ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 69 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de C.I. în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Primarul municipiului Bacău, a anulat în parte dispoziția din 06 mai 2008 emisă de acesta, respectiv, art. 1 și 5, fiind obligat pârâtul să restituie reclamantului suprafețele de 241 mp (identificată în schița anexă la raportul de expertiză Timaru prin pct. 2, 3, 16, 17, 18, 19, 2 cu linie verde), 47 mp (identificată cu schița anexă prin pct. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 7 cu linie albastră) și 108 mp (identificată cu schița anexă prin pct. 4, 5, 6, 13, 14, cu linie maro), terenuri situate în Bacău la pct. str.C., precum și să propună despăgubiri pentru suprafața de 208 mp care nu poate fi restituită în natură.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin dispoziția din 06 mai 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău s-a restituit în natură notificatorului suprafața de 71 mp situată în Bacău, s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 633 mp teren din Bacău, pe motiv că aceasta este ocupată de blocurile din str.P., alee acces parcare betonată și rețele edilitare. În urma efectuării expertizei topo cadastrale, prima instanță a constatat că pot fi restituite în natură suprafețele de 241 mp, 108 mp și 147 mp, care sunt libere de construcții și de rețele edilitare. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți.

În motivarea apelului, reclamantul a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât pentru suprafața de 208 mp nu trebuiau acordate despăgubiri, aceasta fiind atribuită în mod nelegal unei alte persoane, aspect ce formează obiectul altei cauze aflate pe rolul instanței, iar din eroare, instanța a trecut doar 47 mp, în loc de 147 ce trebuia a fi restituit în natură. Apelantul pârât a arătat că nu s-a avut în vedere de către instanță un plan de situație care evidențiază existența unei rețele de apă aferente suprafeței de 108 mp, precum și rețelele termice de apă și canalizare aflate pe suprafața de 147 mp.

Prin Decizia civilă nr. 132 din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul pârâtului, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte hotărârea de fond, în sensul că a obligat pârâtul să restituie contestatorului în natură și suprafața de 208 mp teren, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză T.M. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că împrejurarea că terenul de 208 mp a fost atribuit altei persoane nu este de natură a conduce la acordarea de despăgubiri către adevăratul proprietar, atâta timp cât acesta a fost proprietarul terenului în cauză, a notificat pârâtul în condițiile legii și era persoană îndreptățită la restituire, dacă suprafața în cauză era liberă de construcții și de rețele edilitare.

Cu privire la menționarea greșită a suprafeței de 47 mp în loc de 147 mp, a apreciat că aceasta constituie o eroare materială, întrucât în minuta scrisă de judecător pe fila 3 verso se constată că una din suprafețele restituite reclamantului a fost și cea de 147 mp. Referitor la apelul pârâtului, instanța de apel a reținut că acesta nu a probat susținerile privind existența, pe terenul solicitat a fi restituit în natură, a rețelelor de canalizare și apă, aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză s-a efectuat o expertiză topo-cadastrală care a precizat că respectivele suprafețe de teren nu sunt ocupate de rețele edilitare sau de utilități publice. Instanța de apel a mai reținut că pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel încât se presupune că acesta a fost de acord cu situația consemnată în actul respectiv.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Bacău, formulând următoarele critici: I. În mod greșit instanța de apel a dispus restituirea în natură a unor suprafețe de teren față de care, din probatoriile administrate în cauză, a rezultat că sunt afectate de rețele edilitare și de utilități publice. În acest sens arată că, în conformitate cu schița anexă la dispoziția contestată și cu autorizația din 2003 însoțită de planul de situație (depuse de reclamant) rezultă că pe suprafațele de 108 mp și 147 mp identificate de expert ca fiind libere de construcții și fără rețele edilitare de utilitate publică, sunt trasate rețele termice de apă și de canalizare, acestea neputând face obiectul restituirii în natură.

II. În mod greșit s-a dispus obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeței de 208 mp, atâta vreme cât această suprafață de teren nu mai este în proprietatea municipiului Bacău, fiind restituită altei persoane, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, aspect ignorat de către instanța de apel. Mai arată că reclamantul se află în litigiu pentru anularea actelor emise pentru restituirea celor 208 mp, dosar ce se află pe rolul instanțelor judecătorești, iar primarul nu are, conform legii, abilitatea de a dispune asupra bunurilor aflate în patrimoniul comunității respective. Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele argumente: Prin notificarea din 28 martie 2001(fila 16 dosar fond) reclamantul C.I.

a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea suprafeței de teren de 704 mp situată în Bacău, despre care a arătat că i-a fost expropriată prin Decretul de expropriere nr. 468 din 20 noiembrie 1978 (fila 26 dosar fond) și că a primit despăgubiri parțiale în cuantum de 41.000 lei din totalul de 80.000 lei (adresa din 07 martie 2003, fila 82 dosar fond). Sub acest aspect se constată că instanțele au examinat greșit cauza din perspectiva generică a Legii nr. 10/2001, fără a preciza care este textul legal concret aplicabil al acestui act normativ la speța dedusă judecății, deși din actele și lucrările dosarului a rezultat în mod de necontestat că suprafața de teren solicitată de notificator a fost expropriată prin decretul anterior menționat.

Regimul juridic al bunului ce a făcut obiectul notificării are o reglementare specială, distinctă și exclusivă, dată de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, al cărui domeniu de aplicare vizează toate cazurile de expropriere, indiferent dacă au fost făcute cu titlu valabil sau fără titlu și fără a distinge după cum s-a plătit sau nu o despăgubire. Important pentru stabilirea incidenței acestor norme speciale este dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere, pe care, în speță, contestatorul l-a atașat notificării formulate, dar față de care instanțele nu au procedat la calificarea corespunzătoare și nu au stabilit care din variantele art. 11 din Legea nr. 10/2001 este incidentă în cauză, pentru o corectă soluționare a cererii de restituire.

Astfel, art. 11 alin. (3) din Lege prevede restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial și măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară bunei utilizări, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Analiza variantei incidentă în cauză a art. 11 din Legea nr. 10/2001 trebuie raportată și la realizarea sau nu a scopului exproprierii, întrucât art. 35 din Legea nr. 33/1994 condiționează restituirea către foștii proprietari a imobilelor expropriate de neînceperea lucrărilor pentru efectuarea cărora s-a dispus exproprierea, aspect care, de asemenea, nu a fost avut în vedere de către instanța de apel la pronunțarea soluției adoptate.

Deși instanța de apel a apreciat că pentru suprafața de 208 mp se impune restituirea în natură, din raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 161 dosar fond) rezultă că această suprafață „…este inclusă în totalul suprafeței solicitate de reclamant și în interiorul conturului suprafeței avute de reclamant înainte de expropriere, dar care a fost restituită lui V.M.”, iar din adresa din 05 mai 2005 emisă de Serviciul Cadastru și Concesionări din cadrul primăriei Bacău (fila 74 dosar fond) rezultă că „(…) prin sentința civilă nr. 6/2004 d-na V.M. a devenit proprietară pe terenul solicitat de dvs., deci suprafața în cauză nu poate fi restituită.” La termenul de judecată din 24 noiembrie 2010 a fost depusă la dosarul cauzei, de către recurentul-pârât, copia sentinței civile nr. 9664 din 12 noiembrie 2009 având ca obiect contestația formulată de C.I.

împotriva dispoziției de restituire emisă în favoarea numitei V.M. cu privire la suprafața de teren de 208 mp, sentință prin care s-a disjuns capătul de cerere privind anularea dispoziției referitoare la suprafața de 208 mp și s-a format un nou dosar aflat în curs de soluționare la data dezbaterii prezentului recurs. Ca atare, regimul juridic incert al suprafeței de 208 mp restituită reclamantului prin decizia recurată face inoperabilă soluția adoptată de instanța de apel sub acest aspect, impunându-se atât stabilirea titularului dreptului de proprietate cât și identificarea exactă a amplasamentului acestei suprafețe de teren.

De asemenea, cu privire la suprafața de 108 mp ce face obiectul restituirii în natură, se observă că din schița ce însoțește autorizația din 25 august 2003 aflată în copie la fila 112 dosar fond, rezultă că această suprafață este traversată de o rețea de canalizare, iar din schița atașată dispoziției contestate (fila 11 dosar fond) rezultă că suprafețele de 108 mp și 147 mp (identificate de expert ca fiind libere de construcții și fără rețele edilitare de utilitate publică) sunt trasate rețele termice, de apă și de canalizare. Dealtfel raportul de expertiză deși concluzionează că terenurile solicitate a fi restituite nu sunt ocupate de rețele edilitare sau de utilități publice, stabilește, cu privire la suprafețele de 108 mp și, respectiv, de 147 mp, că sunt traversate de o conductă de gaze naturale subteran care însă nu mai este funcțională deoarece a fost deviată prin fața acestor terenuri pe cheltuiala reclamantului.

Se impune, în aceste condiții, stabilirea, după caz, a incidenței alin. (3) sau 4 din art. 11 al Legii nr. 10/2001, pentru a se identifica modul de ocupare a suprafețelor de teren în litigiu, verificarea realizării sau nu a scopului exproprierii, a îndeplinirii criteriilor prevăzute de art. 11 din Legea specială de reparație în forma incidentă în cauză. De asemenea, se va proceda la verificarea regimului juridic al terenului în suprafață de 208 mp, respectiv, dacă acesta a făcut obiectul restituirii către o altă persoană și cine este titularul actual al dreptului de proprietate și la stabilirea cu exactitate a amplasamentului acestui teren, urmând a se administra probatoriile necesare în acest sens.

Se impune refacerea sau completarea raportului de expertiză, cu luarea în considerare a aspectelor arătate mai sus, precum și a tuturor actelor și probatoriilor existente la dosar. Pentru aceste considerente, reținând că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin lămurite, în baza art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauze spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva Deciziei civile nr. 132 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Casează Decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.