ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2607/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1916/D din 20

decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, a fost admisă

contestația formulată de către contestatorii D.G.A. și D.C.I., în

contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Bacău.

A anulat dispoziția nr. 987 din 17

mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Bacău și a obligat intimatul să emită o

nouă dispoziție prin care să restituie în natură suprafața de 115 mp, și 653,10

mp, identificată în anexa 1 din raportul de expertiză T.M., marcată prin hașurare

culoare albastră și maro.

Intimatul a fost obligat să

plătească contestatorilor suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Conform contractului de

vânzare-cumpărare încheiat la 17 aprilie 1968, contestatoarea D.G.A. a dobândit

împreună cu soțul său D.I. (în prezent decedat, cu moștenitorii D.C.I. și

D.G.A.) dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren în suprafață de

3746,75 mp, situat în Bacău.

Prin Decretul nr. 98/1980 imobilul

în litigiu a fost expropriat pentru construcții de blocuri.

Prin dispoziția nr. 987 din 17 mai

2006 s-a restituit reclamanților suprafața totală de 195 mp, în două loturi

conform schițelor (filele 3 și 4 dosar fond) restul suprafeței de 3551 mp,

stabilindu-se că nu poate fi restituită fiind ocupată de blocuri, trotuare,

alei acces blocuri, rețele edilitare aferente, , ca urmare notificarea fiind

transmisă Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Din expertiza efectuată în cauză

rezultă o suprafață de teren posibilă a fi restituită de 115 mp, ocupată în

prezent de C.I. și 653,10 mp, formată din mai multe porțiuni dispuse în jurul

blocurilor de locuințe.

A mai reținut prima instanță, că în

speță, nu s-au produs probe care să susțină că C.I. ocupă în mod legal terenul

menționat mai sus.

Ca urmare, instanța de fond a

obligat intimatul să restituie în natură și suprafața de 115mp deținută în

prezent de C.I. , cât și suprafața de 653,10 mp dispusă în jurul blocurilor,

modul de exploatare în viitor a acestui teren, neconstituind motiv de analiză

pentru instanță, atât timp cât contestatorii au făcut dovada proprietății și

terenul este liber de construcții.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel intimatul Primarul Municipiului Bacău, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele aspecte:

- instanța a modificat art. 4 din

decizia contestată, luând în calcul varianta nr. 1 la raportul de expertiză,

fără să țină cont de art. 10 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu pct. 10.3 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nedând eficiență acestor

dispoziții, cu atât mai mult cu cât expertul în varianta 2 a explicitat că

terenul nu poate fi restituit fiind afectat unei utilități publice, respectiv

accesului legal pentru blocurile de locuit, spații verzi;

- cu privire la suprafața de 115 mp,

aceasta este ocupată de o persoană privată, despre care și expertul face

vorbire, și pentru care s-a depus încheierea de C.F.;

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr.

332 din 12 septembrie 2007, a admis apelul declarat de intimatul Primarul

Municipiului Bacău împotriva sentinței nr. 1916/D din 20 decembrie 2006 pronunțată

de Tribunalul Bacău, secția civilă, pe care a schimbat-o în tot și pe fond, a

respins contestația ca nefondată.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin dispoziția nr. 987 din 17 mai

2006 emisă de Primarul Municipiului Bacău, s-a reconstituit reclamanților

suprafața totală de 195 mp, restul suprafeței stabilindu-se că nu poate fi

restituită, fiind ocupată de blocuri, trotuare, rețele edilitare aferente.

Din expertiza efectuată în cauză, a

rezultat că o suprafață de 115 mp, este ocupată de o persoană fizică, iar

restul în suprafață totală de 653,10 mp este compusă din mai mult porțiuni,

(86,10 mp; 91,80 mp; 62,50 mp; 16,34 mp; 54,10 mp; 35,11 mp; 59,20 mp; 40,60

mp; 31,50 mp; 35,00 mp; 37,10 mp; 22,50 mp), amplasată în jurul blocurilor

construite și evidențiată ca atare.

A mai reținut instanța de apel că

suprafețele pretinse a fi libere, nu pot fi separate și dislocate din ansamblul

edilitar-edificat, fiind afectate de utilități publice (zonă de intervenție,

zonă verde, servituți), stabilite astfel conform art. 11 alin. (39 din Legea

nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Pe de altă parte, instanța de apel a

mai constatat că prima instanță a cumulat suprafețele astfel stabilite și

evidențiate, dând aparența unei suprafețe unice de 653,10 mp, deși este compusă

de suprafețe dispersate după conturul construcțiilor edificate.

Împotriva acestei decizii

contestatorii D.C.I. și D.G.A. au declarat recurs, susținând că suprafața de

teren de 653,10 mp, este liberă de construcții și poate fi retrocedată conform

mențiunilor din expertiza T.

Referitor la suprafața de 115 mp,

recurenții au susținut că intimata nu a formulat nicio întâmpinare care să

scoată în evidență că acel teren aparține unei persoane fizice.

Din cuprinsul contractului de

vânzare-cumpărare depus în apel de intimată nu rezultă că ar exista identitate

de teren și nici nu a fost solicitată vreo expertiză care să clarifice acest

aspect.

Pentru aceste motive recurenții au

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond menținerea

soluției instanței de fond.

Recursul nu este întemeiat.

Din conținutul raportului de

expertiză tehnică întocmit de expert T.M., rezultă că pe terenul în litigiu în

suprafață totală de 3746,75 mp, expropriat prin Decretul nr. 98/1980, au fost

edificate construcții edilitare, blocuri de locatari, străzi, trotuare și alei

de acces.

În funcție de aceste detalii,

expertul a întocmit două variante de restituire.

În varianta nr. 1, ar putea fi

restituită suprafața de 653,10 mp, în cazul în care distanța lăsată liberă pe

lângă blocul de locatari să fie de 1 m, cu respectarea celorlalte rețele

edilitare (străzi, cămine de vizitare, trotuare și alei intrare în blocuri).

În varianta nr. 2, ar putea fi

restituită suprafața de 115,90 mp, în cazul în care ar putea fi lăsată o

distanță de 5,00 mp pe lângă blocurile de locatari (acces pentru pompieri și

alte intervenții) cu respectarea celorlalte rețele edilitare (străzi, bazine

vizitare, trotuare și alei acces blocuri).

Este evident că în ambele variante,

terenul în litigiu nu poate fi restituit, întreaga suprafață fiind cuprinsă în

planul de sistematizare a orașului, zonă în care s-au construit blocuri de

locuințe, parte din acest teren fiind ocupat de rețele edilitare (străzi,

bazine vizitare, trotuare, alei de acces) răspunzând unei necesități firești de

utilizare a construcțiilor.

În aceste condiții, în mod corect a

apreciat instanța de apel că suprafețele pretinse a fi libere, nu pot fi

separate și dislocate din ansamblul edilitar, edificat, fiind afectate de

utilități publice, și nici cumulate, dând aparența unei suprafețe unice, deși

sunt compuse din suprafețe dispersate după conturul construcțiilor edificate.

A dispune restituirea suprafețelor

pretinse libere în condițiile de a lăsa o suprafață de 1 m, pe lângă blocul de

locatari, înseamnă a împiedica voit accesul autovehicolelor din dotarea

pompierilor, ambulanțelor și alte asemenea mijloace auto, în caz de intervenții

urgente justificate.

În contextul celor prezentate,

recursul va fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții D.C.I. și D.G.A. împotriva deciziei nr. 332 din 12

septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie

2008.