ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4194/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Constată

că prin cererea înregistrată sub nr. 704 din 14 ianuarie 2004 pe rolul

Tribunalului Bacău, contestatoarea O.E. a solicitat modificarea dispoziției nr.

2976 din 16 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Bacău, în sensul

majorării suprafeței de teren ce i-a fost restituită cu 35,88 mp și stabilirea

corectă a vecinătăților terenului.

Prin

sentința civilă nr. 707 din 9 septembrie 2004 Tribunalul Bacău a admis în parte

contestația formulată și a dispus rectificarea art. 1 din dispoziția atacată,

stabilind că suprafața de teren ce se restituie contestatoarei este de 315,88

mp (în loc de 283 mp), cu laturile și vecinătățile indicate în dispozitiv,

determinate conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

Pentru

pronunțarea acestei soluții, prima instanță a reținut că autorul contestatoarei

a deținut o suprafață de 516 mp, teren ce a fost naționalizat, din care

suprafața de 227 mp a fost inclusă în Hotărârea Consiliului local Bacău nr.

18/2000, prin care s-a efectuat un schimb de teren, hotărâre ce a fost însă

anulată în partea privitoare la acest teren.

Prin

dispoziția atacată s-a considerat posibilă restituirea doar a suprafeței de 283

mp teren situat în str. R.

Potrivit

concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a reținut

însă, că suprafața de teren liberă, a cărei restituire în natură este posibilă,

e de 315,88 mp, sens în care a admis contestația și a modificat dispoziția

Primarului.

Împotriva

sentinței a declarat apel Primarul Municipiului Bacău care a formulat critici

sub aspectul individualizării suprafeței de teren restituite în plus, arătând

că aceasta este de fapt trotuar, nu a aparținut proprietății reclamantei și nu

poate fi restituită în natură; de asemenea, s-a susținut că prin decizia civilă

nr. 209/2003 a Curții de Apel Bacău s-a stabilit irevocabil că între fosta

proprietate a lui O.E. și str. R. se află o fâșie de teren de cca 7,2 mp ce nu

a aparținut contestatoarei, cu numitei O.E.

Prin

decizia civilă nr. 25 din 17 ianuarie 2005 Curtea de Apel Bacău a respins ca

nefondat apelul declarat.

În

considerentele deciziei s-a stabilit că suprafața totală de teren ce a

aparținut numitei G.S., autoarea contestatoarei, a fost de 516 mp, aceasta

fiind naționalizată prin Decretul nr. 92/1950. Ulterior, parte din acest teren,

respectiv, 227 mp, a făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local Bacău,

potrivit căreia s-a realizat un schimb de terenuri cu numita O.E.

Cum

această hotărâre a fost anulată, urmare a demersului contestatoarei, și cum din

măsurătorile efectuate în teren a rezultat că suprafața de teren liberă este de

315,88 mp, s-a concluzionat că în mod corect prima instanță a admis în parte

contestația și a dispus modificarea dispoziției atacate.

Decizia

menționată a fost atacată cu recurs de către Primarul Municipiului Bacău, care

a invocat critici de nelegalitate cu privire la întinderea dreptului de

proprietate al intimatei-contestatoare.

În

acest sens, s-a arătat că intimatei i-a fost restituită o suprafață de teren

mai mare decât cea pe care a avut-o autoarea acesteia, respectiv, o fășie de

cca 7,2 mp, care este situată între fosta proprietate și trotuarul străzii

Războieni.

În

realitate, acest teren aparține numitei O.E., aspect ce rezultă din

împrejurarea că, potrivit deciziei Curții de Apel Bacău, anularea schimbului de

terenuri (între Consiliul local și O.E.) s-a realizat doar pentru o suprafață

de 227 mp.

În

același sens s-a făcut trimitere la schița anexă a dispoziției contestate, la

concluziile raportului de expertiză și la încheierea de întabulare a dreptului

de proprietate pe numele lui O.E.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. S-a arătat

în apărare că, deși recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., nu a fost indicat nici un motiv de nelegalitate, ci doar s-a

criticat soluția sub aspectul aprecierii probelor. Din acest punct de vedere

soluția este însă corectă, deoarece Primăria a dispus restituirea unei

suprafețe mai mici decât cea care a aparținut autoarei intimatei, în plus

schimbând vecinii și introducând pe latura de vest pe numita O.E., cu o fâșie

de teren de 7,2 mp interpusă între proprietatea intimatei și trotuar.

Examinând

recursul declarat Curtea constată următoarele:

-

Criticile formulate vizează nelegalitatea restituirii unor suprafețe de teren,

cu privire la care recurentul susține în mod eronat că nu s-ar fi făcut dovada

dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei contestatoarei.

Astfel

cum au stabilit instanțele fondului, numita G.S. (pe care contestatoarea a

moștenit-o testamentar) a avut în proprietate o suprafață de 516 mp teren

situat în str. R. (fost nr. 13), ce i-a fost naționalizat conform Decretului

nr. 92/1950.

Contrar

susținerilor recurentului, concluziile raportului de expertiză au fost corect

reținute, în sensul că terenul liber (din cel de 516 mp ce a aparținut autoarei

intimatei) este de 318,88 mp (fila 69 fond).

Tot

astfel, decizia civilă nr. 2004/2003 a Curții de Apel Bacău, ce a finalizat o

judecată anterioară a părților privind nulitatea schimbului de terenuri

(realizat de Consiliul local cu parte din terenul preluat de la autoarea

intimatei) nu poate conduce la consecințe în sensul arătat de recurent.

Împrejurarea

că prin hotărârea menționată s-a dispus anularea în parte a schimbului, doar

pentru suprafața de 227 mp, nu înseamnă, astfel cum se susține, că diferența ar

aparține altei persoane.

Potrivit

considerentelor hotărârii, care, sprijinind soluția din dispozitiv, dobândesc

deopotrivă putere de lucru judecat, terenul ce a făcut obiectul contractului de

schimb se identifică parțial cu terenul ce a format obiectul contractului de

vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1936 (titlul de proprietate al autoarei

intimatei), suprafața care se suprapune fiind de 227 mp.

Așadar,

motivul nulității parțiale nu l-a constituit o altă întindere a dreptului de

proprietate, ci faptul că obiectul acestui contract îl reprezenta numai în

parte, bunul contestatoarei.

În

ce privește înscrierea dreptului de proprietate pe o porțiune de teren de 95,8

mp, conform încheierii de întabulare din 17 ianuarie 2005, pe numele altei

persoane (O.E.) în timp ce procesul asupra proprietății imobilului era în

desfășurare, aceasta nu înseamnă prin ea însăși, lipsirea de eficiență a

dreptului de proprietate al intimatei. Potrivit art. 35

1

alin. (1)

din Legea nr. 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde,

în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea

sau, după caz, modificarea acesteia.

În

consecință, reținându-se că intimata-contestatoare a făcut dovada dreptului de

proprietate al autoarei sale asupra unei suprafețe de teren de 516 mp situată

în str. R. nr. 21 A, din care 315,88 mp este liber, s-a procedat în mod corect

la restituirea în natură a acesteia.

Principiul

care stă la baza Legii nr. 10/2001, ca lege de reparație pentru situația

imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, este acela al restituirii lor

în natură [(art. 1, art. 7 alin. (1)], reparația prin echivalent fiind

subsidiară.

Rezultă

că instanțele nu au încălcat nici o dispoziție legală în soluționarea cauzei ci

dimpotrivă, au făcut o aplicare corectă a prevederilor legale în materie.

Pentru

considerentele arătate, motivul de nelegalitate invocat cu referire la art. 304

pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiat, recursul urmând a fi respins în

consecință.

Văzând

și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurenta-pârâtă Primarul Municipiului Bacău împotriva deciziei civile nr.

25 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 1000

RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă O.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2006.