proprietarul terenului în cauză, a notificat pârâtul în condițiile legii și era

persoană îndreptățită la restituire, dacă suprafața în cauză era liberă de

construcții și de rețele edilitare.

Cu privire la

menționarea greșită a suprafeței de 47 mp în loc de 147 mp, a apreciat că

aceasta constituie o eroare materială, întrucât în minuta scrisă de judecător

pe fila 3 verso se constată că una din suprafețele restituite reclamantului a

fost și cea de 147 mp.

Referitor la apelul

pârâtului, instanța de apel a reținut că acesta nu a probat susținerile privind

existența, pe terenul solicitat a fi restituit în natură, a rețelelor de

canalizare și apă, aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză s-a efectuat o

expertiză topo-cadastrală care a precizat că respectivele suprafețe de teren nu

sunt ocupate de rețele edilitare sau de utilități publice.

Instanța de apel a

mai reținut că pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză

efectuat în cauză, astfel încât se presupune că acesta a fost de acord cu

situația consemnată în actul respectiv.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Bacău, formulând

următoarele critici:

I. În mod greșit

instanța de apel a dispus restituirea în natură a unor suprafețe de teren față

de care, din probatoriile administrate în cauză, a rezultat că sunt afectate de

rețele edilitare și de utilități publice.

În acest sens arată

că, în conformitate cu schița anexă la dispoziția contestată și cu autorizația din

2003 însoțită de planul de situație (depuse de reclamant) rezultă că pe

suprafațele de 108 mp și 147 mp identificate de expert ca fiind libere de

construcții și fără rețele edilitare de utilitate publică, sunt trasate rețele termice

de apă și de canalizare, acestea neputând face obiectul restituirii în natură.

II. În mod greșit s-a

dispus obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeței de 208 mp,

atâta vreme cât această suprafață de teren nu mai este în proprietatea

municipiului Bacău, fiind restituită altei persoane, în baza unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile, aspect ignorat de către instanța de

apel.

Mai arată că

reclamantul se află în litigiu pentru anularea actelor emise pentru restituirea

celor 208 mp, dosar ce se află pe rolul instanțelor judecătorești, iar primarul

nu are, conform legii, abilitatea de a dispune asupra bunurilor aflate în

patrimoniul comunității respective.

Recursul este fondat

și urmează a fi admis, pentru următoarele argumente:

Prin notificarea din 28

martie 2001(fila 16 dosar fond) reclamantul C.I. a solicitat, în temeiul Legii nr.

10/2001, restituirea suprafeței de teren de 704 mp situată în Bacău, despre

care a arătat că i-a fost expropriată prin Decretul de expropriere nr. 468 din 20

noiembrie 1978 (fila 26 dosar fond) și că a primit despăgubiri parțiale în

cuantum de 41.000 lei din totalul de 80.000 lei (adresa din 07 martie 2003,

fila 82 dosar fond).

Sub acest aspect se

constată că instanțele au examinat greșit cauza din perspectiva generică a

Legii nr. 10/2001, fără a preciza care este textul legal concret aplicabil al

acestui act normativ la speța dedusă judecății, deși din actele și lucrările

dosarului a rezultat în mod de necontestat că suprafața de teren solicitată de

notificator a fost expropriată prin decretul anterior menționat.

Regimul juridic al

bunului ce a făcut obiectul notificării are o reglementare specială, distinctă

și exclusivă, dată de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, al cărui

domeniu de aplicare vizează toate cazurile de expropriere, indiferent dacă au

fost făcute cu titlu valabil sau fără titlu și fără a distinge după cum s-a

plătit sau nu o despăgubire.

Important pentru

stabilirea incidenței acestor norme speciale este dovedirea faptului că

preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza

unui act normativ generic sau individual de expropriere, pe care, în speță,

contestatorul l-a atașat notificării formulate, dar față de care instanțele nu

au procedat la calificarea corespunzătoare și nu au stabilit care din

variantele art. 11 din Legea nr. 10/2001 este incidentă în cauză, pentru o

corectă soluționare a cererii de restituire.

Astfel, art. 11 alin.

(3) din Lege prevede restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă când

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial și măsuri

reparatorii prin echivalent pentru partea ocupată de construcții noi și pentru

cea necesară bunei utilizări, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că în

cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întreg terenul afectat măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Analiza variantei

incidentă în cauză a art. 11 din Legea nr. 10/2001 trebuie raportată și la

realizarea sau nu a scopului exproprierii, întrucât art. 35 din Legea nr. 33/1994

condiționează restituirea către foștii proprietari a imobilelor expropriate de

neînceperea lucrărilor pentru efectuarea cărora s-a dispus exproprierea, aspect

care, de asemenea, nu a fost avut în vedere de către instanța de apel la

pronunțarea soluției adoptate.

Deși instanța de apel

a apreciat că pentru suprafața de 208 mp se impune restituirea în natură, din

raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 161 dosar fond) rezultă că

această suprafață „…este inclusă în totalul suprafeței solicitate de reclamant

și în interiorul conturului suprafeței avute de reclamant înainte de

expropriere, dar care a fost restituită lui V.M.”, iar din adresa din 05 mai 2005

emisă de Serviciul Cadastru și Concesionări din cadrul primăriei Bacău (fila 74

dosar fond) rezultă că „(…) prin sentința civilă nr. 6/2004 d-na V.M. a devenit

proprietară pe terenul solicitat de dvs., deci suprafața în cauză nu poate fi

restituită.”

La termenul de

judecată din 24 noiembrie 2010 a fost depusă la dosarul cauzei, de către

recurentul-pârât, copia sentinței civile nr. 9664 din 12 noiembrie 2009 având

ca obiect contestația formulată de C.I. împotriva dispoziției de restituire

emisă în favoarea numitei V.M. cu privire la suprafața de teren de 208 mp,

sentință prin care s-a disjuns capătul de cerere privind anularea dispoziției

referitoare la suprafața de 208 mp și s-a format un nou dosar aflat în curs de

soluționare la data dezbaterii prezentului recurs.

Ca atare, regimul

juridic incert al suprafeței de 208 mp restituită reclamantului prin decizia recurată

face inoperabilă soluția adoptată de instanța de apel sub acest aspect,

impunându-se atât stabilirea titularului dreptului de proprietate cât și

identificarea exactă a amplasamentului acestei suprafețe de teren.

De asemenea, cu

privire la suprafața de 108 mp ce face obiectul restituirii în natură, se

observă că din schița ce însoțește autorizația din 25 august 2003 aflată în

copie la fila 112 dosar fond, rezultă că această suprafață este traversată de o

rețea de canalizare, iar din schița atașată dispoziției contestate (fila 11

dosar fond) rezultă că suprafețele de 108 mp și 147 mp (identificate de expert

ca fiind libere de construcții și fără rețele edilitare de utilitate publică)

sunt trasate rețele termice, de apă și de canalizare.

Dealtfel raportul de

expertiză deși concluzionează că terenurile solicitate a fi restituite nu sunt

ocupate de rețele edilitare sau de utilități publice, stabilește, cu privire la

suprafețele de 108 mp și, respectiv, de 147 mp, că sunt traversate de o

conductă de gaze naturale subteran care însă nu mai este funcțională deoarece a

fost deviată prin fața acestor terenuri pe cheltuiala reclamantului.

Se impune, în aceste

condiții, stabilirea, după caz, a incidenței alin. (3) sau 4 din art. 11 al

Legii nr. 10/2001, pentru a se identifica modul de ocupare a suprafețelor de teren

în litigiu, verificarea realizării sau nu a scopului exproprierii, a

îndeplinirii criteriilor prevăzute de art. 11 din Legea specială de reparație

în forma incidentă în cauză.

De asemenea, se va

proceda la verificarea regimului juridic al terenului în suprafață de 208 mp,

respectiv, dacă acesta a făcut obiectul restituirii către o altă persoană și

cine este titularul actual al dreptului de proprietate și la stabilirea cu

exactitate a amplasamentului acestui teren, urmând a se administra probatoriile

necesare în acest sens.

Se impune refacerea

sau completarea raportului de expertiză, cu luarea în considerare a aspectelor

arătate mai sus, precum și a tuturor actelor și probatoriilor existente la

dosar.

Pentru aceste

considerente, reținând că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin

lămurite, în baza art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

casa hotărârea recurată și va trimite cauze spre rejudecarea apelului aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva Deciziei civile nr. 132

din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Casează Decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2010.